Furajarea ovinelor

Detalii

Categorie: Furaje / hrana animale

31 Iulie 2012

Furajarea si implicit procesul de absorbtie al hranei produce o acumulare a "rezervei metabolice" care sprijina o serie de scopuri: cresterea in greutate, dezvoltarea sarcinii, productia de lapte, etc. Pe scurt, cu cat cerintele de tesut sunt mai mari (cerintele nutritive), cu atat mai multi metabolitii vor fi eliminati din sange.

Nivelul scazut al metabolitilor in sange permit animalul sa continue pana cand aportul de acumulare al metabolitilor este de asa natura incat semnalele de la receptorii viscerali induc sistemului nervos central sa genereze o "senzatie de discomfort", care opreste animalul sa mai manance.

Alte semnale de la receptorii sensibili la gradul de distensie al peretilor ruminali au un efect mai direct, astfel incat furajele mature, cu timpi de tranzit lent, provoaca un efect de umplere, care impiedica in continuare aportul de alimente. Cu toate acestea, trebuie remarcat ca nivelul de metaboliti din sange, sau gradul de umplere al rumenului, care conduc la un sentiment de satietate sunt adesea mai mari decat cel atins atunci cand animalul isi respecta nevoile nutritive. Acest lucru poate conduce animalul sa continue dincolo de nevoile sale alimentare, rezultand in boli metabolice sau ingrasare excesiva, precum si risipa de hrana, cu un efect negativ asupra costurilor de productie. Acest lucru se intampla mai ales cu oile hranite in spatii acoperite, decat la cele hranite prin pasunatul clasic. Ovinele hranite "indoor" (spatii acoperite) de multe ori afiseaza o capacitate de consum cu mult mai mare decat nevoile lor reale, asa cum s-a demonstrat prin cercetarile efectuate pe perioada de lactatie, in diferite conditii de mediu. La o productie de lapte scazuta spre medie, aportul de materie uscata s-a observat a fi de peste 2 Kg, deci cu un aport nutritional in mod evident peste nevoile reale.

Alaptarea joaca un rol fundamental in aportul nutritiv al ovinelor: oile in lactatie consuma mult mai mult decat restul oilor. Cu toate acestea, a fost observata o corelatie intre aportul de hrana si productia de lapte extrem de variabila. De fapt, capacitatea de asimilare a hranei dupa fatare nu duce automat la cresterea productiei de lapte. Cum este si cazul vacilor de lapte, aceasta cauzeaza o faza in care oile mobilizeaza rezerve de grasime pentru a satisface cerintele nutritionale crescute. Orice incercare de a estima capacitatea de asimilare a hranei la oile in lactatie trebuie sa aibe in vedere tendinta fiziologica de a mobiliza rezerve de grasime in primele luni de lactatie si mai tarziu pentru a le restaura.

Reducerea in dimensiune a particulelor de furaje (intr-o masura extrema, chiar macinarea si granularea/peletizarea furajelor), poate creste in mod semnificativ aportul de substante nutritive, in special pentru furajele de calitate scazuta. Aceasta apare nu numai ca urmare a reducerii senzatiei de satietate, dar si fiindca dimensiunea mica a particulelor impiedica comportamentul selectiv al oilor care tind sa selecteze partile mai digestibile ale plantei. Acest lucru determina o crestere a aportului furajer prin reducerea perioadei de timp alocate pentru comportamentului selectiv al oilor. Se reduce deasemenea timpul de mestecat si creste densitatea hranei si viteza de trecere a acesteia prin rumen.

Silozul ar trebui luat in considerare separat fiindca consumarea acestuia este in stransa legatura cu caracteristicile sale de fermentare. Silozul depozitat in conditii corespunzatoare poate duce la un aport comparabil cu cel obtinut cu furaje proaspete sau fan.

Pe de alta parte, in cazul in care silozul este foarte fermentat, efectul metabolic al procentelor inalte de acizi grasi liberi simuleaza o stare de satietate la niveluri scazute de consum efectiv al silozului. Mai mult decat atat, cantitatea modesta de glucide solubile, in asociere cu nivelurile mari de non-proteine, reduc sinteza de proteine microbiene, rezultand o functionare redusa a rumenului. Adaugarea de apa in siloz (sau silozurile foarte umede) nu reduce consumul acestuia de catre animal, dar provoaca un efect indirect prin realizarea unei fermentatii anormale, cu o productie mare de acid butric, azot amoniacal si, in cazuri extreme, amine toxice.

• < Anterior
• Următor >