Intoxicatiile cu ciuperci din flora spontana: prevenire | simptome | recomandari

Detalii

Categorie: Ciuperci

30 Septembrie 2013

Ciupercile au multe proprietati benefice, dar exista riscul sa facem greseli atat in alegerea cat si in pastrarea si prepararea lor, provocand uneori intoxicatii grave. Desigur, cele mai grave intoxicatii sunt acelea cu ciuperci otravitoare, dar sunt si intoxicatii cu ciuperci comestibile care au crescut pe un sol poluat.

Intoxicatiile cu ciuperci reprezinta o problema medicala de o deosebita importanta, pe de o parte din cauza incidentei ridicate a acestora (in special, primavara si toamna) pe de alta parte din cauza gravitatii acestora.

Cauzele intoxicatiilor pot fi:

• • necunoasterea speciilor de ciuperci comestibile
  • culegerea din locuri poluate (de pe marginea drumurilor)
  • cumpararea acestora in locuri neautorizate
  • necunoasterea speciilor de ciuperci comestibile
  • implicarea in culegere a copiilor care nu stiu sa diferentieze ciuperca otravitoare de cea comestibila
  • prelucrarea termica deficitara (toxinele ciupercilor sunt foarte rezistente la prelucrarea termica)
  • folosirea ciupercilor crude in preparate culinare.

Substantele toxice continute nu sunt anihilate prin spalare sau curatarea invelisului exterior, dar nici prin preparare termica, congelare sau conservare si, din pacate, nu exista antidot impotriva lor, tratamentul rezumandu-se la tratarea simptomelor.

Simptomele sunt foarte variate si se afla intr-o stransa corelatie cu specia de ciuperci,cantitatea de toxina consumata, precum si cu varsta persoanei.Acestea apar dupa cateva minute sau dupa 3-6 ore sau chiar mai mult Perioada de incubatie depinde de specificul toxinei din ciupercile consumate.Toxinele produc tulburari ale tractului gastrointestinal, ulterior sunt implicate si alte organe: ficatul, rinichii si sistemul nervos. In cele din urma, se instaleaza insuficienta hepatica acuta si insuficienta renala acuta, cu consecinte dramatice.

Intoxicatia cu ciuperci este o urgenta medicala majora si este obligatorie prezentarea la un serviciu medical de urgenta.

Recomandam insistent evitarea cumpararii ciupercilor din locurile neautorizate.

In ultimul timp, chiar culegatorii de ciuperci care pretind ca sunt buni cunoscatori ai speciilor, recunosc ca, la o atenta examinare a ciupercilor culese nu mai au siguranta ca acestea sunt comestibile.

Intoxicatiile cu ciuperci recoltate din flora spontana se produc prin nedeosebirea corecta a tipurilor de ciuperci cat si prin fenomenul de incrucisare cu spori intre ciupercile comestibile si cele otravitoare. Substantele toxice continute nu sunt anihilate prin spalare sau curatarea invelisului exterior, dar nici prin preparare termica, congelare sau conservare si, din pacate, nu exista antidot impotriva lor, tratamentul rezumandu-se la tratarea simptomelor.

Simptomele intoxicatiilor cu ciuperci pot sa apara dupa o perioada de incubatie scurta (minim 15 minute maxim 3ore) sau dupa o perioada de incubatie lunga (cel putin 12 ore de la consumul ciupercilor). Acestea pot fi: scaderea tensiunii arteriale, halucinatii, tulburari nervoase, salivatie abundenta, dureri abdominale, greturi, varsaturi, tulburari gastrointestinale, micsorarea pupilei, transpiratii, icter, hemoragii, afectiuni hepatice.

Intoxicatiile cu ciuperci reprezinta o problema medicala de o deosebita importanta, pe de o parte din cauza frecventei mari a acestora, pe de alta parte din cauza gravitatii lor. Este totodata una dintre marile urgente medicale deoarece o treime din intoxicatiile care se soldeaza cu deces se inregistreaza atat la adulti cat si la copii.

Pentru prevenirea incidentelor provocate de consumul de ciuperci de origine necontrolata, se recomanda:

• • consumul exclusiv de ciuperci din cultura (crescatorii autorizate) si nu din flora spontana a padurilor
  • achizitionarea ciupercilor numai din surse autorizate (nu achizitionati ciuperci de la persoanele care le comercializeaza pe marginile de drum sau in locuri neautorizate)
  • in cazul aparitiei simptomelor de intoxicatie va veti prezenta urgent la Unitatile de Primiri Urgente din spitale sau va adresati Serviciului de Ambulanta.

