Tehnologia cresterii mieilor sugari in fermele de ovine

Detalii

Categorie: Ovine si caprine

17 Aprilie 2014

Pierderile cele mai mari de miei datorita mortalitatii se produc in primele zile dupa nastere. Pentru prevenirea lor, se iau masuri optime de ingrijire. O atentie deosebita se va acorda primului supt si consumarii unor cantitati mari de colostru in primele sase ore de la fatare, supraveghind cu atentie mieii in acest sens. Daca nu este posibil consumul de colostru de la mamele lor, mieii sunt dati la alte oi "aplecatori" (oi -"doici"), care au fatat in acelasi timp.


Unii autori indica chiar mulgerea colostrului care prisoseste, pastrarea la frigider si administrarea lui dupa necesitati (orfanilor). In primele zile dupa fatare mieii sug din 2 in 2 ore in timpul zilei, iar dupa o luna sug de 3-4 ori pe zi. Mieii orfani sunt alaptati cu biberonul sau cu un alaptator folosind lapte de oaie, de capra sau de vaca proaspat sau fiert si racit la 37°-38°C sau substituent de lapte.

In primele zile consumul este de 0,4-0,6 kg lapte, ajungand la 1 kg la 7-8 saptamani. In aceasta perioada trebuie sa se realizeze sporuri medii zilnice de 200 -300 grame, revenind circa 4,5 kg lapte pentru 1 kg spor. Pentru o buna supraveghere, in primele saptamani de viata mieii cu oile mame se tin in boxe comune, pe grupe de varste. Mieii gemeni cu mamele lor si "orfanii" se intretin in boxe separate. Pe masura ce au loc fatari si mieii avanseaza in varsta se unifica doua grupe de aceeasi categorie ajungandu-se dupa o luna la turme de cate 200-300 de miei cu mamele lor, cand pot fi scosi pe cele mai bune pasuni din apropiere, daca sezonul de fatari permite acest lucru.

Indiferent de sistemul de crestere aplicat si de destinatie, incepand cu varsta de 7-8 zile se aplica hranirea suplimentara a mieilor cu un amestec concentrat si fan. Hranirea cu o singura categorie de furaj favorizeza dezvoltarea numai a unui anumit compartiment gastric. Cantitatile de furaje concentrate se maresc progresiv incepand cu 50 de grame pana la 200 de grame la varsta de 2 luni.

Furajele concentrate si fanul se administreaza in spatii amenajate special unde pot patrunde numai mieii. In conditiile cresterii mieilor la mame pana la varsta de 2-3 luni, o insemnatate deosebita are practicarea metodei cunoscuta sub denumirea de "cresterea separata a mieilor sugari". Aceasta se aplica de la varsta de 18 zile si consta in faptul ca mieii se intretin separat de mame pe timpul zilei, cu care se intalnesc numai de 3-4 ori/zi la intervale egale pentru supt (uneori se tin separat si noaptea).

Aplicarea acestui procedeu este avantajos intrucat obliga mieii la un consum mai mare de hrana suplimentara iar oile fiind mai putin deranjate produc mai mult lapte. In aceasta situatie mieii inregistreaza sporuri mai mari in greutate, iar "criza de intarcare "este mai usor suportata. In acest caz, in fermele de productie, mieii se pot intarca timpuriu la 30-35 de zile aparand posibilitatea organizarii unui nou ciclu de reproductie la oi. In functie de sezon cresterea separata se poate practica cu foarte bune rezultate si la pasune daca aceasta este de calitate si in apropierea saivanelor.

Intarcarea mieilor

In ceea ce priveste intarcarea mieilor aceasta se face atunci cand dezvoltarea lor nu mai poate fi stanjenita de inlocuirea laptelui matern cu alte furaje. La stabilirea momentului optim se va lua in considerare scopul cresterii, rasa, individualitatea, sistemul de exploatre al oilor, etc. Astfel, durata alaptarii va fi mai lunga la mieii destinati reproductiei, la cei din rasele de carne si cu lana fina, in cazul sistemului extensiv de exploatare al oilor.

