Pescuitul recreativ la Stiuca, reproducerea si protejarea speciei

Detalii

Categorie: Pescuit

06 Martie 2018

Stiuca (lat. Esox lucius), denumita popular si ”lupul baltilor” este cel mai de temut rapitor, pandind nemiscata prada prin bradis sau stuf, pe care o ataca in momentul propice cu o miscare fulgeratoare, care se dovedeste de multe ori letala.

Stiuca traieste in toate apele dulci din Europa, exceptie facand doar Peninsula Iberica, Grecia, Albania si regiunea Dalmatiei din fosta Iugoslavie. Poate fi intalnita uneori chiar si in lacuri alpine, pana la altitudinea de 1500 m, ceea ce demonstreaza marea sa capacitate de adaptare la cele mai variate conditii.

In Romania, stiuca este intalnita in toate apele dulci, atat curgatoare, cat si statatoare. In apele lacurilor colinare si de ses ea poate fi intalnita pretutindeni in aval de zona mrenei. Cele mai multe exemplare se gasesc in baltile de revarsare ale Dunarii, precum si in Delta. Stiuca poate fi gasita si in regiunile din apropierea varsarii Dunarii, unde apele sunt salmastre, desi aceste locuri nu constituie un mediu prielnic pentru stiuca (ex: lacurile lagunare Razelm-Sinoe, Zmeica, Golovita etc.).

O recunoastem usor dupa corpul alungit, capul de asemenea lunguiet, putin curbat din profil, iar botul seamanand cu ciocul de rata. Stiuca are o gura larga, dintii fiind bine dezvoltati, puternici si ascutiti, cu falcile care se deschid pana sub ochi, in asa fel incat poate inghiti un peste aproape de aceeasi marime. 

Fiind o rapitoare feroce, foarte lacoma, stiuca este un peste care se dezvolta foarte rapid. De regula, la varsta de un an atinge deja 25-30 cm si greutatea de 250 g. Lungimea sa medie (in apele dulci din tara noastra) este de 40-50 cm, iar greutatea medie variaza intre 1 si 1,8 kg. Stiuca poate atinge exceptional si o lungime de 1,5-1,8 m, in acest caz depasind greutatea de 20-22 kg.

Stiuca este pestele rapitor cel mai lacom si cel mai rapace din apele noastre. Pofta sa nu are limite, in lipsa unor pesti de talie mica, stiuca ataca si alte stiuci de aceeasi marime, desi in acest caz captura ii poate fi fatala, deoarece se poate ineca. Canibalismul sau, de asemenea, nu cunoaste margini: devoreaza propria progenitura, ba chiar in timpul reproducerii femelele mai mari mananca adesea masculii mai mici care, cu putin inainte, le-au fost parteneri in actul reproducerii. Nu este deci de mirare ca stiuca este dusmanul cel mai de temut al tuturor pestilor de apa dulce. Dar trebuie spus ca ea ataca orice i se iveste in cale si i se pare comestibil, indiferent daca este vorba de un soarece sau sobolan cazut in apa, sarpe sau broasca, pasari mici sau insecte cazute pe luciul apei. De asemenea, carnea acestui peste este destul de gustoasa, cu o aroma specifica, iar icrele sale delicioase sunt foarte apreciate de cunoscatori si nu numai.

Pescuitul recreativ la stiuca

Pofta la fel de mare in tot timpul anului, atacurile sale decise, precum si modul inversunat in care se apara odata ce carligul a fost intepat, toate acestea fac ca stiuca sa fie unul dintre pestii cei mai interesanti din punct de vedere al pescuitului recreativ.

Stiuca pandeste cu maxima atentie tot ceea ce se intampla in jur, atacand totdeauna prin surprindere, printr-o zvacnire energica, rapida si cu multa forta, in 90-98% din cazuri, atacul stiucii nu da gres. Daca totusi acest lucru se intampla, ea urmareste foarte rar prada ratata, urmarirea fiind de obicei de scurta durata si total lipsita de rezultat. Deci, pentru alegerea celei mai adecvate metode de pescuit, este absolut necesar sa cunoastem biologia acestui peste.