Ciupercile otravitoare din flora spontana

Ciupercile otravitoare sunt reprezentate de speciile de ciuperci care contin substante toxice, de regula, alcaloizi, ce provoaca intoxicatii alimentare. Un pericol destul de mare il reprezinta speciile care se aseamana mult cu speciile de ciuperci comestibile. Dupa caracterul intoxicatiilor ciupercile otravitoare se impart in trei grupe principale.

Prima grupa include ciuperci otravitoare care provoaca o disfunctie gastrointestinala de scurta durata. Simptoamele intoxicatiei apar indata dupa ingerarea ciupercilor otravitoare, manifestandu-se printr-o diaree pronuntata. Astfel de intoxicatii pot fi provocate de pseudopopenchi-galben-verzui, hribul-sanatatii, sampinionul-xantodermic.

Pseudopopenchi-galben-verzui (Hypholoma fasciculare) – ciuperca lamelara. Creste pe trunchiurile copacilor uscati, incepand din cea de-a doua jumatate a lunii mai pana toamna tarziu (toamna ea este confundata cu popenchiul-de-toamna). Palaria ei este neteda, la inceput globuloasa, apoi convexa, plana, de o culoare galbena ca cea a sulfului; centrul palariei are o culoare mai intunecata. Lamelele sunt la inceput galbui, cu timpul devin galbene-brune-verzui. Miezul e si el galbui, are un gust amar si un miros neplacut. Spre deosebire de popenchiul-de-toamna la pseudopopenchiul galben-verzui lipseste inelul de pe picior. 

Hribul-satanii, hrib-tiganesc (Boletus satanas) – ciuperca tubulara. Creste izolat sau in grupuri, de regula, pe soluri calcaroase. Poate fi intalnita in padurile de stejar vara si toamna. Are palaria convexa de o culoare alba-cenusie, care pe timp umed devine vascoasa. Partea inferioara a palariei este la inceput galbena, cu timpul devine rosie-sangerie, iar la atingere – albastra. Piciorul e viguros, la baza bulbos-inflat, galben sau rosiatic, ornamentat cu o retea rosie. Miezul este dulce, alb sau galben-deschis, la rupere devine albastru sau verde. Aceasta ciuperca poate fi confundata cu hribul-lurid (pitarca), miezul caruia la rupere de asemenea devine albastru.

Sampinionul-xantodermic (Agaricus xanthoderma) – ciuperca lamelara. Creste izolat sau in grupuri pe pasuni, prin livezi si paduri. Se intalneste foarte des in plantatiile de salcam. Palaria este la inceput campanulata, apoi plana, cu suprafata neteda sau crapata, alba, cu varsta – cenusie. La atingere palaria se pateaza intr-un galben-portocaliu. Lamelele sunt la inceput roze, cu varsta se innegresc. Piciorul e inelat, cilindric, cu baza bulboasa. Miezul alb, la rupere se ingalbeneste, are un miros neplacut de acid carbolic, fiind mai pronuntat la baza piciorului. Pot provoca intoxicatii gastrointestinale si alte ciuperci, de ex., sampinionul-pestrit, unele specii de iutari si de hulubite.

Din a doua grupa fac parte ciuperci otravitoare care ataca indeosebi sistemul nervos. Simptoamele intoxicatiei apar peste 1-4 ore de la ingerare; se manifesta prin dureri in abdomen, sudoare rece, respiratie ingreuiata, ameteli, convulsii. Astfel de intoxicatii sunt provocate de amanita-panterina, amanita-de-musca etc.

Amanita-panterina (Amanita pantherina) – ciuperca lamelara. Se intalneste frecvent in padurile de stejar si de fag. Creste pe sol, izolat sau in grupuri. Palaria la inceput este ovoida, apoi intinsa, cu centrul mamelonat si de o culoare cafenie-cenusie sau cenusie-maslinie, cu numerosi solzi concentrici. Lamelele sunt libere, de culoare galbena-deschisa. Piciorul e cilindric, in partea superioara cu un inel membranos lasat in jos, baza piciorului este bulboasa, inconjurata cu 2-3 cercuri din resturi de volva.

