Recomandari minime privind mentinerea peisajului

Detalii

Categorie: Dezvoltare rurala

23 Septembrie 2010

Majoritatea pajistilor din tara noastra sunt secundare, rezultate ca urmare a defrisarii vegetatiei forestiere.

Gospodarirea necorespunzatoare a terenurilor agricole, in mod deosebit a celor situate in zona colinara si montana in care pajistile detin o pondere insemnata are ca rezultat instalarea, in timp relativ scurt, a vegetatiei ierboase si lemnoase nevaloroase.

Scaderea in ultimii 10-15 ani cu apoximativ 50% a efectivelor de taurine si ovine, asociata cu numarul redus de persoane care locuiesc in zonele respective si cu schimbarile din economie au accentuat fenomenul de abandon. Aceasta are ca efect transformarea in terenuri neproductive a unor mari suprafete agricole, cu implicatii negative atat asupra productiei zootehnice cat si asupra biodiversitatii, eroziunii solului, poluarii si respectiv asupra aspectului general peisagistic al zonelor respective.

Principalele actiuni pentru eliminarea sau limitarea efectelor factorilor restrictivi si pentru cresterea cantitativa si calitativa a productiei de furaje constau in:

·         prevenirea eroziunii si alunecarilor de teren;

·         eliminarea excesului de umiditate;

·         corectarea aciditatii si alcalinitatii solurilor;

·         curatirea de vegetatie ierboasa si lemnoasa nevaloroasa;

·         generalizarea sistemului de fertilizare prin tarlire si cu gunoi de grajd iar pe celelalte suprafete aplicarea in raport optim unor doze moderate de azot, fosfor si potasiu;

·         suprainsamantarea sau reinsamantarea pajistilor cu covor ierbos degradat cu amestecuri de graminee si leguminoase de pajisti specifice conditiilor ecopedologice respective, pretabile la folosirea prin pasunat sau cosit.

Concomitent cu aceste actiuni se va face de asemenea:

·         inventarierea suprafetelor ocupate cu vegetatie lemnoasa valoroasa, din afara fondului forestier, utilizata ca umbrare si habitat sezonier pentru animalele domestice si salbatice;

·         conservarea de lunga durata a vegetatiei lemnoase ( grupuri, palcuri, arbori izolati, etc) pentru mentinerea peisajului si a utilitatilor economice pentru care au fost create;

·         elaborarea si punerea in practica a unor programe de reamenajare agro - silvo - pastorala prin care prioritatea sa o detina lucrarile de crestere a productivitatii pajistilor si a celor de completare a vegetatiei lemnoase in zonele in care au fost partial sau total distrusa;

·         impadurirea terenurilor lipsite de vegetatie expuse eroziunii si alunecarilor de teren;

·         inierbarea terenurilor lipsite de vegetatie (parasite, pante erodate, halde industriale, miniere si menajere) pentru întregirea si armonizarea peisajelor care au fost degradate antropic;

·         amenajarea cursurilor de apa si valorificarea eficienta a acestora;

·         infiintarea de perdele de protectie in zonele mai aride, aliniamente forestiere de-a lungul drumurilor de acces si cursurilor de apa;

·         conservarea biodiversitatii faunistice si floristice printr-o gospodarire corespunzatoare a resurselor naturale existente.

Sursa: www.icpa.ro

• < Anterior
• Următor >