Datorita rezistentei darze a taranimii
la colectivizarea agriculturii, pe de o parte, precum si a ezitarilor politice de la centru, pe de alta parte, procesul de
colectivizare a avut o istorie lunga si foarte sinuoasa, marcata de ofensive
violente dar si de retrageri tactice sau fortate ale autoritatilor.
Procesul de colectivizare s-a desfasurat in doua valuri principale, 1949-1953 si
1953-1962, impartite la randul lor in numeroase etape sau stadii.
Primul val al
"transformarii socialiste a agriculturii" (1949-1953), coincide in buna masura cu perioada in care, in intregul lagar comunist, exceptand
Iugoslavia lui Tito, Moscova a incercat sa impuna colectivizarea rapida, in
vreme ce liderii locali cautau sa implementeze acest proces in mod gradual.
Robert
Levy identifica cinci stadii distincte ale colectivizarii din Romania:
martie 1949 - februarie 1950; februarie -15 iunie 1950; 15 iunie - septembrie 1950;
octombrie 1950 - ianuarie1952; ianuarie 1952 - aprilie 1953; marcate de directive
politice contradictorii venite de la Bucuresti, de lupte intestine pentru
putere intre factiuni politice rivale in sanul partidului si de ezitarile de a
urma in totalitate modelul sovietic de colectivizare.
De-a lungul
acestui prim val, ezitarile autoritatilor au cauzat progrese fortate, dar si
retrageri dramatice. Manevrele menite sa tempereze colectivizarea reprezentau o
incercare zadarnica in fata presiunii sovietice. Ele explica insa, alaturi de
rezistenta notabila a taranimii romane, curentele schimbatoare si masurile
contradictorii din primul val al colectivizarii in Romania.
Cel mai
semnificativ eveniment politic al primului val a fost eliminarea grupului
condus de Ana Pauker din conducerea partidului si a sectiei agrare a
Comitetului Central, considerat responsabil pentru abuzurile dar si pentru intarzierea
in campania de colectivizare.
In 3 iulie 1952,
odata cu eliminarea "deviationistilor de dreapta",
Gheorghe Gheorghiu-Dej anunta reinceperea luptei deschise impotriva chiaburilor
dezlantuind in toata tara o noua campanie de arestari si procese.
Satele
colectivizate in primul val erau situate, in general, in regiuni in care
agricultura suferise profund de pe urma razboiului si a secetei din anii
1945-1946, si in care taranii saraci constituiau o masa de manevra foarte
vulnerabila la presiunile administrative ale partidului-stat, mai ales in conditiile
dereglarii mecanismelor sociale locale prin eliminarea si deportarea mosierimii.
Este insa interesant de semnalat faptul ca multe localitati in care se infiintasera
gospodarii agricole de productie inca din 1949 au incheiat procesul de
colectivizare numai in anii 1961-1962. Desi in aceste localitati campania de
colectivizare inregistrase progrese insemnate, odata cu inregimentarea taranilor
saraci potentialul de colectivizare isi atinsese in fapt limitele,
colectivizarea totala fiind posibila numai prin folosirea fortei.
O categorie aparte de sate colectivizate in
primul val erau cele situate in zone considerate nesigure de catre partid, sau
in care miscarile de rezistenta anticomunista erau mai puternice, precum in
Dobrogea sau Maramures. In aceste zone, colectivizarea timpurie era o forma de represiune
sau chiar de "pedepsire" si
disciplinare a populatiei locale, existand o corelatie directa intre
intensitatea rezistentei anticomuniste si violenta procesului de colectivizare.
Cel de-al doilea val al asaltului
final in campania de colectivizare a agriculturii demonstreaza supunerea politica totala a elitelor politice din Romania fata de
Uniunea Sovietica. Primul stadiu s-a situat intre vara anului 1953 - decembrie 1955,
perioada denumita. "anii stagnarii",
deoarece dupa moartea lui Stalin colectivizarea a fost temperata, punandu-se
accentul pe consolidarea gospodariilor deja existente. A doua faza corespunde
anului 1956 si se regaseste doar la nivelul discursului si proiectului politic
de reluare a colectivizarii. Din considerente legate de situatia externa -
evenimentele din Ungaria in 1956, dar si posibilitatea declansarii unor miscari
contestatare de amploare in tara - punerea in practica a proiectului s-a amanat. Cel de-al treilea
stadiu este cuprins intre anii 1957-1962.
In 1957 s-a pregatit reluarea
colectivizarii cu un experiment local in regiunea Galati, ale carui rezultate
au fost considerate incurajatoare de catre conducerea partidului. Procesul a reinceput in forta in regiunea Constanta, unde
au fost mobilizati peste 30 000 agitatori de partid (pentru un total de circa
661 000 de locuitori; excluzandu - se populatia urbana, taranii deja
colectivizati, batranii si copiii, rezulta o proportie de un activist pentru
circa trei tarani necolectivizati!), sub conducerea secretarului regional de
partid, Vasile Valcu.
