Ventilatia si climatizarea la gainile ouatoare

Detalii

Categorie: Gaini

19 Aprilie 2017

Este necesar sa facem o distinctie intre ventilatie, care presupune eliminarea aerului viciat din adapost si inlocuirea lui cu un aer atmosferic proaspat, iar climatizarea presupune controlul microclimatului in special al temperaturii si umiditatii relative optime. Sunt cazuri in care climatizarea optima poate fi realizata numai prin ventilatie, dar si cazuri (vara in timpul caldurilor toride sau iarna la temperaturi exterioare foarte scazute) in care trabuie sa intervenim cu alte masuri pentru a realiza o climatizare corecta, in masura sa favorizeze valorificarea cat mai deplina a potentialului bio-productiv al gainilor.

Ventilatia halelor se realizeaza cu doua tipuri de ventilatoare: unele pentru evacuarea aerului viciat din adapost, denumite "foi-trifoi" si ventilatoare pentru introducerea fortata in hale "ventilatoare axiale". La adaposturile de dimensiuni mici, cu latimea sub 6-7metri, se poate practica si o ventilatie naturala, cu introducerea aerului prin ferestre de tip zootehnic, care se deschid pe plan orizontal si dirijeaza aerul in sus, pentru a nu fi afectate pasarile. Dirijand aerul in sus, el intra in contact cu tavanul si apoi, dupa o usoara incalzire, se imprastie in restul halei si deasupra pardoselii, unde sunt pasarile. Pentru evacuarea aerului se utilizeaza cosuri de evacuare a aerului viciat, care functioneaza pe un tiraj natural, determinat de tendinta aerului mai cald de a se ridica in sus. Trebuie totusi aratat ca acest sistem de ventilatie este depasit, nereusind sa asigure un microclimat optim in adapost.

Intorcandu-ne la ventilatia mecanica, facuta cu ajutorul ventilatoarelor, trebuie sa precizam ca vara ar trebui sa facem o admisie libera a aerului in hala, adica patrunderea aerului in adapost trebuie sa se faca libera, prin orificiile de admisie practicate in peretii laterali ai halei, ca urmare a subpresiunii realizate prin eliminarea fortata a aerului, cu ajutorul ventilatoarelor. Din contra, iarna trebuie sa realizam o suprapresiune in hala, prin introducerea fortata a aerului, inclusiv prin preincalzirea acestuia in halele de climatizare, prin preamestec cu o parte din aerul cald a halei, sau prin utilizarea unor sisteme de incalzire fara a folosi combustibil conventional (pompe de caldura, recuperatoare de caldura, tuburi termice).

Climatizarea de vara urmareste sa scada temperatua din interiorul halelor pana la limita superioara a temperaturii de confort (20-25°C si nu peste 30°C pe perioade limitate de zi), sa creasca umiditatea relativa din hala la 70% (si in orice caz nu mai jos de 50%) si sa nu permita uscarea excesiva a asternutului si producerea de praf (pulberi nocive). In tarile cu avicultura avansata, dar si la noi, se utilizeaza in timpul verii ventilatia de tip tunel, cu instalatii de umidifiere a atmosferei interioare din hale, procesul de climatizare fiind controlat prin computere adaptate acestui scop. In cazul unor hale mai putin dotate termic, o imbunatatire a microclimatului estival se poate realiza prin: marirea ratei de ventilatiei la peste 7m³ aer/kg/h si prin utilizarea de instalatii improvizate de umidifiere. Aceste instalatii pot fi duze care pulverizeaza apa, recipiente prevazute cu carbuni de mangal pe care picura apa, discuri rotative de mare viteza pe care deasemenea picura apa, toate amplasate in apropierea orificiilor de admisie, pentr umidifierea aerului si reducerea, prin evaporarea apei, a temperaturii acestuia. Vopsirea acoperisului halelor cu o vopsea alba persistenta, stropirea cu aspersoare a acoperisului, existenta unui spatiu verde - in special al pomilor, in apropierea halelor, crearea unui curent de aer de-a lungul halei sunt alte modalitati de imbunatatire a microclimatului. De altfel, unele din halele actuale de pasari au instalate ventilatoare foarte puternice, amplasate sub forma de baterie, la una din extremitatile halei, pentru a realiza ventilatia longitudinala a halei.

Climatizarea de iarna se bazeaza pe utilizarea caldurii biologice degajate atat de pasari, cat si prin fermentarea lenta, nepoluanta, a asternutului permanent. In afara de pompele de caldura (mai putin utilizate), trebuie folosite rate coborate de ventilatie (pana la 0,7m³ aer /kg), camerele de climatizare care refolosesc aerul cald din hala dupa o filtrare si amestecare cu aer rece exterior introdus in hala, recuperatoare de caldura de diferite tipuri, inclusiv tuburile termice, cu precizarea ca aceste mijloace necoventionale de incalzire sunt putin folosite si cunoscute la noi in tara, dar pe viitor ele vor fi adoptate cu succes de catre avicultori.

Medic veterinar
Dr.Galatanu Diana Monica

• < Anterior
• Următor >