Horezu, centrul olaritului

Detalii

09 Septembrie 2007

Amplasat intr-un cadru natural deosebit – inconjurat de Muntii Capatanii, Magura Slatioarei, dealurile Negrulestilor, Costestilor si Tomsanilor, orasul Horezu este cel mai puternic centru de olarit din sudul tarii. Pe langa turismul etno-cultural reprezentat de olarit, tesaturi executate manual si pictura religioasa, Horezu dispune de resurse pentru practicarea turismului cultural-religios (in zona se afla Manastirile Hurez, Dintr-un Lemn, Bistrita si Arnota), turismului stiintific, montan si a agroturismului. Horezu se afla in apropierea celei mai mari concentrari de manastiri din tara, intr-o zona cu flora si fauna bogata, cu peisaje de un farmec aparte. Din teritoriul administrativ al orasului fac parte alte 6 localitati- Romanii de Jos, Romanii de Sus, Ramesti, Ifrimesti, Tanasesti, Ursani, iar din punctul de vedere al activitatilor traditionale, localitatea este recunoscuta pentru ocupatiile seculare ale locuitorilor sai: practicarea pomiculturii, cresterea animalelor, centru de exploatare si prelucrare a lemnului si de centru al ceramicii populare, veritabila emblema a locului.

Accesul in statiune se poate face pe DN 67, care asigura legatura intre Ramnicu Valcea (45 de kilometri) si Targu Jiu (70 de kilometri). In partea de sud, Horezu face legatura cu municipiul Craiova (113 kilometri) pe DN 65C.

La Horezu exista un veritabil tezaur de arta religioasa-Manastirea Hurez monument UNESCO) Manastirea Dintr-un Lemn, Manastirea Bistrita si Manastirea Arnota. Turismul rural este si el bine reprezentat, fiind sustinut de existenta in aceasta zona a obiceiurilor, sarbatorilor stramosesti si a mestesugurilor ridicate la nivel de arta.

Specificitatea zonei este data si de existenta de-a lungul anului a unei succesiuni de manifestari culturale si, in special, obiceiuri si datini stravechi, apreciate unanim de turisti. Astfel, in contextul Sarbatorilor de iarna, desfasurate intre 25 decembrie si 7 ianuarie, Plugusorul, Sorcova, Capra, jocurile cu masti si teatrul popular, declamate sau cantate de copii si de tineri, genereaza o atmosfera generala de optimism si de speranta. In timpul verii, “Fagurele de aur” este o alta sarbatoare traditionala care ii reuneste pe cei mai priceputi apicultori in cea de-a doua saptamana a lunii iunie si dureaza doua zile, iar “ Invartita dorului” este un festival al cantecului ciobanesc si o parada a costumelor populare, desfasurat in a treia saptamana a aceliasi luni in satul Vaideeni. “Braul de aur”, sezatoare si concurs de creatie, se bucura de o audienta deosebita, fiind organizat de ziua Sfantului Ilie (20 iulie), in localitatea Barbatesti. Toamna, la Targul international al tiganilor care are loc in satul Bistrita si la Festivalul Eco-Etno-Folk-Film de la Slatioara, participarea este numerosa, la fel si asistenta.

In urma cu doua luni s-au celebrat „Zilele orasului Horezu“ si prima editie a festivalului „Hora Brancovenilor”, manifestare la care mesterii populari din zona si-au expus ultimele lucrari.Viata locuitorilor din Horezu este animata si de unul dintre cele mai renumite targuri nationale ale olarilor ,”Cocosul de Hurez”, in care isi dau intalnire mesteri din toata tara si unde se expun pe zeci de tarabe cateva mii de farfurii, de strachini si de ulcioare. Targul este organizat pe platoul “Stejari”, in prima saptamana din luna iunie si dureaza trei zile. Ulterior, cea mai mare parte a produselor premiate sunt expuse la galeria de arta contemporana, deschisa la Casa de Cultura din Horezu. Culorile traditionale utilizate de mesterii locali sunt ocrul, verdele si albastrul, iar motivele predominante sunt valul, spirala, sarpele si cocosul. Olarii din Horezu sunt apreciati si pentru tehnica specifica pe care o utilizeaza- vase smaltuite si arse de doua ori, decorarea obiectelor fiind realizata cu vechi instrumente-corn sau gaita.

