Datorita corelatiei dintre lobul anterior al hipofizei (LAH) si sistemul nervos, functiile sexuale pot fi influentate, in sensul stimularii sau inhibitiei, prin organele de simt si creier. Din acest motiv, functia centrului sexual din hipotalamus si lobul anterior al hipofizei depinde de integritatea sistemului nervos si de echilibrul metabolic, orice decalaj putand duce la scaderea activitatii sexuale sau la oprirea functiei gonadelor si in final, la disparitia instinctului sexual.
Gonadele, atat la mascul cat si la femele, au functii endocrine si exocrine. Atat functie endocrina cat si cea exocrina sunt stimulate de lobul anterior al hipofizei (LAH), care joaca un rol fundamental in interactiunea cu hormonii glandelor gonadelor, influentand activitatea hipofizara, in sensul de stimulare sau inhibitie. LAH este, de asemenea, in stransa legatura functionala cu hipotalamusul, strans legat cu scoarta cerebrala, prin intermediul talamusului, punand astfel cortexul in legatura cu organele de simt.
Influenta programului de lumina si temperatura
La masculi, un program de lumina de 8 ore pe zi si temperatura mediului ambiant de 15°C si in conditii de intretinere normale, conduc la o buna dezvoltare a testicolelor si o concentratie maxima de spermatozoizi normali. La femele, un program de lumina de 16 ore pe zi si o ambianta de 16-17°C, insotite de conditii bune de furajare si adapare asigura numarul maxim de ovulatii si de acceptare a masculilor.
Activitatea sexuala
Perioada de activitate sexuala intensa la femele este in lunile mai-iulie, cu un minimum in luna noiembrie, iar la masculi capacitatea de fecundare este maxima in noiembrie-februarie, destul de buna in martie-iunie si minima in perioada iunie-noiembrie. Numarul optim de monte pentru masculi este de 1/2 pe zi. Marirea numarului de prezentari pe zi scad rapid rezerva de spermatozoizi din epididim si se ajunge rapid la epuizarea masculilor.
In ce priveste ritmul de reproductie, productivitatea femelelor, caracterizata prin prin numarul de iepurasi intarcati pe cusca pe an, depinde de intervalul intre doua fatari succesive, de numarul de pui la fatare si de procentul de mortalitate pana la intarcare. Varsta primei monte este in functie de rasa, fara sa prezinte ovulatie, femelele incep sa accepte masculul la 10-12 saptamani, varsta la care si masculul incearca saltul, desi primii spermatozoizi apar in ejaculat in jurul varstei de 110 zile. Pentru a fi garantata o buna fecunditate, varsta primei monte a femelelor (primipare) este condionata de atingerea a 80-85% din greutatea corporala a adultului rasei respective. Aici avem trei ritmuri:
Ritmul de reproductie extensiv – utilizeaza din plin aptitudinile materne ale iepuroaicelor (intarcarea la 4-6 saptamani, dupa care sunt date din nou la monta, realizandu-se un interval intre doua fatari de 2,5-3 luni respectiv 4-5 fatari pe an. Gestatia nu se suprapune lactatiei, existand un repaus de cateva zile intre ele. Aceasta alaptare prelungita atenueaza stresul de intarcare si de a suplini unele insuficiente in alimentatie.
Ritmul de reproductie semiintensiv – realizeaza un interval intre doua fatari de 45-60 de zile (intarcarea la 4-5 saptamani si cu monta inainte sau imediat dupa intarcare la 2-3 zile), realizand 6-7 fatari pe an. In acest ritm, faza de dezvoltare embrionara se situeaza in perioada cand productia de lapte este diminuata sau oprita, ceea ce implica o alimentatie echilibrata.
Ritmul de reproductie intensiv – implica un interval intre doua fatari de aproximativ 35-42 zile, cu efectuarea montelor “post-partum” intre 6-12 zile dupa fatare. Gestatia se suprapune lactatiei, ceea-ce impune conditii optime de microclimat, material biologic apt pentru acest ritm si o calificare profesionala. Se poate realiza 8-9 fatari pe an, dar longevitatea femelelor este mica. Procentul de ovulatii urmate de fecundare este ceva mai mica in cazul montei de 2-3 zile.
Infecunditatea
Infecunditatea indica capacitatea celor doua sexe de a produce gameti functionali sau fecunzi (spermatozoizi si ovule). Fertilitatea arata capacitatea de a produce urmasi vii si viabili. Aceste doua notiuni exprima capacitatea de reproducere a fiecarui individ. Prin infecunditate si infertilitate exprimam capacitatea redusa de procreare, iar prin sterilitate, lipsa de procreare. Aceasta stare poate fi temporara sau definitiva. La mascul, infecunditatea urmata de sterilitate poate aparea in cazuri cum ar fi: absenta dorintei de imperechere (libidoului), impotenta, anomalii ale aparatului genital, tulburari ale spermatogenezei. La femele absenta caldurilor, anomalii sau leziuni ale organelor genitale apoi tulburari ale ovulatiei, tulburari ale nidatiei, gestatiei si fatarii, tulburari ale lactatiei.
Anomalii
Imperechera se poate realiza normal numai in conditiile unei perfecte integritati anatomice si functionale ale organelor genitale. Ambii parteneri trebuie sa prezinte o stare de excitatie si sa nu existe in sfera organelor din zona coitala, anomalii care sa prezinte obstacole pentru imperechere (antipatie fata de un partener; masculii poate prezenta lipsa de apetit pentru o anumita femela). In genetica, acest fenomen se defineste prin lipsa de capacitate de “nictabilitate”, foarte important in potrivirea perechilor la reproductie.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
