Descrierea spatiului rural

Detalii

25 Martie 2013

Definitia agricola a spatiului rural este data de Recomandarea nr 1296/1996 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la Carta Europeana a Spatiului Rural. .

Conform recomandarii, spatiul rural cuprinde o zona interioara sau de coasta care contine satele si orasele mici pentru: agricultura, silvicultura, acvacultura si pescuit; activitati economice si culturale ale locuitorilor acestor zone (artizanat, industrie, servicii); amenajari de zone neurbane pentru timpul liber si distractii (sau rezervatii naturale); alte folosinte.

Exista si alte definitii ale spatiului rural:

• In Franta, spatiul rural este acel teritoriu unde predomina productia agricola iar elementele spatiului se gasesc in stare pura.
• In Belgia, se considera ca spatiul rural defineste un gen de peisaj si un teritoriu cultivat de om.
• In Germania, se considera "spatiu rural", toate spatiile ce se gasesc in afara zonelor de mare densitate;
• In USA, se vorbeste despre un "rural -farm" (rural agricol) si un "rural non-farm" (rural neagricol)

Caracteristicile spatiului rural

Asezarile rurale sunt caracterizate printr-o dispersie spatiala a activitatilor economice, in special a agrosistemelor.

In asezarile rurale schimbul de materie si energie cu mediul este mai apropiat de cel natural. In spatiul rural domina de regula agricultura. In zona montana domina silvicultura, prelucrarea lemnului si mestesugurile. De asemenea in zonele montane, litorale si de delta, predomina activitatile de agroturism, vanatoare si pescuit.

In spatiul rural predomina profesii practice, manuale si care solicita policalificare profesionala. Este o caracteristica a populatiei rurale sa lucreze concomitent in sectoare agricole si neagricole.

In spatiul rural predomina, de asemenea, proprietatea privata familiara. Diviziunea proprietatii private si dezvoltarea simtului proprietatii au consecinte pozitive asupra spiritului antreprenorial al locuitorilor rurali.

Spatiul rural are o viata sociala mai apropiata iar participarea cetateanului la problemele comunitatii este mai accentuata.

Peisajul natural al ruralului constituie un patrimoniu inestimabil al umanitatii. Peisajul aerisit prin flora si fauna sa este incomparabil mai sanatos pentru oameni. Linistea, pacea, climatul, aerul curat, peisajul linistitor, de calm social, nu pot fi cuantificate pentru a masura habitatul rural.

Modul de viata rural, traditiile si obiceiurile, formeaza laolalta cultura populara locala sau regionala. Viata sociala si culturala este un patrimoniu de neegalat al umanitatii, element care alaturi de economia si ecologia dau adevarata dimensiune si valoare spatiului rural

Structura spatiului rural

Spatiul rural periurban: cuprinde zona limitrofa marilor orase avand o lungime de 10-15 km. Aici ruralul autentic este tot mai absent. Populatia este heterogena si practica navetismul. Retelele de comunicatiie sunt bine dezvoltate. Economia este diversificata iar agricultura este intensiva si adaptata cerintelor pietelor de desfacere.

Spatiul rural agricol: reprezinta zona agrara a spatiului rural, cu exploatatii agricole familiare profitabile. In acest spatiu agricol se petrece a restructarare accentuata. Astfel se dezvolta tot mai mult sistemul de agricultura durabila (ecologica) si se reduc subventiile de orice fel, obligand consumatorul european sa plateasca, in plus, pentru securitatea alimentara si pentru protectia mediului in acelasi timp.

Spatiul rural periferic: reprezinta acea parte a spatiului care se afla la periferie spatiului agricol si silvic si este considerata zona a spatiului agrar defavorizat social. Sunt zonele cu un potential agricol scazut. De asemenea distanta mare fata de centrele de aprovizionare si desfacere au o influenta negativa asupra activitatiilor comerciale ale fermierilor.

Zonele defavorizate: sunt zonele unde agricultura si silvicultura traverseaza o criza amenintatoare. In aceste zone activitatile economice se diminueaza, populatia imbatraneste, tinerii pleaca, serviciile indispensabile sunt suprimate. Mai apare si pericolul desertificarii. Regulamentul UE 2052/1998 defineste zonele defavorizate, regiunile in care PIB reprezinta 75% din media comunitara.

Zonele rurale in declin: sunt zonele care au un nivel scazut de dezvoltare socio economica. Sunt zonele care au densitatea populatiei mult mai mica fata de restul regiunilor si in care trebuie dezvoltate anumite domenii: diversificarea activitatilor in sectorul primar; dezvoltarea sectoarelor neagricole; dezvoltarea agroturismului; protectia si reconstructia mediului natural; dezvoltarea resurselor umane; asistenta tehnica.

IMAGINI VIDEO >>

• < Anterior
• Următor >