La capatul unei campanii de o violenta fara precedent,
Constanta avea sa fie declarata prima regiune colectivizata din Romania pe data
7 noiembrie 1957, pentru a coincide cu cea de-a 40-a aniversare a Marii Revolutii Socialiste din
1917, careia ii era dedicata.
Realizata la instigarea
consilierilor sovietici, colectivizarea in timp record a Dobrogei facea parte
dintr-un plan general de socializare completa a regiunii Constanta, provincia
fiind privita drept un experiment-pilot in modernizarea socialista. "Succesul" sau, intens cosmetizat de propaganda oficiala,
a fost popularizat in numeroase brosuri propagandistice ce exagerau metamorfoza
sa miraculoasa din "cea mai inapoiată provincie din tara" in regiunea cu cel mai ridicat standard de viata al populatiei rurale din Romania. Exemplul Dobrogei a declansat o acerba competitie mimetica intre
organizatiile regionale de partid pentru infaptuirea colectivizarii.
Succesiunea
colectivizarii regiunilor tarii a urmat insa o logica politica, prioritate avand zonele multietnice de granita, precum Dobrogea si Banatul,
cele considerate nesigure din punct de vedere politic, precum Maramuresul, dar si campia Baraganului, considerata vitala pentru aprovizionarea capitalei. Alte
regiuni mai omogene din punct de vedere etnic si de o importanta economica sau
geopolitica mai redusa, precum Suceava, au fost printre ultimele colectivizate.
Procesul s-a incheiat
oficial in Romania in martie 1962 - cu trei ani inainte de termenul oficial
stabilit de partid, dupa 13 ani de actiuni sistematice împotriva ţărănimii.
Pe 27-28
aprilie 1962 avea loc la Bucuresti o sesiune extraordinara a Marii Adunari Nationale,
unde Gheorghiu-Dej proclama incheierea "transformarii socialiste a agriculturii". Formele
socialiste de proprietate detineau 96% din suprafata arabila a tarii.
Chiar daca
procesul de colectivizare s-a încheiat oficial in aprilie 1962, anii urmatori nu
au fost lipsiti de tensiuni in mediul taranesc. Bunaoara, intr-un Buletin
Informativ Special cu privire la unele manifestari si actiuni negative in
cadrul gospodariilor agricole colective, intocmit de Ministerul Afacerilor
Interne la 4 noiembrie 1964, erau trecute in revista numeroase nemultumiri ale taranilor
din agricultura socialista. Circulase intens zvonul privind producerea unor
"schimbari" in sectorul socialist, multi tarani colectivisti exprimandu-si
speranta ca GAC-urile se vor destrama, iar ei isi vor redobandi pamantul,
animalele si atelajele cu care intrasera in colhoz, in vreme ce altii au crezut
ca vor primi loturi mai mari de pamant in folosinta. Toate acestea au dus la
aparitia intr-o serie de localitati a unor actiuni deschise pentru destramarea
GAC-urilor si a intovarasiilor. Taranii erau nemultumiti nu doar pentru ca le
fusesera confiscate bunurile prin colectivizare, ci si pentru ca ei practic
munceau aproape pe gratis in formele socialiste de agricultura.
O forma
deosebit de raspandita de protest a taranilor fata de mizeria spre care erau impinsi
a fost refuzul de a iesi la lucru, de-a lungul si de-a latul tarii inregistrandu-se
veritabile greve agricole, intr-o epoca in care notiunea era utilizata in Romania
doar pentru a desemna realitatile trecutului sau existente in "tarile capitaliste". In acelasi timp a aparut si
s-a generalizat un fenomen care avea sa devina obisnuinta in deceniile urmatoare: "furtul" din Gospodariile Agricole
Colective, considerat de tarani ca o forma legitima de remunerare si
redistribuire a veniturilor acestora, dar criminalizat de regim ca o forma de
sabotare a agriculturii socialiste.