Importanta ecosistemica

Trebuie amintita si importanta ecosistemica pe care acest peste il are, stiuca fiind cunoscuta si ca ”pestele-sanitar” al apelor dulci si mai ales al fermelor de crap, pentru ca devoreaza toate exemplarele bolnave, degenerate sau moarte din bazinul respectiv. Astfel, impiedica in mod natural proliferarea unor ichtiopatologii si elimina pestii cu malformatii generate de consanguinitate sau anumiti factori de mediu nefavorabili. 

Reproducerea si protejarea speciei

In conditiile apelor de la noi, dupa mihalt, stiuca este pestele care se reproduce cel mai devreme. De regula, la sfarsitul lui februarie stiucile incep reproducerea, adunandu-se in grupuri sub stratul de gheata inca netopit. Perioada de reproducere se poate prelungi pana la sfarsitul lui martie, iar in cazul unor ierni deosebit de geroase, chiar pana la inceputul lui aprilie.

De regula, masculii ajung la maturitatea sexuala in cel de-al treilea an de viata, femelele la 3-4 ani. In functie de marime, o femela depune cate 100000-350000 de boabe de icre, dar exemplarele deosebit de mari detin in ovare chiar cantitati ce depasesc o jumatate de milion de icre, pe care le depun intr-o singura ponta. Icrele sunt de culoare galbuie si au un diametru de 2,5-3 mm (sursa: www.ghidpescuit.ro).   

Tinand cont de toate acestea, este foarte important sa pemitem, printr-un comportament bazat pe o ratiune de exploatare durabila, reproducerea acestei specii fara constangeri sau inducerea factorilor de stress.

In conformitate cu prevederile Ordinul nr.8/174/2018 privind stabilirea perioadelor si zonelor de prohibitie a pescuitului, precum si a zonelor de protectie a resurselor acvatice vii in anul 2018, art. 7. ”(1) Se interzice pescuitul comercial, recreativ si familial al speciilor de pesti si al altor vietuitoare acvatice, dupa cum urmeaza:

1. 1. stiuca, de la data intrarii in vigoare a prezentului ordin pana la 15 martie inclusiv, cu respectarea prevederilor art. 1;
   2. in mod special, pe teritoriul Administratiei Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii", in afara perioadelor de prohibitie, pescuitul recreativ/sportiv la stiuca este permis numai cu eliberarea tuturor capturilor (catch & release);”.

Reamintitm ca dimensiunea minima admisa la retinere este de 40 cm!

In urma controalelor efectuate de personalul cu drept de inspectie si control din cadrul Agentiei Nationale pentru Pescuit si Acvacultura in habitatetele piscicole naturale, cu precadere in Delta Dunarii, s-a putut observa la un numar destul de mare de pescari ce practicau pescuitul recreativ, faptul ca retineau exemplare din specia ”stiuca” sub dimensiunea minima legala. Inspectorii din cadrul ANPA nu pot fi mereu prezenti pe apa pentru a monitoriza 100% conditiile de practicare a pescuitului la aceasta specie si nu numai, protejarea stiucii trebuie sa vina si din partea pescarului. Rolul biologic important, rolul in pescuitul recreativ, chiar si insemnatatea gastronomica sunt argumente determinante pentru a putea oferi generatiilor viitoare bucuria data de un exemplar impresionant de stiuca. Evident, acest lucru trebuie constientizat de fiecare dintre noi, daca dorim sa ne bucuram de acest ”rege” rapitor si sanitar al apelor noastre si pe viitor. Nu este de mirare ca numarul exemplarelor de stiuca a scazut dramatic, daca punem in balanta atat impactul pescuitului comercial, cat si cel al pescuitului recreativ deopotriva, datorat capturilor peste limita legala de 5kg/zi sau un singur exemplar mai mare de 5kg, asa cum este mentionat in legislatia in vigoare. Nu putine sunt povestile unor pescari care se lauda cu capturi impresionante, de ordinul zecilor si sutelor de kilograme, ori de noi si de actiunile noastre depinde soarta acestui peste magnific. Impreuna putem schimba lucrurile, haideti sa dam un exemplu ca se poate!

Impreuna, salvam stiuca!

• < Anterior
• Următor >