Tehnologii moderne pentru cresterea ovinelor si caprinelor

Detalii

Categorie: Ovine si caprine

07 Mai 2015

Aplicarea tehnologiilor moderne si performante in cresterea ovinelor si caprinelor trebuie sa tina seama de imbinarea tehnicii de varf cu cerintele fiziologice ale animalelor si sa permita valorificarea in cele mai bune conditii a potentialului biologic productiv al animalelor, avand in vedere progresele din domeniul bioeticii animale si asigurand atingerea dezideratelor privind productivitatea si calitatea produselor animaliere.

Tehnologii moderne pentru cresterea OVINELOR

In tara noastra, rasele locale de ovine sunt rase mixte si, ca urmare, pentru utilizarea eficienta a conditiilor de mediu trebuie sa se mentina profilarea productiei pe zone geografice, respectiv: pentru zonele de campie rasele de ovine producatoare de lana fina si carne; pentru zonele de deal si de podis rasele producatoare de lana semifina, lapte si carne, precum si rasele de pielicele; pentru zonele de munte rasele de ovine producatoare de lana grosiera, lapte si carne.

Sistemele de crestere si exploatare adecvate pentru rasele locale sunt: extensiv in zona de munte, semiintensiv in zonele de deal si colinare si semiintensiv sau intensiv in zonele de campie.

In sistemul semiintensiv, animalele sunt intretinute pe perioada de iarna in stabulatie (necesita adaposturi si anexe de depozitare a fanurilor, grosierelor, concentratelor si nutreturilor insilozate), iar in sezonul cald animalele sunt intretinute pe pasuni naturale, pajisti cultivate si ocazionale, care sunt valorificate succesiv, o parte dintre lucrari sunt mecanizate si exista un program concret de ameliorare (pe baza selectiei individuale).

Sistemul intensiv (in stabulatie permanenta sau stabulatie combinata cu pasunatul limitat la 3-4 ore/zi) permite integrarea exploatarii ovinelor in sistemul intensiv al sectorului vegetal si, implicit, concentrarea si specializarea productiilor, ameliorarea numerica si calitativa mai rapida a efectivelor, mecanizarea si automatizarea principalelor lucrari curente de exploatare, aplicarea unor tehnologii avansate de reproductie, valorificarea resurselor secundare din sectorul vegetal sub forma de amestec unic, precum si aplicarea unor tehnologii adecvate de producere, preparare si administrare a acestora, folosirea adaposturilor la intreaga lor capacitate pe intreg parcursul anului si o productivitate marita asociata cu reducerea efortului fizic al muncitorilor.

Indiferent de sistemul practicat, fermele de ovine trebuie sa fie orientate catre piata si viabile din punct de vedere economic. Efectivul de animale din ferma poate avea o structura formata din 65-75% oi mame, 3-5% berbeci si 20-30% tineret ovin de prasila, cu o reforma la oile adulte de circa 20% si la tineret de 10-15%.

Hranirea ovinelor

Pentru asigurarea necesarului de furaje, ferma trebuie sa aiba suprafete proprii de teren agricol (arabil, pasuni si fanete), dimensiunea terenului agricol destinat bazei furajere si structura culturilor stabilindu-se in functie de necesarul animalelor pe categorii fiziologice (lactatie, gestatie, monta etc.), greutate, varsta si sistemul de intretinere practicat.

In cadrul sistemului semiintensiv, in cursul unui an calendaristic, intretinerea ovinelor se face in stabulatie 155 zile si pe pasune 210 zile, iar in cadrul sistemului intensiv - in stabulatie permanenta sau combinat. Pentru berbecii de reproductie se acorda o atentie sporita in perioada de pregatire pentru monta si monta, prin nivelul de hranire si miscare practicate si modul de utilizare la monta, iar in perioada de repaus sexual se va urmari asigurarea unei stari de sanatate si intretinere adecvate.

