Programul National de Ameliorare la Albine

Detalii

Categorie: Albine

29 Mai 2020

Scopul programului de ameliorare este sporirea constanta si ritmica a productiei apicole nationale, prin cresterea productiei medii pe familia de albine, pe baza ameliorarii genetice, a imbunatatirii conditiilor de exploatare si prin cresterea numarului de familii de albine. De semenea, programul urmareste asigurarea polenizarii, cu ajutorul albinelor, a culturilor agricole entomofile, precum si pastrarea sanatatii familiilor de albine.

In plus, este importanta cresterea eficientei economice si a rentabilitatii stupinelor, prin diversificarea productiei apicole si realizarea unor cantitati sporite de miere si alte produse apicole, pentru asigurarea materiilor prime necesare producerii unei game variate de produse energo-vitalizante.

FACTORII RESTRICTIVI AI PROGRAMULUI DE AMELIORARE:

• • apicultura este o activitate productiva realizata pe vetre in dispersie, neexistand posibilitatea concentrarii fondului genetic apicol in unitati industriale, amplasate pe suprafete sau in incinte cu conditii de crestere controlate;
  • resursele melifere traditionale se restrang si apar goluri de cules pe perioade mari din sezonul activ;
  • sporeste efectul distructiv al unor factori agresivi: fluctuatia conditiilor meteorologice (ploi abundente, vreme rece sau seceta accentuata, aparitia de perturbatii termice), care calamiteaza secretia de nectar, impiedicand dezvoltarea familiilor de albine;
  • poluarea resurselor nectaro-polenifere, care prin intoxicatii cronice, conduce la disparitia repetata, totala sau partiala a albinelor culegatoare (lucratoare), afectand albinele tinere din stup si puietul, mentinand la un nivel scazut potentialul biologic al familiilor de albine;
  • valorificarea resurselor melifere prin stuparitul pastoral creaza o serie de complicatii de natura biologica si economica, pentru a caror inlaturare se cauta solutii.

Din punct de vedere economic, ponderea cea mai mare in venitul stupinei (cca 95%) este reprezentat de productia de miere. Desi are o heritabilitate mica, ceea ce nu favorizeaza progresul genetic rapid prin selectie, cantitatea de miere produsa pe familia de albine este totusi obiectivul principal al selectiei albinelor, implicit principalul criteriu de selectie.

Chiar daca selectia se face, de regula, in cadrul stupinei prin compararea cu contemporanii, criteriul de selectie este cantitatea de miere pe familia de albine.

Productia de miere este un caracter complex in care intra mai multe caractere simple: inclinatia pentru roire, viabilitatea pontei, instinctul de acumulare al hranei si altele. Mai mult, performantele care se ating nu pot fi clar atribuite unui anumit genotip. Prolificitatea nu poate fi atribuita numai matcii, ci si trantorilor cu care matca a avut sansa sa se imperecheze.

Activitatea de cules depinde de genotipurile lucratoarelor, care pot fi genetic heterogene.

In aprecierea corecta a productiei de miere se tine seama, in afara de parametrul productiei de miere si de parametrii sferei reproductive, precocitatea dezvoltarii, ritmul dezvoltarii cuibului de puiet, longevitatea albinelor, rezistenta la iernare a familiei de albine, rezistenta la boli sau la alti factori de agresiune si ai sferei comportamentale (agresivitate, blandete, tendinta de roire, comportament linistit pe faguri).

Aceste caractere intra in obiectivul selectiei, ele favorizand progresul genetic in ceea ce priveste productia de miere. Introducerea lor trebuie facuta cu atentie pentru a nu estompa importanta caracterului principal fixat in obiectivul selectiei si ar complica prea mult tehnologia de selectie, implicit cresterea pretului de cost.

