Holera aviara

Detalii

Categorie: Pasari

26 Februarie 2019

Boala cunoscuta sub denumirea de holera aviara este produsa de un microorganism, Pasteurella multocida. Boala evolueaza enzootic, foarte rar epizootic, la toate speciile de pasari domestice. Sursele principale de infectie sunt pasarile purtatoare in mod normal de Pasteurella, la care microbii traiesc in stare de epifitism, in echilibru perfect cu organismul sanatos al pasarii gazda.

Acesti microbi isi maresc puterea de imbolnavire (se exacerbeaza), in conditii necorespunzatoare de hrana, ingrijire si exploatare a pasarilor, rupand echilibrul organic si producand boala, clinic manifestata. Alte surse importante de infectie sunt pasarile bolnave, cele trecute prin boala si ramase purtatoare si eliminatoare de microbi, precum si cadavrele pasarilor moarte de holera.

Pasteureloza (Holera Aviara) este o boala a carei aparitie este conditionata de existenta unor factori favorizanti dintre care cei mai importanti sunt: variatiile mari de temperatura, ploi reci, vanturi, raciri bruste, adapare din adapatori murdare, exploatare nerationala, ingrijire necorespunzatoare, ratii de hrana de hrana deficitare, carente vitaminic si mineral, unele operatiuni sanitar-veterinare executate brutal, precum si existenta altor boli, care pot declansa pasteureloza de origine endogena.

Clinic, manifestarile sunt diferite, in functie de evolutie si de forma clinica pe care o imbraca boala. Holera aviara se manifesta sub trei forme clinice: forma supraacuta septicemica, forma acuta septicemica si forma cronica.

Forma supraacuta septicemica are o evolutie extrem de scurta. Seara pasarile pot avea o stare de sanatate aparent perfecta, iar dimineata pot fi gasite moarte in cotete. Moartea survine in aceste cazuri instantaneu, in cursul noptii sau ziua. Practic, nu exista timp pentru aparitia unor simptome caracteristice, cu exceptia invinetirii crestei (cianoza), a barbitelor si, uneori, hemoragii sub piele.

Forma acuta septicemica are acelasi simptome ca si in forma supraacuta, evolutia bolii fiind mai lunga, de 1-2 zile.

Forma cronica. In aceasta forma apar leziuni sub forma unor edeme sau necroze (in cazurile de durata mai mare), artrite serofibrinoase care stanjenesc mersul pasarii, rinita, scurgerea unor materiale sero-fibrinoase din nari, ciocul este murdarit cu aceste scurgeri, pneumonii serofibrinoase. De asemenea, ca si in forma acuta de boala, se observa o diaree cu fecale urat mirositoare, cu strii de sange ca urmare a enteritei hemoragice, cu localizare mai frecventa in regiunea duodenala.

Dignosticul clinic se bazeaza pe evolutia extrem de rapida in cele mai multe cazuri si de existenta edemelor si necrozelor la barbite in formele cronice. Confirmarea diagnosticului se face prin examen bacteriologic, in laboratoarele de specialitate. Dupa moartea pasarilor se observa la deschiderea cadavrului vizibile hemoragii subcutanate si diateza hemoragica, hemoragii picardice (sub epicard); leziuni de enterita hemoragica sau hemoragico-necrotica mai ales in prima portiune a intestinului subtire (duoden); leziuni de artrita serofibrinoasa, in special la nivelul articulatiilor picioarelor. Leziunea caracteristica bolii (patogonomica) este cea de hepatita necrotica, mai exact pe ficat se observa extinderea unor unor formatiuni mici, de marimea unui bob de gris sau mai mici, desemnate pe toata suprafata ficatului, dand aspectul unui ficat presarat cu gris.

La pasarile bolnave de holera, in general, tratamentul nu se recomanda. In forme incipiente, se poate incerca tratamnetul pe intregul efectiv de pasari, cu antibiotice cu spectru larg de actiune, pe cale orala, sau prin administrare in furaje. Pentru imunizare pasarilor, se pot prepara autovaccinuri, cu tipurile de germeni recoltati din focarul de boala, de la pasarile moarte.

In holera aviara, profilaxia bolii are o importanta capitala prin masurile de prevenire a aparitiei bolii. Aceste masuri stau la indemana crescatorilor de pasari, fiind principalele mijloace de prevenire a aparitei bolii. Astfel, crescatorul trebuie sa asigure conditii perfecte de adapostire, realizand in halele (cotetele) pentru pasari temperaturi optime de maximum 15°C pe timpul sezonului rece (toamna iarna-primavara) si maximum 20-22°C pe timpul verii.

Umiditatea relativa din adaposturi nu trebuie sa depaseasca 80% pe timpul iernii si minimum 60% vara. Conditiile tehnologice de exploatare, dar in mod deosebit de hrana, trebuie sa fie din cele mai bune, asigurand ratii echilibrate din punct de vedere energetic si proteino-vitamino-mineral.

Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica

• < Anterior
• Următor >