Amanita-de-musca, buretele-veninos, palaria-sarpelui (Amanita muscaria) – ciuperca lamelara. Se intalneste, de regula, in padurile umede. Palaria este rosie sau rosie-portocalie, acoperita cu solzi albi. Partea ei inferioara este de o culoare alba sau galbuie. Piciorul este cilindric, la baza bulbos, cu resturi de volva in forma de cerc, in partea superioara a piciorului se afla un inel alb, membranos, lasat in jos. Intoxicatii ale sistemului nervos pot provoca si majoritatea speciilor de ciuperci din genul inocibe (inocibele-fastigiat, inocibele-geofil, inocibele-asterospor etc.). Toate aceste specii se caracterizeaza printr-un corp de fructificare de 3-7 cm in diametru, palarie cornica fibroasa si cu marginea striata sau radial crapata.

Din grupa a treia fac parte ciupercile, substantele otravitoare care ataca, in primul rand, ficatul, apoi si celelalte organe si sisteme. Simptoamele intoxicatiei se dezvolta mai tarziu, peste 12-14 (uneori peste 24) ore de la ingenerare, manifestandu-se prin greturi, dureri in abdomen, varsaturi, diaree pronuntata si repetata, dureri de cap, ameteli, tulburari ale vederii, dureri in regiunea ficatului. Astfel de intoxicatii provoaca amanita-faloidica, zbarciogul-gras etc.

Amanita-faloidica, buretele-viperei (Amanita phalloides) – ciuperca lamelara. Creste pe sol, izolat sau in grupuri, prin padurile de stejar si de fag. Palaria, la exemplarele tinere, este sferica, iar cu timp devine plana, radial fibroasa, cu marginea neteda, capata o culoare galbena-verzuie sau maslinie-galbuie. Lamelele sunt libere, de culoare alba sau galbuie. Piciorul e albicios, dens, la baza putin dilatat, in forma de bulb inconjurat de o membrana (vagina) larg deschisa, alba. Aceasta ciuperca contine falina, amanitina si faloidina (ultima fiind cea mai periculoasa pentru om) si alte substante toxice; 100 g de amanita-faloidica contin circa 10 gr de faloidina (doza mortala pentru om este de 0,02 gr). Trebuie de stiut ca simptoamele otravirii cu amanita-faloidica se dezvolta tarziu (de cele mai multe ori peste 6 ore dupa ingerare), de acea ajutorul medical trebuie sa fie de mare urgenta si in cadrul lui se va aplica terapia intensiva, orientata contra formarii leziunilor hepatice, deoarece faloidina (substanta toxica a acestei ciuperci) se fixeaza exclusiv in celulele hepatice. Sindromul faloidian evolueaza in trei faze: latenta, agresiva si parenchimatoasa. In faza latenta in primele 6-24 de ore dupa ingestie intoxicatia nu are manifestari clinice. In faza a doua (peste 6-12, uneori 40 de ore dupa ingerare) apar greturi, varsaturi pronuntate si repetate, diaree abundenta, al carei continut la inceput este apos, apoi mucos, uneori si hemoragic, cu un miros fetid. Dereglarile gastrointestinale pot sa dureze 2-3 zile, ducand la o deshidratare grava a organismului, dupa care apar semnele clinice ale celei de-a treia faze – fazei parenchimatoase, care in cazurile grave de intoxicatie se termina cu hepatita toxica acuta, caracterizata prin citoliza si insuficienta hepatica, uneori asociata si cu insuficienta renala, cerebrala, cardiaca.

In toate cazurile de intoxicatie cu ciuperci se recomanda ca bolnavului imediat sa i se acorde un ajutor medical calificat. Masurile de prim ajutor in caz de intoxicatie cu ciuperci recomanda se fie chemata de urgenta ambulanta. Pana la sosirea ei e necesar ca suferindului sa i se evacueze continutul stomacal. Pentru aceasta, i se da sa bea 2-3 pahare de apa calduta (mai bine solutie de 2% de bicarbonat de sodiu sau solutie slaba de 0,01-0,1% de permanganat de potasiu), provocandu-i vomitarea prin introducerea in cavitatea bucala a doua degete si excitarea mucoasei peretelui exterior al faringelui. Din intestine resturile de ciuperci vor fi evacuate cu ajutorul purgativelor (de ex., suferindului i se va da sa bea 2-3 linguri de ulei de ricin), clismei evacuatoare (cu ajutorul irigatorului sau balonului de cauciuc i se vor introduce in rect 1-3 l de apa calduta). Ciupercile care au ramas si masele vomitate trebuie prezentate medicului pentru determinarea speciei. In calitate de excitant bolnavului i se va da cafea sau ceai tare.

• < Anterior
• Următor >