Ca obiective secundare vizate in programul de ameliorare sunt: productia de polen, ceara, laptisor de matca, venin. Acestea pot intra si ca obiective principale daca apicultorul isi fixeaza prin programul de ameliorare pe care il intocmeste (daca realizeaza beneficii pe seama acestor produse, implicit sunt interesati in a-si selecta familiile de albine in aceasta directie).

OBIECTIVE PRINCIPALE:

Ameliorarea se realizeaza prin selectie artificiala si urmareste modificarea frecventei genelor, respectiv a genotipurilor, ca urmare a eliminarii genotipurilor nedorite de la reproductie (discriminare reproductiva), retinandu-se pentru inmultire cele mai bune familii, evaluate dupa anumite criterii.

Se vor retine gene responsabile de performante superioare (gene aditive care se cumuleaza de la generatie la generatie, raspunzatoare de principalele caractere utile din punct de vedere economic si biologic) si se vor elimina gene care nu sunt raspunzatoare de performantele asteptate.

La albina melifera obiectivele principale sunt: 1. obtinerea unor productii maxime de miere in conditiile pedo-climatice date, pe baza de resurse naturale; 2. puritatea rasei.

1. Productia de miere este un caracter complex care depinde de urmatorii factori: 

• • cantitatea de albina existenta, determinata de: prolificitatea matcilor, longevitatea albinelor, viabilitatea puietului; 
  • instinctul de acumulare al hranei;
  • inclinatia pentru roire;
  • rezistenta la boli si la iernare.

Prolificitatea nu poate fi atribuita strict matcii, ci si trantorilor cu care a avut sansa sa se imperecheze, iar activitatea de cules, depinde de genotipurile lucratoarelor, care pot fi genetic heterogene.

Aprecierea corecta a caracterului productiei de miere tine seama, in afara de parametrul productiv, si de:

• • parametri din sfera reproductiva: precocitatea dezvoltarii, ritmul dezvoltarii cuibului de puiet, longevitatea lucratoarelor, rezistenta la iernare a familiei de albine, rezistenta la boli;
  • sfera comportamentala: agresivitate/blandete, tendinta de roire, liniste pe faguri.

2. Puritatea rasei este apreciata pe baza caracterelor morfologice si de comportament: culoarea albinelor, blandetea, comportamentul pe fagure, modul de aranjare al rezervelor de hrana si compactitatea cuibului de puiet, modul de capacire al fagurelui, instinctul de roire, etc.

Atat in prezent cat si pe viitor se urmareste aplicarea unui sistem de ameliorare in rasa curata si nu este de dorit incrucisarea albinei romanesti cu alte rase sau hibrizi interrasiali, deoarece se poate ajunge la producerea de hibrizi nedoriti, neadaptati la conditiile de mediu din tara noastra si prin urmare la fenomenul de poluare genetica a populatiilor locale.

Protectia albinei romanesti (Apis mellifera carpatica) reprezinta un concept necesar si obligatoriu de respectat pentru a asigura pastrarea tuturor caracteristicilor de adaptabilitate la mediu, caracteristici pe care orice populatie de albine le-a achizitionat de-a lungul evolutiei sale.

Albinele reprezinta un patrimoniu unic si valoros pe care natura le-a creat in foarte multe variante la nivelul planetei, de unde si conceptul de populatii geografice (rase geografice, ecotipuri), adaptate conditiilor de clima si vegetatie specifice diferitelor regiuni. Prin biologia sa si caracteristicile sale de reproductie, albina melifera este strans legata de ecosistemul sau de formare - un sistem complex de factori de mediu care si-au pus amprenta asupra adaptabilitatii sale.

Romania, prin pozitia sa geografica si relieful sau dispune de o anumita specificitate: climat temperat-continental, cu influente sezoniere mediteraneene sau continentale (vant, seceta, temperaturi scazute sau foarte ridicate, etc.), vegetatie si flora specifica de munte, deal, campie, delta. Impactul activitatilor antropice (agricultura intensiva, poluarea mediului, distrugerea habitatelor naturale, etc.), dar si al schimbarilor climatice poate conduce la fluctuatii privind capacitatea de adaptare a albinelor.

