Patologia reproductiei la porci

Detalii

Categorie: Porcine

09 Octombrie 2016

Patologia reproductiei la porcine imbraca multe forme si are o etiologie extrem de complexa, in care sunt implicati atat factori interni (de natura nervoasa, hormonala, metabolica, etc) cat si de factori externi infectiosi sau de natura tehnologica. Afectarea functiei de reproducere se traduce printr-o serie de insuccese in acest domeniu si, desi acestea reprezinta un subiect dificil de inteles, este esentiala necesitatea de a indentifica prezenta si cauza esecului si de a se aplica masurile de corectie, rapid si eficace.

Pentru initierea reproductiei este necesara participarea activa a parintilor (mascul si femela) care sa conceapa noua generatie de progenituri. In continuare nu mai este necesara decat femela dar aceasta trebuie sa depaseasca stadiul prelungit si vulnerabil fiziologic al gestatiei. In acest timp, noua generatie trece prin propria serie de stadii complexe de dezvoltare, de la fecundare la nastere, trecand apoi intr-un stadiu independent. Esecurile in reproductie sunt consecinta unor variate difunctii si boli ce afecteaza toate aceste stadii.

Functia vierului presupune furnizarea unor influente sau stimuli sociali (feromonii), productia spermatica si inocularea spermei (monta). Starea de sanatae precum si factorii de mediu sau tehnologici pot influenta toate aceste functii, simultan sau independent, cu sau fara manifestari clinice. De exemplu cel mai insidios tip de infecunditate in privinta vierului este cel legat de calitatea spermei. In situatia utilizarii insamantarii artificiale, cantitatea materialului seminal este controlata pentru fiecare ejaculat si fiecare doza livrata, prevenindu-se astfel acest tip de infecunditate. In cazul montei naturale nu se poate face o apreciere a materialului seminal decat periodic, la intervale relativ lungi, in tot acest timp vierul montand numeroase scroafe, dintre care o mare parte revin in calduri fara sa stim cauza. Spermatogeneza poate fi afectata fara sa apara modificari a starii generale sau a libidoului vierului. Problema este cu atat mai dificila cu cat perioada in care se formeaza si matureaza spermatozoizii este aproximativ de 40 de zile, deci in momentul in care se observa modificarile calitatii materialului seminal si apar insuccesele momentul si factorii care au cauzat aceasta sunt de mult depasiti si nu mai pot fi cunoscuti. Temperaturile ambientale ridicate influenteaza negativ spermatogeneza si de aceea in perioadele calduroase se recomanda asigurarea unei ventilatii corespunzatoare in halele de vieri. Tot prin temperatura, adica febra, pot actiona si bolile infectioase asupra spermatogenezei, dar aceasta mai poate fi afectata si datorita unor procese inflamatorii locale la nivelul testiculelor (orhite). Cele mai periculoase sunt infectiile tractului genital datorita posibilitatilor de raspandire prin contact sexual si au repercursiuni grave asupra reproductiei la scroafele montate sau insamantate cu material seminal contaminat.

La scroafe, afectiunile de reproductie sunt mai complexe decat la mascul. Functiile scroafei includ ciclurile estrale, producerea si expulzarea ovulelor, monta, transportul spermei, fecundarea, gestatia, parturitia si lacatia. Declansarea pubertatii la scrofite este afectata de influentele sociale si de mediu (stimuli sexuali, stres de transport, lotizare, etc), dar si de fondul genetic, nutritie sau sezon. Aparita estrului dupa intarcare pare a fi influentata mai mult de nutritie, corelata in special cu sporurile de greutate in perioada gestatiei si pierderile de greutate in perioada lactatiei. Aceste influente sunt transmise receptorilor cerebrali si, prin intermediul hipofizei si hormonilor, la nivelul ovarelor. Echilibrul hormonal este extrem de complex si delicat si de multe ori administrarea de hormoni exogeni poate strica foarte usor acest echilibru astfel incat, desi raspunsul clinic pare a fi bun, prin aparitia estrusului si montei, se poate instala dereglari ovariene subtile cu esecul total sau partial al ovulatiei. Afectiunile ovariene implica de regula un dezechilibru hormonal intrinsec care se autoperpetueaza si este dificil de corelat, iar manifestarile clinice sunt reprezentate de cicluri neregulate, absenta caldurilor (anestrus) si sanse de conceptie scazute. In cazurile mai usoare, desi ovulatia si fecunditatea nu sunt impiedicate, functiile uterine sunt afectate si apare o mortalitate embrionala foarte ridicata, iar apoi apare avortul.

Medic veterinar
Dr.Galatanu Diana Monica

• < Anterior
• Următor >