Pentru categoria oi si mioare, in perioada de pregatire pentru monta se recomanda o hranire stimulativa, care are ca scop aducerea acestora la o stare buna de intretinere. Sistemul de reproductie recomandat este monta naturala cu metoda monta dirijata (raport de sexe de 1 mascul la 25-30 oi), pentru cunoasterea ascendentei si posibilitatea realizarii procesului de ameliorare. In perioada de gestatie se asigura o hranire conform stadiului de gestatie, iar animalele vor fi supravegheate permanent. Inainte de fatare, animalele sunt supravegheate ziua si noaptea, se face codinirea oilor (in avans cu 2-3 saptamani de data fatarii) si se pregateste adapostul prin compartimentarea acestuia in compartimente pentru oile gestante (boxe pentru 50-100 oi – 1,5 m2/cap), maternitate (pregatirea boxelor de fatare: 10% din numarul oilor gestante, cu o suprafata de 1,2 m2 per boxa; boxe comune pentru oi si miei – 25 oi cu miei/boxa – 1,6 m2/cuplu) si compartimente de intretinere a oilor cu miei zburati (boxe de 50-100 oi cu miei – 1,6-2 m2/cuplu), unde se amenajeaza front de furajare separat pentru miei.

Pentru categoria tineret de prasila se are in vedere separarea pe sexe dupa intarcare, afluirea tineretului mascul excedentar catre ingrasare, iar pentru tineretul de prasila conducerea atenta a cresterii si dezvoltarii acestuia pana la intrarea la reproductie.

Dupa intarcarea mieilor are loc pregatirea oilor pentru pasunat (curatarea si ajustarea ongloanelor, examinarea starii de sanatate etc.), pregatirea si parcelarea pajistilor, precum si pregatirea si organizarea mulsului (amenajarea strungilor si ocoalelor si asigurarea inventarului necesar recoltarii si receptiei laptelui – in cazul mulsului manual). Mulsul se poate face si mecanizat, in sali de muls mobile sau fixe (de tip bradulet, tandem sau rotolactor, prevazute cu stand de muls, sala de masini si sala de asteptare), iar depozitarea laptelui se face in tancuri de racire.

Tunsul animalelor se face electromecanic, intr-un loc amenajat special si dotat adecvat (tarc pentru oi netunse, culoare individuale de trecere catre tuns, puncte de tuns, culoare pentru oi tunse, tarc pentru oi tunse, cantar pentru animale si cojoace de lana, masa de sortare, spatiu de depozitare a lanii sortate etc.).

Adaposturile utilizate pentru ovine

Adaposturile utilizate pentru ovine sunt constructii simple, de regula, de forma dreptunghiulara, de tip inchis sau semideschis, prevazute pe centru sau pe una din partile laterale cu culoar de furajare, ce permite administrarea mecanizata a hranei, cu ajutorul remorcii tehnologice, recomandata sub forma de amestec unic pe perioada stabulatiei. Intretinerea ovinelor se face liber pe asternut permanent, iar adapostul este compartimentat in boxe de odihna si miscare, care intrunesc toate cerintele tehnologice si de microclimat specifice fiecarei categorii de varsta (tabel 1). Evacuarea gunoiului se face de 1-2 ori/an, in functie de sistemul de intretinere practicat, cu ajutorul unui tractor echipat cu lama.

Ferma de ovine necesita si anumite spatii sau constructii anexe, precum: filtru sanitar, padoc de miscare pentru animale, parc de contentie sau rascol, baie fixa din ciment pentru deparazitarea ovinelor, camera de serviciu pentru repausul ingrijitorilor si supravegherea de noapte, magazie tampon pentru depozitarea nutreturilor, fanar pentru depozitarea fanurilor si grosierelor, celula de siloz, platforma de dejectii, infirmerie (2,5 m2/100 de oi), bucatarie furajera (dotata cu tocatoare pentru grosiere si fibroase, moara si amestecator, cu o suprafata de 7m2/100 oi).

Tehnologii de ingrasare a ovinelor

Tehnologia de ingrasare a tineretului ovin in sistem intensiv. In cadrul acestei tehnologii, mieii sunt preluati la greutatea de circa 12 kg si livrati la greutatea de circa 45 kg. Ingrasarea cuprinde trei etape distincte (acomodare, ingrasare propriu-zisa si finisare) si are o durata totala de circa 100 de zile. Hranirea animalelor se face la discretie cu un amestec unic administrat de doua ori pe zi (dimineata si seara), fapt ce permite reducerea pierderilor de furaje cu 15-20%, marirea gradului de consum al furajelor fibroase si grosiere cu 20-45% si mecanizarea tuturor lucrarilor de preparare si administrare. Ingrasarea in sistem intensiv cu durata de 100 de zile se poate aplica si la tineretul caprin, greutatea de valorificare fiind de circa 30 kg.