Este foarte important ca omul sa gestioneze cat mai bine aceasta resursa pentru ca de existenta ei depind, direct sau indirect, nenumarate specii de plante si animale, albina fiind generatoare de biodiversitate prin activitatea de polenizare.

Pastrarea genofondului autohton existent si ameliorarea lui permanenta reprezinta obiective de interes national venind in sprijinul adaptabilitatii albinei locale la mediul sau natural (clima, flora, boli, etc).

In acest sens, este foarte importanta constientizarea acestui aspect in randul apicultorilor si factorilor de decizie, pentru a se lua o serie de masuri pentru minimizarea sau chiar interzicerea introducerii pe teritoriul tarii noastre, de rase/ ecotipuri/ hibrizi interrasiali provenite din alte tari, in spiritul conceptului de protectie a rasei autohtone romanesti.

OBIECTIVE SECUNDARE:

Pentru scopuri urmarite temporar sau local se pot propune ca obiective prioritare alte produse ale familiei de albine sau comportamente ale acesteia ca:

• • instinct accentuat de acumulare a rezervelor de miere, acesta fiind factorul principal care transforma celelalte insusiri biologice in valoare economica. In lucrarile de ameliorare se va urmari:
    • • lungimea trompei,
      • intensitatea zborului de cules si durata acestuia in cursul zilei (dimineata devreme/ dupa amiaza tarziu),
      • predilectia pentru culesul de polen util in dezvoltarea familiilor de albine, in rezistenta la epizootii,
      • activitatea intensa de cladire a fagurilor,
      • consum redus de hrana.
  • capacitatea de a forma unitati biologice puternice, singurele capabile de a realiza productii ridicate. In lucrarile de ameliorare se va urmari:
    • • obtinerea unor matci cu prolificitate ridicata,
      • populatii de albine cu capacitate sporita de crestere a puietului,
      • tendinta scazuta de roire (roirea duce la faramitarea familiei in unitati mici, incapabile de productii mari),
      • longevitate sporita, care asigura un plus de albine productive,
      • ritm intens de dezvoltare primavara, care sa conduca la transformarea generatiilor de albine si acumulari sporite de cantitati de miere,
      • albine rezistente la iernare, cu aptitudinea de pregatire a organismului contra frigului prin acumulari de proteine si lipide celulare, prin depozitarea hranei in faguri in cantitati suficiente si prin organizarea optima a ghemului,
      • albine rezistente la boli si la alti factori de agresiune.
  • caractere morfologice - desi necorelate cu caracterul principal al selectiei, caracterele morfologice, mai ales exteriorul, pot fi importante atat pentru caracterizarea rasei cat si pentru aprecierea progresului selectiei, avand heritabilitate ridicata.
  • controlul productiei - stupinele de elita se intretin in conditii asemanatoare celor in care urmeaza sa se faca exploatarea, decurgand de aici o mai buna adaptare genetica la sistemul de apicultura caruia ii este destinat: stationar sau pastoral. Inregistrarea datelor se face, pe cat posibil, prin comparatie cu candidatele la selectiecontemporane (intretinute in aceleasi conditii de mediu). Pentru cazul selectiei intre candidatele necontemporane, aprecierea se face pe baza abaterilor de la medie (% sau probit).

