Mixomatoza la iepuri

Detalii

Categorie: Iepuri

31 Ianuarie 2015

Este o boala infecto-contagioasa de origine virala produsa de un virus specific leporidelor, exprimata clinic prin pseudotumori inflamatorii exudative generalizate atingand mai mult leporidele apartinand genului Oryctolagus si mai rar pe cele din genul Lepus cu urmari destul de grave in ceea ce priveste mortalitatea.

Fibromatoza este o afectiune benigna care atinge Sylvilagus dar provocata de un virus inrudit cu cel al mixomatozei.

Virusul mixomatos a fost izolat pentru prima data de profesorul Sanarelli, de la exemplare aparent sanatoase de Sylvilagus care prezentau pseudotumori cutanate benigne. In 1899 profesorul Sanarelli comunica date despre contaminarea iepurilor domestici din specia Oryctolagus de la iepurii salbatici ce fusesera cazati in aceleasi spatii ale laboratorului sau.

Virusul mixomatos prezinta caracteristicile fundamentale ale ultravirusurilor. Se inactiveaza prin caldura umeda de 55°C. Rezista cca.30 de zile sub forma uscata la temperatura camerei. Este usor inctivat la concentratii uzuale ale substantelor dezinfectante.

Surse de infectie

Ca surse de infectie sunt secretiile si exudatele nazale, precum si conjunctivitele care sunt foarte bogate in virus. Virusul este prezent in sange, limfa si toate organele interne, dar si in leziunile cutanate. Iepurii bolnavi sau vindecati sunt, de asemenea surse de infectie.

Simptomatologie

Boala debuteaza cu o perioada de incubatie ce variaza intre 2-10 zile, cu febra si hiperexcitabilitate. Iepurii devin atenti la cel mai mic zgomot, apoi apare o coriza si blefaro-conjunctivita exsudativa si edematoasa. Exudatul purulent produce lipirea pleoapelor, tumefactia edematoasa se intinde repede de la buze, pleoape, baza urechilor cuprinzand intregul cap.


Tumefactiile asemanatoare se observa si in regiunea ano-genitala si scrotala. Pe masura ce boala evolueaza incep sa se contureze tumorile subcutanate, mai intai la cap si regiunea anala si genitala, apoi pe laturile coloanei vertebrale si extremitatile membrelor. Dimensiunea acestoara variza de la cele de la un bob de grau pana la cele ale unei nuci. La inceput sunt dure, apoi edematoase, nedureroase si depilate. Anorexia si febra determina slabirea animalului a carui respiratie devine din ce in ce mai greoaie. Manifesta convulsii si mor in 4-5 zile. Mortalitatea produsa de mixomatoza este de 90-99%. Alte forme de evolutie diferite ca gravitate depind de virulenta tulpinii implicate.

Diagnosticul

Se pune pe baza datelor clinice asociate cu prezenta nodozitatilor multiple, perioculare si ano-genitale, starea febrila, anorexie, respiratie dispneica. Datele clinice sunt coloborate cu leziuni anatomo-patologice si histopatologice completate de incercarile de izolare a virusului pe embrioni de gaina, culturi celulare sau animale (susceptibile) de laborator (iepuri ˝liberi de germeni patogeni specifici˝) pe care se reproduce boala cu material patologic din focar, de sezonul in care apare boala, legat de prezenta insectelor hematofage in adapost sau introducerea de alte animale din aceeasi specie avand origine necunoscuta si care pot fi incriminati ca purtatori.

Prognosticul

Este rezervat deoarece boala poate lua diferite forme de evolutie in functie de tulpinile implicate: tulpini velogene (produc pierderi de pana la 100%), tulpini mezogene (produc pierderi de cca 90%) si tulpini lentogene (produc pierderi de 65%). In prezent aceste suse sunt grupate in suse americane, suse europene si suse australiene.

Epizootologia

Este necesara precizarea conditiilor care favorizeaza aparitia unei epizootii, pentru a putea stabili masurile de profilaxie, si anume locul unde se afla crescatoria, factorii legati de individ, conditiile de mediu in care se exploateaza, prezenta vectorilor, achizitiile de animale si altele. In ce priveste factorii legati de individ sau rasa, s-a constatat ca acestia nu joaca nici un rol in rezistenta la boala.

Varsta

In ce priveste varsta pe cale experimentala, iepurasii sub 3 saptamani sunt cei mai sensibili la tulpinile virulente. Susele cu patogenitate ridicata omoara rapid tineretul, uneori fara sa se mai instaleze leziuni cutanate. Susele mai slab virulente dezvolta leziuni cutanate la tineretul de a doua saptamana de viata dar pierderile raman si in acest caz destul de importante. Din aceste motive, rolul anticorpilor maternali nu este inca in intregime precizat. Persistenta anticorpilor maternali dureaza 4-6 saptamani de la nastere.

Profilaxia

Masurile de profilaxie decurg din epizoologia bolii si consta in:

• • Masuri generale de profilaxie care se impun cu strictete:
    • • • Efectivele trebuiesc protejate de factorii de stress legati de furaj, ambianta, vizitatori.
        • Adapostul trebuie protejat cu plase de sarma sau plase impotriva insectelor hematofage (tintari, muste).
        • Animalele nou introduse vor fi tinute obligatoriu in carantina si trebuie sa provina din zonele indemne.
  • Masuri de profilaxie specifice Sunt asigurate prin vaccinarea iepurilor. Planul de vaccinari pentru mixomatoza trebuie conceput asfel:
    • • • In ingrasatorie se vaccineaza tineretul la intarcare.
        • Reproducatorii se vaccineaza cu rapel la 3 luni si 1 an.
        • Reproducatorii adulti se vaccineaza anual.

Vaccinurile existente, atat cel homolog preparat cu virus mixomatos, cat si cel heterolog, preparat cu virus Shope, sunt capabile sa ofere o imunitate ce se instaleaza in timp foarte scurt cca 3-7 zile. Imunitatea instalata este de tip tisular si dureaza cca 6 luni. Vaccinul se inoculeaza subcutanat si se impune schimbarea acelor la fiecare iepure, pentru a preintampina difuzarea bolii in cazul existentei unui purtator.

Ca principiu vaccinurile se fac primavara, inainte de aparitia tantarilor, mustelor, iar toamna pentru a proteja efectivul la eventualele inoculari prin purici. In cazul aparitiei bolii in crescatorii indemne, lotul afectat se lichideaza si restul efectivelor se supun vaccinarii.

Medic veterinar
Dr. Diana Galatanu

• < Anterior
• Următor >