In prezent se practica 4 metode principale de intarcare: tardiva, timpurie, precoce, foarte precoce.

Intarcarea tardiva (traditionala) este metoda cea mai raspandita. Cercetari efectuate la noi in tara au ajuns la concluzia ca prelungirea duratei de alaptare pentru anumite limite nu se justifica. Mieii se intarca in 2-3 serii la intervale de 15 zile.

Intarcarea se face treptat intr-o perioada de 3-4 zile prin suprimarea progresiva a numarului de alaptari. In primele zile mieii sunt separati seara si sunt tinuti separat de mame peste noapte, iar dimineata oile se mulg. In zilele urmatoare mieii se lasa cu oile-mame cateva ore in timpul zilei, dar acestea se mulg seara, diminuandu-se in acest fel stresul de intarcare. Dupa separarea definitiva de mame, mieii se cantaresc, se examineza individual dezvoltarea corporala, starea de sanatate, etc si li se stabileste destinatia (animale pentru prasila proprie, pentru vanzare, pentru ingrasare).

Intarcarea timpurie se face la varsta de 30-35 de zile si greutate 11-13 kg sau la varsta de 50-55 zile, in functie de conditiile existente in ferme. In acest caz se inregistreaza rezultate bune cand oile au capacitate de alaptare ridicata, iar mieii sunt obisnuiti sa consume furaje combinate cu 18-20 Proteina si fan de buna calitate inca de la varsta de 6-7 zile. Aceasta metoda s-a extins in multe ferme din tara noastra, constituind o veriga importanta in actiunea de producere si ingrasare a mieilor in sistem intensiv si semiintensiv.

Intarcarea precoce si foarte precoce se face la 2-3 zile de la nastere, uneori chiar in prima zi si repectiv la 12-14 zile. Se bazeaza pe cresterea artificiala a mieilor cu substituenti de lapte pana la varsta de 30 de zile cand ei realizeza greutatea de 11-13 kg.

Intarcarea foarte precoce este considerata mai avantajoasa comparativ cu cea precoce intrucat mieii realizeza un ritm intens de crestere, fiind obisnuiti de timpuriu cu consumul de furaje solide in lipsa mamelor. Unii specialisti recomanda adaugarea de vitamine (vitamina A, vitaminD3) si antibiotice cu spectru larg de actiune (aureomicina, tetraciclina) pentru sporirea rezistentei organismului in ratia furajera.

Hranirea mieilor se face cu un substituent uscat de lapte care se dilueaza cu apa si se distribuie in alaptatoare simple sau automate, o data sau de trei ori pe zi, omogenizandu-se manual.

Substituentul lichid trebuie sa costituie o emulsie stabila, sa nu se altereze, sa fie consumat cu placere si sa asigure un spor ridicat in greutate. In acest scop un rol deosebit are grasimea, ale carei particule trebuie sa fie cat mai fine si mai bine omogenizate in substituentul lichid. In scopul mariririi stabilitatii emulsiei substituentul trebuie sa contina lecitina sau sucrogliceride, iar pentru evitarea coagularii particulelor de grasime punctul de topire al acestora trebuie sa fie scazut.

Nerespectarea tehnicii de preparare si administare a substituentilor atrage dupa sine diminuarea vitezei de crestere, tulbarari gastro-intestinale si chiar pierderi prin mortalitati cauzate de enterite colibacilare. De aceea orice substituent inainte de a fi administrat trebuie sa fie supus controlului de calitate prin efectuarea testelor biologice, organoleptice si de laborator.

In cresterea "artificiala" a mieilor cu substituenti de lapte, hrana lor trebuie sa fie asociata si cu furaje combinate si fan, deoarece admnistrarea acestora creeaza posibilitatea mentinerii unui mediu acid in rumen.

Medic veterinar,
Dr. Galatanu Diana

• < Anterior
• Următor >