Caractere vizate pentru ameliorare:

• • Caractere morfologice specifice rasei - coloratia abdomenului, lungimea trompei, indicele cubital, dislocarea discoidala, lungimea si latimea aripii anterioare, latimea tergitului 3 si 4, indicele tarsian, iar pe plan international exista si masuratori utilizate pentru discriminarea raselor sau populatiilor de albine, in conceptul general de conservare a acestora, care difera ca metodica de lucru (imagistica pe aripi). Alte metode sunt mai precise in diferentierea populatiilor de albine, dar implica costuri mai mari si laboratoare specializate, avand la baza markerii genetici;
  • Caractere de comportament general - in procesul de ameliorare sunt vizate o serie de trasaturi specifice ca de exemplu: organizarea cuibului, modul de capacire al mierii, blandetea, comportamentul pe fagure, tendinta de roire, blocarea cuibului cu miere in timpul culesului, activitatea de polenizare etc;
  • Caractere privind dezvoltarea familiei - vizeaza aspecte legate de marimea populatiei unei familii de albine, stiut fiind faptul ca de buna dezvoltare a acestora depinde depasirea perioadei de iarna si valorificarea culesurilor, iar urmatoarele caractere pot fi masurate: viabilitatea puietului, rezistenta la iernare, dezvoltarea in primavara, puterea familiei de albine in anumite perioade (cantitate de albine, suprafata de puiet), longevitatea albinelor;
  • Caractere productive sau economice - vizeaza ameliorarea productiei de miere, in anumite zone pot fi vizate si alte caractere economice cum ar fi productia de polen sau cea de laptisor de matca. In conditii de cules, productia efectiva de miere depinde de:
    • • cantitatea de albina existenta (prolificitatea matcilor, viabilitatea puietului si durata de viata a albinelor);
      • instinctul de acumulare (harnicia albinelor) este caracterul determinat genetic vizat in procesul de selectie si reprezinta practic productia de miere/albina culegatoare.
  • Caractere de rezistenta la boli - fixarea in populatie a unor trasaturi naturale de comportament, care conduc la diminuarea unor agenti patogeni si practic a incidentei unor boli specifice, in principal fiind vorba de loca americana si europeana, puietul varos si varrooza.

SISTEMUL DE AMELIORARE

Obiectivele Programului National de Ameliorare vor fi realizate eficient prin coordonarea activitatii pe baza unui sistem de ameliorare unitar, bazat pe o piramida cu trei nivele:

1. 1. Stupine de elita - in care se reproduc populatii pure din rasa de albina romaneasca, in relativa izolare reproductiva, asigurandu-si matcile exclusiv din prasila proprie.
      1. • Programul national de ameliorare la albine accepta ca izolarea reproductiva a stupinelor este relativa, pentru asigurarea acesteia insa si pentru posibilitatea controlului se impun urmatoarele precautii:
           • • distanta minima fata de alte stupine sa fie de 20 km,
             • masuri de maximizare a procentului de imperecheri in interiorul populatiei, prin asigurarea unei presiuni de selectie ridicate pe linie paterna (in raza de zbor a albinelor de pe vatra data),
             • fiecare stupina de elita are obiective si metoda proprie de ameliorare, dar obligatoriu sa se incadreze in principiile Programului National de Ameliorare la Albine Cadru,
             • se va urmari progresul genetic maxim prin exercitarea unei presiuni de selectie prin reproducatorii femeli.
         • Stupinele de elita vor fi autorizate de catre ANZ in baza procedurii proprii de autorizare.
         • Stupinele de elita pot fi de doua categorii:
           • • elita I: complet izolate reproductiv, prin folosirea insamantarii artificiale instrumentale;
             • elita II: relativ izolate reproductiv, prin folosirea reproductiei naturale.
   2. Stupine de multiplicare - sunt intercalate in piramida ameliorarii intre stupinele de elita si stupinele de productie. Ca vatra, stupina de multiplicare poate functiona:
      1. • pe langa o stupina de elita I si produce matci din rasa pura,
         • de sine statatoare si asigura multiplicarea prin simpla hibridare a materialului de elita.
   3. Stupine de productie - care nu sunt izolate reproductiv, nu au dimensiuni precizate in limitele Programului National de Ameliorare. Matcile se inlocuiesc prin cumparare din stupinele de multiplicare.