Autor Razvan MIHAIU
24-09-2024 Pomicultura
ROBO-fermierul este conceptul 100% românesc – idee și dezvoltare – care aduce tehnologia de ultimă oră în sectorul pomicol, marcând, totodată, un prim pas în direcția dezvoltării de soluții robotizate pentru monitorizarea și îngrijirea culturilor și a pomilor. Este un demers inovativ alături de care a fost și AFIR, atât în sprijinirea realizării proiectului, cât și prin acordarea unei finanțări nerambursabile de aproximativ 360.000 de euro. Mai multe>>
08-08-2024 Vinuri
Potrivit unei analize realizate Wines of Romania, platformă dedicată în exclusivitate promovării vinului românesc, pe baza datelor de la Institutul Național de Statistică, cifrele finale pentru 2023 indică o creștere ușoară atât a importurilor, cât și a exporturilor de vin din România. Astfel, România a importat vin în valoare de 268,4 milioane de euro și a exportat în valoare de 72,5 milioane de euro, de 3,7 ori mai puțin. În volume, importul a ajuns la 123.000 de tone, iar exportul la 34.400 d... Mai multe>>
01-08-2024 Fructe de padure
Lidl România continuă să sprijine economia românească prin susținerea producției agricole locale și în acest an, atât prin extinderea parteneriatelor cu producătorii români și creșterea cantității de fructe și legume românești din Piața Lidl, cât și prin facilitarea exporturilor către magazine Lidl din afara țării. În lunile iunie și iulie ale acestui an, Lidl România a facilitat exporturi în valoare de aproape 1 milion de euro pentru 5 producători români de afine și zmeură. Mai multe>>
23-05-2024 Struguri / vita de vie
Tarile europene sunt recunoscute pentru productia de vinuri pe scara larga de secole, deoarece bauturile fac parte integranta din mesele traditionale din intreaga regiune, iar suprafata mare cultivata cu vita-de-vie da nastere la cresterea productiei de vin pe scara larga. Din acest considerent, prevenirea si combaterea agentilor patogeni si asigurarea unui management eficient al rezistentei si valorificarea culturii de vita-de-vie pe cat mai multi ani reprezinta o prioritate pentru fermieri. Mai multe>>
13-03-2024 Pomi fructiferi
Platforma modulara robotica autonoma Robo Fermier este o solutie autonoma destinata pomicultorilor. Sistemul modular poate fi adaptat pentru executarea unei game largi de lucrari in plantatiile pomicole. Sistemul este conceput special pentru fermele ecologice, dar poate fi folosit si in fermele conventionale. Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, prin Directia Generala Dezvoltare Rurala – Autoritate de Management pentru PNDR, a participat la Conferinta de inchidere a proiectului Robo-Fe... Mai multe>>
05-03-2024 Struguri / vita de vie
Consultantul Paul Huiet si studenta USAMV Bucuresti Bardos Alexandra sunt marii castigatori ai celei de-a doua editii a concursului „Cel mai bun viticultor din Romania”, organizat de Wines of Romania, in colaborare cu Statiunea de Cercetare si Dezvoltare pentru Viticultura si Pomicultura Pietroasa-Istrita. Mai multe>>
29-02-2024 Vinuri
BASF gazduieste a IX-a editie a concursului „Povesti cu vinuri romanesti”. In fiecare an, BASF colaboreaza cu ADAR (Asociatia Degustatorilor Autorizati din Romania) pentru a organiza acest concurs, care aduce la lumina vinuri exceptionale. Participa viticultori mici si mijlocii din toate regiunile tarii, iar cele mai bune sunt selectate de catre expertii juriului. Mai multe>>
29-02-2024 Vinuri
Sesiunea de primavara a concursului international de vin MUNDUS VINI Grand International Wine Award, desfasurata saptamana trecuta in Germania, a adus vinurilor romanesti un total de 71 de medalii, intre care 46 de aur si 25 de argint. Producatorii nostri au inscris in competitie 183 de etichete de vin. Aceste recunoasteri au plasat Romania pe locul 11 dintr-un total de 42 de tari participante. Mai multe>>
27-02-2024 Struguri / vita de vie
Vita de vie reprezinta o parte vitala a agriculturii. In acest context, BASF vine in intampinarea fermierilor cu o inovatie de varf: Smart Technology, o solutie revolutionara pentru protectia culturilor de vita de vie. Aceasta tehnologie de ultima generatie este conceputa pentru a combate eficient o gama larga de boli, cum ar fi mana si fainarea, oferind fermierilor un control sporit asupra productiei de struguri de calitate. Mai multe>>
16-02-2024 Struguri / vita de vie
Industria viticola din Romania isi continua ascensiunea, peste 50 de crame noi fiind autorizate in ultimele 10 luni, arata datele ONVPV, analizate de Wines of Romania. De asemenea, productia de vin a fost mai mare cu 15% comparativ cu 2022, desi a provenit de pe o suprafata totala de vita-de-vie usor redusa fata de anii trecuti. Mai multe>>
26-01-2024 Struguri / vita de vie
Fainarea vitei de vie este produsa de agentul patogen Uncinula necator care a fost observat prima data in tara noastra in anul 1851, iar de atunci s-a extins continuu, ajungand astazi sa fie prezent in orice plantatie de vita de vie, din orice colt al tarii noastre. Ciuperca ierneaza sub forma de miceliu de rezistenta in scoarta si mai ales in mugurii lastarilor infectati, dar si sub forma de peritecii pe corzile si resturile vegetative. Mai multe>>
© 2024 Gazeta de Agricultura | Termeni si Conditii >>>