Ameliorarea la iepurii de casa

Detalii

Categorie: Iepuri

12 Noiembrie 2017

Ameliorarea are in atentie populatia, nu individul. In principal, selectia, incrucisarea si consagvinizarea sunt influentate sau nu in actiunea lor de structura populatiei, adica de ponderea detinuta de diferite categorii de indivizi din totalul populatiei. Pentru ameliorare, un interes deosebit prezinta structura de reproductie si caracterele demografice ale iepurilor de casa.

Femelele au ovulatia declansata de actul montei, dupa salt ca si structura de reproductie, iar structura de populatie a fost mult simplificata odata cu trecerea la producerea de hibrizi din cateva rase consacrate. Din multele rase existente, actuala structura de rasa cuprind (exceptand rasele pentru expozitii) 5-6 rase grele pentru productie de carne, rasa Angora pentru par si alte cateva pentru blanite, desi in ultimii ani s-a preferat blanita alba, care poate fi vopsita in orice culoare. Ca si la alte specii cu tehnologii de ameliorare avansata (in special la pasari), chiar si la aceste rase au incetat sa faca ele insele obiectul ameliorarii, cedand locul unor linii ale lor, de fapt efective ale fermelor de elita in cadrul piramidei ameliorarii.

Raportul de sexe la iepuri oscileaza in jur 1:10. Raportul de sexe poate fi largit sau micsorat atat prin ritmul de utilizare a masculilor la monta, cat si prin insamantarile artificiale, precedate de provocarea ovulatiei.

Structura de familie. Putem spune ca familiile de iepuroaice sunt alcatuite din frati buni si surori, iar cele de tata cuprind un amestec de surori si semisurori (frati si semifrati).

Structura de varsta se afla intr-o stransa legatura cu ritmul de reproductie si de durata medie de exploatare. Fermele de multimplicare si de reproductie, precum si efectivele crescute in ritm extensiv de catre micii crescatori au o structura de generatie, cu generatiile suprapuse. Intervalul de generatie este dat varsta medie a partilor la data fatarii descendentilor retinuti la reproductie.

Marimea genetica a populatiei se afla in stransa legatura cu procesul de evolutie, inclusiv de ameliorare a ei, pentru ca de ea depinde variabilitatea genetica pe care populatia o are, adica materia prima a evolutiei. Variabilitatea genetica este in primul rand hotarata de frecventa genelor. Populatia poate fi mai mare din punct de vedere al unor caractere si mai mica din punct de vedere a altora, in functie de variabilitatea genetica existenta la fiecare. Dar, variabilitatea genetica este mult influentata de structura de reproductie si de caracterele demografice ale populatiei. Prin urmare, in calculele de marime efectiva (genetica) totala a unei populatii (pe generatie sau anuala) intervin elemente de structura a ei (matca reala, raportul intre sexe, structura de familie si de generatii prin intervalul de generatie) si unele caractere demografice (numar de descendenti viabili produsi pe o unitate de timp).

Ameliorarea in efective mici

Prin efective mici se inteleg cele care sunt constituite din cateva zeci de femele la reproductie, aflate in proprietatea unor crescatori particulari. La stabilirea efectivelor mici trebuie sa se aibe in vedere fecunditatea si supravietuirea in perioada de fatare-sacrificare sau trecerea la reproductie, pentru a realiza numarul necesar de produsi pentru a raspunde ameliorarii propuse sau a nivelului economic de productie.

La stabilirea modului sau a metodei de ameliorare pe care trebuie sa o aplicam, crescatorul poate aplica propria procedura, realizata pe baza experientei, a lecturilor etc. In ceea ce priveste metoda de selectie, o solutie simpla este sa se obtina din loturile cele mai numeroase, pe baza performantelor proprii (conformatie, culoare, calitate blanita, greutate etc.) masculii si femelele care vor inlocui adultii reformati, eliminati prin calitata slaba a descendentilor.

Procedeul se aplica cu individualizare (crotaliere, tatuaj) si un minim de evidente pe baza unei fise de femele (in care se trec data montei, numarul masculului care a efectuat monta, rezultatele palparii, a fatarii, numarul de pui intarcati, etc.) si a unei fise de mascul (cu date de reproductie). Se poate aplica si o ''selectie masala'', fara nicio evidenta, dar cu decizia chiar in momentul controlului grupei de contemporani. In cazul selectiei pentru polificitate sau numar de intarcari, se face retinand cel mai bun mascul din lotul cel mai numeros (de la femelele imperecheata cu masculul tata, care a dat cel mai multi pui).

Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica

• < Anterior
• Următor >