Teoretic, din piramida ameliorarii trebuie sa faca parte si rezerva de gene care cuprinde una sau mai multe stupine, in zone relativ izolate reproductiv (natural), fiind interzis a se practica transhumanta. Practic este o rezervatie naturala si are rolul de a conserva aceasta rasa locala valoroasa, care poate fi ulterior folosita in procesul de ameliorare.

METODA DE AMELIORARE

Va tine seama de particularitatile genetice si de comportamentul reproductiv al acestei specii. Are urmatoarele elemente:

• • selectia in cadrul populatiilor de albine din stupinele de elita formate initial si prin aducerea celui mai bun material depistat in stupinele de productie. Deoarece orice activitate de selectie inseamna o diminuare a variabilitatii genetice, se va proceda la selectia simultana a mai multor linii, iar prin incrucisari intre acestea se asigura o heterogenitate in populatia respectiva.
  • obtinerea reproducatorilor cu puternic potential ameliorator numai din parinti testati dupa performante proprii, pe colaterali si pe descendenti.
  • multiplicarea in stupinele de multiplicare a materialului reproducator si difuzarea acestuia in stupinele de productie pentru ameliorarea populatiei de albine,
  • exercitarea presiunii de selectie prin matci, atat prin mamele de matci cat si prin mamele de tati.

PRINCIPALELE SCHEME SI METODE DE AMELIORARE

Prin procesul de ameliorare, genele responsabile de caracterele dorite trebuie sa fie favorizate prin:

• • evaluarea si clasificarea cat mai corecta a familiilor de albine, 
  • selectia celor mai buni parinti pentru cresterea generatiei urmatoare.

Familia de albine este alcatuita din 2 generatii: matca - mama familiei de albine si albinele lucratoare (reprezinta progenitura matcii).

La evaluarea familiei de albine ambele generatii sunt evaluate: matca prin activitatea pontei (cantitate de puiet, compactitate), albinele lucratoare prin celelalte caractere biologice sau productive evaluate.

Ameliorarea albinelor necesita etapele:

• • se stabileste populatia de albine supusa ameliorarii (familiile de albine candidate);
  • se asigura conditii uniforme pentru manifestarea insusirilor vizate in procesul de selectie;
  • familiile de albine candidate sunt evaluate dupa un anumit protocol de bonitare incheiat intre solicitantul autorizarii si autoritatea competenta, cu participarea unui specialist desemnat de catre aceasta;
  • cele mai bune familii de albine (cele cu caracteristicile dorite) rezultate in urma evaluarii sunt selectionate pentru a deveni familii de prasila si vor fi utilizate pentru cresterea generatiei urmatoare;
  • generatia de matci obtinuta va inlocui in acelasi an generatia parentala de matci;
  • noua generatie de matci va fi evaluata dupa acelasi protocol de bonitare, in perioada urmatoare (sezonul urmator), pana la inlocuirea acesteia, in functie de intervalul intre generatii din schema de selectie;
  • datele vor putea fi comparate atat intre familiile de albine testate in acelasi an (contemporane) cat si cu rezultatele parintilor lor (generatia anterioara) in cazul testarii dupa descendenta atunci cand se pastreaza matcile generatiei anterioare;
  • progresul genetic va fi obtinut daca o proportie suficienta a variatiei trasaturii observate la populatia parentala este datorata diferentelor genetice;
  • protocolul de evaluare (bonitare) si selectie se aplica anual, iar cresterea de matci pentru inlocuirea generatiei parentale se aplica fie la 100% dintre matci cand intervalul intre generatii este de 1 an, fie la 50% dintre matci, alternativ cand intervalul intre generatii este de 2 ani.

SCHEME DE SELECTIE: 

Selectia masala

Numita si selectie dupa performanta proprie, este cea mai aplicata metoda mai ales atunci cand selectia se realizeaza pentru un caracter complex: productia de miere, determinata de gene aditive cu o heritabilitate relativ modesta si corelata genetic cu alte caractere: prolificitatea matcii, viabilitate, longevitatea albinelor, instinct de acumulare. Obiectivul principal este cresterea productiei de miere a familiilor de albine, comparatia facandu-se intre contemporane (aceeasi stupina, an, sezon).