Tehnologia de ingrasare a tineretului ovin in sistem semiintensiv. Aceasta se plaseaza intermediar intre sistemul intensiv si extensiv, deoarece reclama o cantitate de concentrate de numai circa 400 g/zi/cap si permite folosirea masei verzi de pe pajistile naturale sau cultivate, fapt ce atrage reducerea costurilor ingrasarii. Ingrasarea se face in doua variante, respectiv de 140-150 de zile si de 200 de zile, mieii fiind preluati la greutatea de circa 20 si respectiv circa 12 kg si ingrasati in stabulatie si la pasunat pana la greutatea de circa 45 kg. Scopul esential al stabilirii secventelor tehnologice este de a obtine produsi care sa prezinte o dezvoltare corporala adecvata pentru productia de carne, iar in urma sacrificarii sa rezulte carcase de calitate superioara si cu randamente ridicate.

Reconditionarea animalelor adulte reformate. Ingrasarea animalelor adulte are loc intr-o perioada de 2-3 luni si se poate face la pasune, in stabulatie sau mixt. Prin aceasta tehnologie, greutatea corporala a animalelor creste cu 15-20%, in special pe seama depunerii de grasime, concomitent cu marirea randamentului la sacrificare cu 20% si imbunatatirea semnificativa a insusirilor calitative ale carnii.

Tehnologii moderne pentru cresterea CAPRINELOR

Sistemul intensiv de exploatare a caprinelor pentru productia de lapte este mai putin raspandit in tara noastra, intalnindu-se, totusi, si ferme de capacitati mari, aparute in special in ultimii 10-15 ani, in care se cresc fie rase specializate, fie metisi obtinuti intre rase specializate si rase locale si, in proportie redusa, rase locale (autohtone). Aplicarea acestui sistem se face, de regula, in stabulatie permanenta la caprinele exploatate pentru productia de lapte sau/si pe pajisti cultivate sau pasuni ameliorate pentru caprinele crescute preponderent pentru productia de carne.

Stabulatia caprelor in lactatie se face liber pe asternut permanent (care este evacuat periodic cu un tractor cu lama), in adaposturi special construite, bine compartimentate (prevazute cu alee de furajare si boxe de odihna si miscare, delimitate in functie de specializarea productiei), care intrunesc toate cerintele tehnologice (densitate, front de furajare, front de adapare, luminozitate etc.) si de microclimat (volum de aer, umiditate, temperatura etc.) specifice caprinelor (tabelul 2). Tapii, iezii pana la intarcare si tineretul de prasila se intretin intr-un adapost separat de capre, compartimentat adecvat si prevazut cu echipamente specifice (ex. instalatii de preparare si echipamente de administrare a substituentului de lapte la iezi, adapatori etc.).

Furajele si apa sunt administrate direct in adapost (furajele sunt administrate cu ajutorul remorcilor tehnologice la iesle - care poate fi simpla sau autoblocanta, iar apa prin intermediul adapatorilor cu nivel constant sau cu clapeta). Hranirea animalelor se face cu ratii echilibrate din punct de vedere energetic, proteic, vitaminic si mineral, calculate in functie de greutatea corporala, starea fiziologica si productia animalelor. Este recomandat ca furajele sa fie administrate sub forma de amestec unic (compus din mai multe tipuri de nutreturi, in functie de sezon – cereale, sroturi, fanuri, masa verde, siloz de porumb, premix vitamino-mineral etc.).

In afara de spatiul destinat pentru miscarea si odihna animalelor (adapostul), fermele de caprine de tip intensiv sunt prevazute si cu alte spatii si constructii anexe specifice, care se refera in primul rand la sala de muls (bradulet, in tandem sau rotolactor), care conduce la cresterea productivitatii muncii (activitatea de muls implica o durata considerabila din timpul efectiv de lucru zilnic), baza furajera proprie (fanar, celula de siloz, magazie, cantar bascula etc.), bucatarie furajera, platforma de dejectii, filtru sanitar, utilitati (apa, curent electric) etc.

• < Anterior
• Următor >