Imprejurimile orasului Horezu contribuie si ele la prestigiul national si international al noii statiuni turistice. Astfel, in imediata apropiere a orasului se afla comuna Costesti care adaposteste Manastirile Bistrita si Arnota, Cheile Bistritei si Pestera Liliecilor, precum si comuna Maldaresti, cu celebrele sale cule. La Vaideeni, turistii pot vedea modul in care se prepara branza la stana si felul in care isi duc traiul cotidian cele cateva familii de ciobani autentici care traiesc in localitate. Tot in apropiere de Horezu se afla si localitatea Polovragi, cu manastirea si pestera cu acelasi nume, dar si splendidele Chei ale Oltetului, iar la Novaci, statiunea alpina Ranca atrage ca un magnet pe toti iubitorii muntelui. Aflat la doar 10 kilometri de Horezu, Muzeul Trovantilor a fost declarat obiectiv UNESCO, iar Manastirea Horezu este o ctitorie a domnitorului Constantin Brancoveanu, construita intre anii 1690—1697. Construita in stil propriu brancovenesc, manastirea a fost cel mai important centru de pregatire al copistilor, diacilor si gramaticilor.

La Horezu, turistii pot admira micuta pestera Bistrita, sapata intr-o stanca si inconjurata de un peisaj superb. Pe versantul opus se afla stanca Schitului Papusa, iar jos drumul serpuit al Cheilor Bistritei. In pestera, dupa o galerie ingusta apare o prima surpriza: biserica egumentului Teofil al Bistritei (din 1642). Adevarata atractie este insa bisericuta ascunsa in maruntaiele pesterii, zidita la sfarsitul secolului al XV-lea ca loc de rugaciune si ascunzatoare a moastelor Sfantului Grigorie Decapolitul in timpurile de prigoana. Prezenta liliecilor, singurele mamifere zburatoare, care stau atarnati de tavanul pesterii sporesc misterul locului. Si Manastirea Hurez a fost declarata patrimoniu UNESCO.

Muzeele, casele memoriale si bibliotecile pot fi o alta atractie pentru turistii locatiei. Spre exemplu, la Muzeul Manastirii Hurez se afla mai multe piese de arta medievala, tesaturi, carti vechi. Aceste exemplare provin din biblioteca manastirii intiata de Constantin Brancoveanu, care detinea una dintre cele mai valoroase colectii de carte ale timpului sau. Muzeul Etnografic functioneaza in cadrul Complexului Muzeal de la Maldaresti si adaposteste obiecte de arta medievala, obiecte de arhitectura populara, cusaturi, tesaturi, picturi, port popular. Casa de Cultura Horezu dispune de o sala cu 400 de locuri, o biblioteca si o Galerie de Arta Populara contemporana in care este expusa o mare colectie de obiecte ceramice donate timp de 30 de ani de mesterii populari participanti la Targul de Ceramica. Totodata, biblioteca oraseneasca “Ada Orleanu” este deschisa permanent, are o sala de lectura si un fond de carte de 40 000 de volume.

Mesterii olari de la Horezu s-au facut de-a lungul anilor cunoscuti atat pe plan national, cat si international. Ei sunt apreciati pentru pastrarea traditiei si pentru saltul de la etnografic la artistic, de la utilitar la estetic care i-a consacrat. Practic, sub mainile lor, produsele de lut au devenit opere de arta, iar prin simplitate si rafinament, colorit si semne sacre, pecetea originalitatii zonei este mostenita si de noile generatii. Dintre ceramistii cu veche experienta cunoscuti si peste hotare amintim pe Victor si Eufrosina Vicsoreanu, Ion Vicsoreanu, Victor Ogrezeanu, Stelian Ogrezeanu, Nicolae Tambrea, Dumitru si Ioana Mischiu, Gheorghe si Maria Iorga, Mihai si Maria Bascu, Costel Popa, dar si Ionel Popa. Pe langa acesti maestri, o noua generatie de artisti au preluat stafeta si pastreaza traditia artei populare, ducand mai departe “scoala” hurezenilor. Ei sunt Milu Bascu, Nicoleta (Mischiu) si Laurentiu Pietraru, Ion si Mihaela Palosi, Viorel Frigura, Ionel Frigura, Florin si Aida Frigura, Elena si Irinel Miutoiu, Constantin si Maria Bascu, Alina si Liviu Iorga, Cristian Tanasescu, Leonida si Gheorghe Bascu, Ion si Felicia Mischiu, Stefan Mischiu, Ion Vicsoreanu si Sorin Giubega. La inceputul lunii septembrie orasul Horezu a implinit 518 ani de atestare documentara. Asezarea s-a dezvoltat mult dupa anul 1780, cand a devenit cunoscuta sub numele de „Targul Horezu”.

Printul Charles, care a vizitat in aceasta vara manastirile din zona in contextul unei calatorii particulare, a ramas cateva zile si la manastirea Hurez. El a vizitat imprejurimile si l-a asistat pe mesterul olar Palosi pentru a deprinde taina modelarii lutului. Ulterior, artistul i-a daruit o farfurie speciala printului, in semn de pretuire si aducerea aminte asupra clipelor petrecute aici.

• < Anterior
• Următor >