Metoda presupune ca inmultirea familiilor de albine sa se faca prin roire artificiala, asigurandu-se matci obtinute din cele mai bune familii in urma bonitarii acestora pe caracterele vizate. Imperecherea este libera, necontrolata, cu presiune de selectie prin familii crescatoare de trantori sau imperechere libera in puncte de imperechere controlata, astfel reducandu-se la maxim pericolul de consangvinizare.

Lucrari specifice in selectia masala:

• • formarea stupinei de selectie (populatia de ameliorat), minim 50 familii de albine;
  • asigurarea conditiilor optime pentru intensificarea manifestarii insusirilor valoroase;
  • evaluarea familiilor de albine (bonitarea), pe baza testului de productie si a altor trasaturi vizate;
  • alegerea pentru reproductie a celor mai productive familii de albine - formarea grupei de prasila;
  • cresterea matcilor si a trantorilor din familiile alese pentru reproductie;
  • obtinerea matcilor imperecheate;
  • schimbarea materialului biologic necorespunzator din stupina cu cel produs dirijat, 50% in primul an, 50% in urmatorul an, asigurand astfel un interval intre generatii de 2 ani. Practic, actiunea de selectie masala este permanenta si obliga pe apicultor sa schimbe periodic matcile, la interval de 2 ani, cu matci de buna calitate.

Pentru a se evita consangvinizarea, inaintea inceperii lucrarilor de selectie este necesar sa se efectueze testul de viabilitate a puietului. In cazul unei viabilitati mai mici de 85% se va face primenirea materialului biologic prin introducerea de material biologic nou - familii de albine, de la stupine amplasate la distante de pana la 20 km de vatra unde se desfasoara lucrarile de selectie.

Schema de selectie se aplica pe stupine structurate astfel:

• • Populatia de ameliorat (stupina de selectie).
  • Grupa de prasila (recordistele dupa evaluare) reprezinta 10-15% din efectivul testat, din care se cresc matci fiice pentru inlocuire si comercializare - matci selectionate de multiplicare.
  • Grupa familiilor de crestere a matcilor si nucleele de imperechere pentru matcile obtinute.

Selectia intrafamiliala

Este o selectie bazata pe formarea de grupe de familii de albine (linii), bonitarea acestora si inlocuirea matcilor din grupele de familii de albine cu matci crescute din recordista grupei in fiecare generatie.

Lucrari specifice in selectia intrafamiliala:

In primul an:

• • formarea stupinei de selectie (populatia de ameliorat), minim 100 familii de albine.
  • asigurarea conditiilor optime, uniforme, pentru intensificarea manifestarii insusirilor valoroase.
  • evaluarea familiilor de albine conform protocolului de bonitare.
  • formarea grupei de prasila din 10 familii de albine (cele mai bune 10% familii de albine din populatia supusa selectiei). Se formeaza tot atatea grupe cate recordiste sunt selectionate din populatia mama.
  • in situatia cand stupina este alcatuita din 100 familii de albine, se formeaza 10 grupe a cate 10 familii de albine, fiecare grupa cuprinzand doar matci surori si matca mama recordista grupei.
  • se cresc cate 9 fiice din fiecare familie de albine recordista, formandu-se grupele de familii de albine. Practic, fiecare grupa va fi alcatuita din 10 familii de albine: 9 familii de albine cu matci surori si o familie de albine cu matca mama (recordista), pentru a fi testata dupa fiicele sale.
  • matcile fiice se imperecheaza fara izolare reproductiva - pe aceeasi vatra, dar cu presiune de selectie prin trantorii crescuti in familii crescatoare in acest sens, sau cu izolare reproductiva - in punct de imperechere controlata; controlul imperecherilor poate fi realizat si prin insamantare istrumentala.

