Prevenirea si combaterea efectelor infestatiei cu tantari

Detalii

Categorie: Informatii utile

09 Iunie 2020

Tantarii, fac parte din categoria de insecte care sunt considerate de departe cele mai periculoase, constituind o mare problema la nivel global, deoarece au un areal de raspandire foarte vast, sunt intalniti aproape peste tot, mai ales acolo unde exista si balti, lacuri, etc, fiind specii care traiesc din suptul sangelui oricarei vietate care misca in jurul lor, inclusiv oamenii.

In plan global exista mai mult de 3.000 de specii de tantari, fiecare avand particularitatile sale, respectiv sunt specii care nu consuma sange deloc, altii nu prefera sange uman, unele specii prefera sa se hraneasca seara, iar altele ziua.

Avand sange rece, tantarilor in general le este greu sa traiasca la temperaturi scazute, doar daca iarna este blanda cand unele femele reusesc sa o petreaca fara probleme, insa activitatea cea mai intensa o desfasoara in perioada calduroasa a anului.

Un tantar cantareste in medie 2,5 miligrame, lungimea corpului este intre 3, 5 – 5 mm, corpul are o constitutie fragila de culoare gri maronie, in torace sunt inserate trei perechi de picioare subtiri, acoperite de peri fini, o pereche de aripi inguste si lungi, precum si o pereche de aripi posterioare, mai reduse ca dimensiune, care servesc la stabilizarea acestuia.

Masculii prezinta niste antene lungi, acoperite de peri aspri, trompa lor nu este facuta pentru a intepa, iar femelele au antene mai scurte si o trompa folosita la intepat.

Femela tantar, dupa ce se hraneste cu sange depune 150 -300 de oua infasurate intr-un invelis special, lipicios, pe suprafata apei cu predilectie apa statatoare, baltoace, mocirle, iazuri sau jgheaburile acoperisurilor.

Intregul ciclu evolutiv, cu durata de 2 – 3 saptamani, de la faza embrionara, faza larvara pana la pupa se desfasoara exclusiv in apa, tantarii adulti eclozeaza la suprafata apei si incep imediat sa zboare. In conditii favorabile aceasta specie tinde catre o inmultire in masa, populatia lor cuprinzand un numar deosebit de mare de indivizi.

Tantarii nu provoaca pagube alimentelor sau materialelor, sunt suparatori datorita zgomotului pe care il fac in timpul zborului, insa se regasesc in categoria agentilor daunatorilor pentru igiena si agenti importanti in transmiterea unor boli, unele extrem, de grave.

Femelele se hranesc cu sange odata la 2 -3 zile, intepaturile lor avand efecte neplacute, prin aparitia in zona de contact de eriteme, pustii rosii si urticarie.

Intensitatea intepaturilor la om depind de genele fiecaruia, de faptul ca imbracamintea mai inchisa la culoare, temperatura corpului si miscarea sunt lucruri care atrag tantarii.

De asemenea exista o multime de compusi emanati de corpul uman, din care unii au capacitatea de a respinge tantarii, altii atragandu-i, in functie de secretiile si mirosul fiecarei persoane in parte, tantarii avand preferinte diferite, de la specie la specie.

In general, intepaturile de tantar nu pun sanatatea in pericol, insa sunt extrem de deranjante, in unele cazuri se poate ajunge la situatii delicate prin provocarea de alergii prin iritarea zonei intepate care provoaca dureri.

Cu toate acestea, tantarii sunt responsabili pentru un numar insemnat de decese inregistrate anual in intreaga lume, datorita bolilor raspandite de ei, cu predilectie in zona tropicala, cum este malaria, encefalita sau febra galbena si virusul West Nile (pe care il iau de la pasari si il transmit oamenilor scazand dramatic eficienta sistemului imunitar).

Exista insa pericolul datorita incalzirii globale a climei, ca speciile care transmit aceste boli sa se raspandeasca tot mai mult din zona tropicala spre nord.

La animale anumite specii de tantari sunt vectori pentru transmiterea, la rumegatoare, a Bolii limbii albastre, sau a Dermatozei nodulare contagioase, la caine Dirofilarioza, dar si alte boli care produc morbiditate si mortalitate ridicata la animale, precum si insemnate pierderi economice.

Pentru limitarea actiunii nocive a acestor insecte asupra starii de sanatate a populatiei umane si animale, se impun aplicarea unor masuri de prevenire si combatere de ordin general si specifice prin care sa se limiteze posibilitatea de dezvoltare si raspandire a tantarilor, precum si lichidarea lor in zonele in care habiteaza.

Recomandarile in acest context se refera la:

• • Identificarea zonelor favorabile dezvoltarii si inmultirii speciilor de tantari.
  • Responsabilitatea autoritatiilor locale si a unitatiilor specializate privind efectuarea lucrarilor de amenajare si intretinere a raurilor, a lacurilor si a zonelor limitrofe acestora pentru a impiedeca baltirea apelor.
  • Efectuarea lucrarilor de defrisare a resturilor vegetale excesive din parcuri, zone de agrement cu luciu de apa, gradinile din spatiile intravilane, de pe suprafetele de pajisti naturale, etc.
  • Solicitarea de catre autoritatiile locale implicate, sau de catre populatia interesata, pentru efectuarea dezinsectiilor in zone si spatii unde prezenta tantarilor este evidenta, prin unitati cu activitate in domeniu, dar si pentru asigurarea asistentei de specialitate prin ingineri agronomi, medici umani, medicii veterinari.
  • Respectarea procedurilor de dezinsectie prin:
    • • • folosirea de substante omologate din grupa de toxicitate II si IV, care nu sunt daunatoare omului si animalelor si care sunt verificate ca eficienta;
        • efectuarea dezinsectiei in doua etape, in prima etapa se urmareste exterminarea insectelor vii, urmarind ca la 18 – 21 de zile sa fie exterminate ouale si larvele de insecte.
  • Colaborarea cu medicii veterinari pentru efectuarea actiunilor sanitare veterinare, in special a tratamentelor antipartazitare si a dezinfectiilor, dezinsectiilor si a deratizariilor, in situatile in care aceste actiuni se impun.
  • Protejarea spatiilor prin plase de protectie si dupa caz folosirea unor aparate care emit ultrasunete pentru alungarea tantarilor.
  • Populatia sa se protejeze purtand imbracaminte adecvata, sa evite zonele cu baltiri, impadurite sau cu vegetatie inalta in special in perioada calda a anului.
  • Colaborarea permanenta cu alte autoritati judetene, responsabile, prin informari reciproce si actiuni comune pentru realizarea masurilor de prevenire si combatere a daunatorilor.
  • In situatii deosebite de infestatie masiva, de intepaturi cu reactii locale evidente, in special in zona globului ocular, in stari alergice, se recomanda apelarea la medici pentru interventii de specialitate.

Dr. Pentea Ioan
Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din Judetul Sibiu

• < Anterior
• Următor >