Tranzitul digestiv si particularitatile digestiei la iepuri

Detalii

Categorie: Iepuri

03 Iunie 2018

Nutretul ingerat sufera in gura modificari fizice (maruntirea, umectarea si amestecarea cu saliva, dar si modificari chimice (descompunerea amidonului in maltoza, sub actiunea amilazei si a maltozei in glucoza, sub actiunea maltazei salivare). Apoi bolul alimentar trece in stomac, cecotrofele sosesc in stomac fara a fi mestecate, regasindu-le intacte in partea fundica a acestuia.

Ele pot prezenta o parte importanta a continutului gastric; astfel 16-32% din azotul total existent la un moment dat in stomac este constituit din azotul proteic bacterian, prezent in cecotrofe. In stomac secretia sucului gastric este continua, determinand un pH de 2.

Aceasta fermentatie din cecotrofe duce la degradarea amidonului in glucoza, care este reciclata prin metabolismul microbian pentru a forma acidul lactic. Apoi, datorita secretiei factorilor bacteriologici in stomac, se produce liza a cca 40% din microorganismele existente.

Trebuie sa aratam ca slaba dezvoltare a musculaturii stomacale si cele doua sfinctere ''cardia si pilorul'' impiedica pe de o parte iepurele sa vomite ceea ce duce la un deznodamant letal in cazul ingerarii de alimente alterate si, pe de alta parte, pilorul lasa sa treaca din stomac in intestin cantitati mici din continutul stomacului, pastrand stomacul tot timpul in stare de plenitudine. Aceasta particularitate, ca si secretia continua a sucului gastric, care se cere mereu tamponata, determina necesitatea ca iepurele sa ingere aproape continuu, fie furaj, crotine moi. Astfel, iepurele consuma 50-80 de tainuri zilnic, a cate 1-4 g, consumarea unui tain avand o durata de circa 1-3 minute. Tranzitul nutretului este apoi rapid prin intestinul subtire, unde este amestecat cu bila, suc pancreatic si secretii intestinale. Aici se face absorbtia celei mai mari parti a componentelor nutritionale. Partile neabsorbite, in special celuloza, ajung in cecum. Acesta se contracta regulat, de 10-15 ori pe minut, omogenizand continutul cecal care ramane, in general, cu caracteristici stabile, avand pH de 5,5-6,4 si substanta uscata 22-23. Compozitia chimica a continutului cecal este foarte apropiata de cea a cecotrofelor. Aceasta flora microbiana ataca celuloza, permitand digestia constiuentilor celulelor vegetale.

Digestia da nastere la acizi grasi volatili (in special acid acetic) si, de asemenea, la acizi organici (lactic citric, malic). Sinteza proteica microbiana imbunatateste calitatile proteice ale ratiei marind procentul de acizi aminati esentiali. Marind acizii aminati (pe seama azotului neproteic) in continutul cecal, aceste microorganisme produc de asemenea vitaminele B si C care pot fi recuperate de organism prin cecotrofe, fapt care explica de ce iepurii cresc bine cu furaje mai putin bogate in proteine. Rolul si structura diferitelor parti ale tubului digestiv sunt asemnatoare celor de alte specii.

Consideram ca necesara prezentarea citorva caracteristici ale cecumului, organ cu rol esential in digestia nutreturilor la iepure. Peretele cecumului nu este o simpla membrana. Multi acizi grasi volatili sunt observati la acest nivel, trecand in circuitul sanguin, pentru a servi la acoperirea nevoilor energetice ale organismului. Cecumul este alcatuit din tesut limfoid, eliberand elemente capabile sa fagociteze microorganismele si, deci, sa imbogateasca continutul cecal in acizi aminati. Acesti acizi aminati pot fi depozitati momentan in peretele cecal si eliberati progresiv in plasma sanguina.

Dispersia in tubul digestiv a alimentelor ingerate este foarte rapida. La o ora dupa ingerare, primele fractiuni alimentare ajung in cecum. Ele s-au amestecat cu continutul stomacului si au parcurs cei trei metri ai intestinului subtire. La trei ore dupa deglutitie, cca 6% din fractiunile nedigerate au ajuns deja in colonul distal si rect, fiind deci incorporate in crotinele tari sau in cecotrofe.

Proteinele alimentare sufera primul atac enzimatic in stomac. Pepsina incepe sa scindeze lungile lanturi de acic aminati in elementele mai simple, avand insa in componenta inca foarte numerosi aminoacizi. La nivelul stomacului trebuie sa mentionam microorganismele si proteinele lor constitutive. Acestea sunt protejate de actiunea pepsinei prin membrana microorganismelor, dar cand factorul bacteriolitic secretat in stomac a distrus aceste organisme vii, proteina lor este susceptibila de a fi degradata, prin enzimele proteolitice ale iepurului. Dupa trecerea in intestinul subtire, proteina din nutret si microorganisme este atacata de catre ansamblul de enzime proteolitice din sucul pancreatic si intestinal. Rolul activitatii enzimatice este de a rupe legaturile care unesc acizii intre ei. Pentru ca un acid aminat sa fie eliberat, trebuie sa fie rupte doua sau trei legaturi care il unesc de alti aminoacizi.

Grasimile alimentare sufera primele degradari sub actiunea lipazei pancreatice, dupa emulsia suferita sub influenta bilei. Lipaza separa acizii grasi de alcoolul de care ei sunt legati. Mecanismele precise de absorbtie nu sunt inca perfect cunsocute la iepure, dar se pare ca se intervine asupra acizilor grasi liberi si monogliceridelor. Fosfolipidele implica, pentru absorbtie, actiunea unor enzime specializate - fosfolipazele.

Deci furajarea rationala a iepurilor de casa constituie una din principalele chei ale succesului in cunicultura. Furajele folosite, modul de prezentare, pastrarea si administrarea lor sunt probleme esentiale in cresterea acestor specii.

Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica

• < Anterior
• Următor >