In al doilea an si in urmatorii ani:

• • Se aplica protocolul de bonitare numai pe familiile cu matci fiice - cele 9 familii (testare dupa performante proprii), astfel grupele de familii de albine cu matci surori produse in anul precedent sunt testate pe productia de miere si celelalte caractere care fac obiectul selectiei pe parcursul unui an.
  • Matcile mame raman in conservare pana la finalizarea testarii grupelor de fiice pentru aprecierea matcilor mame dupa rezultatele fiicelor (testare dupa descendenta).
  • Prin comparatie intre ele (fiicele aceleiasi matci, in aceleasi conditii de productie) se alege cea mai buna matca (familie de albine) din fiecare grupa din care se cresc matci care vor inlocui doar matcile grupei.
  • Din cele mai bune mame testate dupa descendenta se cresc fiice care dupa imperechere se livreaza stupinelor de multiplicare (matci selectionate imperecheate din mame testate dupa performante proprii si dupa descendenta).
  • Din cea mai buna matca fiica din fiecare grupa (recordista grupei) se cresc 9 matci fiice care inlocuiesc pe cele 8 matci surori ale mamei si mama lor testata dupa descendenta. Recordista grupei va inlocui matca mama recordista din anul anterior. Astfel se formeaza din nou grupele pentru anul urmator si schema se repeta.
  • Daca se constata diferente mari intre unele grupe, ultima clasata poate fi reformata cu matci crescute din recordista clasata pe locul 2 din cea mai buna grupa.
  • Se recomanda sa nu se reformeze mai mult de o grupa/generatie pentru a nu diminua variabilitatea genetica.
  • Dupa primele 2-3 generatii de selectie cu interval de selectie de un an daca se considera ca rezultatele sunt bune se poate mari intervalul de generatie la 2 ani (inlocuirea matcilor la 2 ani).
  • Daca se considera necesar se poate reveni oricand la intervalul de generatie de 1 an.
  • Daca scade media viabilitatii puietului/stupina catre 85% se poate aduce material genetic de la o alta stupina de elita, inlocuind matcile unei grupe cu fiicele recordistei aduse de la alta stupina de elita.
  • Schema de selectie intrafamiliala poate fi aplicata in cele trei sisteme de imperechere -imperechere necontrolata cu presiune de selectie prin familii crescatoare de trantori, imperechere libera in punct de imperechere controlata. Controlul imperecherilor poate fi realizat si prin utilizarea tehnicii de insamantare instrumentala.
  • Pentru a minimiza efectele mediului asupra performantelor acestora, in momentul schimbarii matcilor, toate familiile de albine se uniformizeaza (cantitate de albine si puiet, hrana proteica, rezerve de miere) pentru a da sanse egale de competitie matcilor ce vor fi testate.

Selectia intrafamiliala poate fi realizata si in populatie inchisa. Populatia genetica inchisa sau relativ inchisa, constituie unitatea evolutiva elementara, unitatea de lucru a ameliorarii genetice. Populatiile pot evolua si ca linii consangvinizate si pot constitui si baza producerii de hibrizi interlineari, in rasa curata. La albine, izolarea reproductiva se poate asigura fie prin izolare geografica fie prin insamantare artificiala.

ALTE METODE DE SELECTIE:

Selectia pe mai multe caractere implica aprecierea trasaturilor viitoarelor candidate prin utilizarea a trei metode posibile:

• • Selectia pe nivele independente - fiecare trasatura poate fi selectionata separat dar simultan intre ele;
  • Selectia in tandem - o trasatura poate fi selectionata la un moment dat, in succesiune;
  • Indicele de selectie - selectia tuturor trasaturilor realizata simultan;
  • Metoda clasificarii pe baza notelor obtinute.

