Micoplasmoza respiratorie aviara | Identificarea si prevenirea bolii in efectivele de pasari

Detalii

Categorie: Pasari

25 Aprilie 2019

La aceasta boala sunt receptive gainile si curcile, rareori celelalte galinacee sau porumbeii. Cel mai sensibil este tineretul intre 4-8 luni si in mod deosebit rasele precoce, perfectionate, de mare productivitate, obtinute prin consagvinizare. Evolutia bolii este sporadica, uneori, la efectivele tinere poate lua aspect de masa. Boala apare intotdeauna in urma introducerii in efectivele indemne a unor pasari contaminate, sau a unor pui de o zi proveniti din oua contaminate.

Boala se mai numeste si „boala respiratorie cronica” (BRC). Gravitatea evolutiei unor enzootii de BRC este in stransa legatura cu existenta unor factori favorizanti, stresanti, cum ar fi: microclimatul viciat din adaposturi (temperatura, umiditate, curenti de aer, noxe), alimentatia deficitara, precum si existenta unor agenti microbieni sau virali care produc alte boli, peste care BRC se suprapune cu mare usurinta, precum si actiuni stresante ale pasarilor, in cursul executarii unor vaccinari, lotizari sau transporturi.

Clinic, boala se manifesta ca un tablou respirator, de intensitate variabila, respectiv aparitia unei corize si sinuzite infraorbitare, simptome de pneumonie. Boala imbraca o evolutie cronica, lenta (de la 2-3 saptamani pana la 3-4 luni), cu un singur grup de simptome (sindrom) sau mai multe, singure sau asociate pe aceiasi pasare.

Sindromul de coriza apare des la pui si se manifesta prin semne de coriza (inflamarea foselor nazale) seromucoasa, cu respiratia uneori dispneica, stranuturi frecvente, lipsa poftei de mancare, slabire avansata. Puii aflati in crestere raman tarati.

Sindromul de sinuzita infraorbitara evolueaza mai frecvent la curcani si foarte rar la gaini. Este caracterizat prin deformarea uni sau bilaterala a sinusurilor infraorbitale si a sacilor conjunctivali. In sinusuri se dezvolta un exsudat mucos, care ulterior se transforma intr-o masa cazeoasa. In continuare apar semne de conjunctivita si acumularea unui exsudat muco-cazeos, care poate provoca lipirea pleoapelor. In unele cazuri, leziunile oculare pot lua forma de cheratita.

Sindromul laringo-traheita. In acest sindrom, simptomul major este dispneea zgomotoasa, horcaitoare, insotita de deschiderea cvasi-premanenta a ciocului.

Sindromul de pneumonie apare mai frecvent la gainile adulte si se manifesta prin dispnee grava, cu momente de asfixiere. Se percep la ascultatie raluri pulmonare puternice.

Toate aceste grupe de simptome (sindroame) pot evolua singure sau asociate, cu doua sau mai multe pe acelasi organism bolnav.

Indiferent de gradul de asociere a grupelor de sindroame acestea sunt insotite intotdeauna de simptomele generale, cum ar fi: lipsa poftei de mancare, cu slabire consecutiva si cahexie, stare de somnolenta, uneori apare diareea si, in mod obligatoriu, scaderea curbei de ouat cu 10-30% si chiar mai mult. Leziunile anatomo-patologice sunt legate direct de tipul de sindrom care a evoluat, unic sau combinat. In pulmon se observa granuloame formate din aglomerari de celule gigante, inconjurate de o zona de inflamatie exsudativa. In mucoasa sinusurilor nazale si in cea traheala se observa o ingrosare evidenta, cili vibratili dispar, ca si celulele epiteliale, cu focare de infiltratie evidente, in grosimea peretelui mucoaselor. Aceasta reactie limfocitara si aspectul ''criptelor glandulare'' sunt caracteristici bolii respiratorii BRC.

Diagnosticul clinic este usor de stabilit pe baza simptomelor descrise mai sus, se completeaza si se precizeaza cu cel bacteriologic, in laboratoare de specialitate, unde se pune in evidenta agentul etiologic Mycoplasma gallisepticum.

Profilaxia. In functie de destinatia efectivelor de pasari ca si gradul de extindere a bolii intr-un efectiv, se vor lua masurile care se impun, respectiv: imbunatatirea conditiilor de igiena si microclimat, echilibrarea ratiilor de hrana, valorificarea pasarilor numai pentru carne si oua, cu excluderea obligatorie a lor din procesul de reproductie. Profilactic se pot executa tratamente in masa, la pasarile sanatoase, prin administrarea de antibiotice injectabil cate 100mg/kg viu, in inoculari repetate la 21 de zile sau, mai bine si mai usor, prin administrarea de furaje medicamentate (exemplu: doza de aproximativ 200 mg/tona de furaj, timp de 5 zile consecutiv, cu repetare lunara).

In situatiile epizootologice grave, este indicata sacrificarea intregului efectiv de pasari, aplicarea riguroasa a masurilor de igienizare-dezinfectie si repopularea fermei cu material indemn.

Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica

• < Anterior
• Următor >