Ca urmare a inventarului de caractere vizat intr-un program si avand in vedere si succesiunea in evaluarea acestora, solutia cea mai buna privind metoda de selectie pentru obiectivul de selectie propus, este o selectie pe grupe de caractere, in tandem si anume: doua grupe de caractere care pot fi selectionate la un moment dat, succesiv.

Mai intai se va aplica o selectie pe nivele independente:

• • Luand in considerare specificul masuratorilor si unul din obiectivele selectiei, acela de a selectiona populatiile de albine in rasa curata, in prima faza se va realiza selectia privind caracterele morfometrice, eliminand familiile de albine care nu sunt conforme cu standardele rasei, si intr-o a doua faza sa se realizeze selectia caracterelor comportamentale generale nedorite (ex. agresive, roitoare).
  • De asemenea, la inceputul programului familiile cu o viabilitate a puietului scazuta (cu cauze genetice) sub pragul de 85% vor fi eliminate din program. In anii ulteriori, viabilitatea va fi evaluata doar daca se observa semnele specifice si daca se observa o descrestere a viabilitatii spre acest nivel, in aceste conditii fiind obligati sa introducem matci, obligatoriu testate si selectionate, din alte stupine, pentru a creste numarul alelelor de sex.

La final se vor clasifica familiile de albine pe baza un indice de selectie sau pe baza de clase in functie de notele obtinute pentru caracterul economic principal dar si alte caractere incluse in obiectivul selectiei care sunt corelate genetic pozitiv cu productia de miere.

Indicele de selectie - cea mai rapida cale de a imbunatati valoarea economica a unui stoc, atunci cand este vorba de mai multe caractere, este aplicarea metodei indicelui de selectie, metoda fiind cunoscuta ca selectia simultana pe mai multe caractere.

In selectia simultana pe mai multe caractere, indicele de selectie se poate calcula prin insumarea scorurilor z pentru toate caracterele evaluate (z1 ... zn), acordand o pondere mai mare trasaturii economice pe care dorim sa punem accentul in selectia sa.

Acest indice poate fi calculat prin insumarea scorurilor z obtinute pentru productia de miere, dezvoltare in primavara si rezistenta la boli, iar scorul z al productiei de miere va fi inmultit cu o anumita valoare, care-i asigura importanta sa in indicele de selectie. In urma calcularii acestui indice si clasificarii valorilor obtinute, familiile cele mai bune vor fi alese pentru programul de crestere a generatiei ulterioare. Deoarece aceasta metoda presupune utilizarea unor programe de tip baze de date care sa calculeze scorurile z si indicele de selectie metoda poate fi limitata in aplicarea sa.

Metoda clasificarii familiilor de albine pe baza notelor obtinute - poate fi utilizata ca alternativa la calculul indicelui de selectie. Metoda este mai simpla si presupune ierarhizarea familiilor de albine in urma datelor obtinute si incadrarea in clase in functie de rezultatele obtinute, acordand note de la 1 la 5: 1 (slab), 2 (satisfacator), 3 (mediu), 4 (bun) si 5 (foarte bun).

Pentru incadrarea in clase, se ierarhizeaza descrescator toate familiile de albine si se incadreaza in cele 5 clase in functie de valorile obtinute. Fiecare clasa va cuprinde cate 20% din numarul de familii in ordine descrescanda, rezultand astfel 5 clase.

ESTIMAREA VALORII DE AMELIORARE

Actiunea de estimarea valorii caracterelor supuse selectiei in vederea compararii corecte a familiilor de albine se numeste bonitare (testarea performantei si ierarhizarea acestora). Pentru a putea fi evaluate corect, toate familile de albine trebuie sa primeasca aceleasi tratamente. Familiile de albine care nu ating standardele de performanta sunt eliminate din program.

Masuratorile diferitelor caractere sunt in general costisitoare si consumatoare de timp. Pentru a evita unele dintre aceste complicatii si pentru a creste acuratetea valorii estimate in paralel cu descresterea costurilor legate de aceste masuratori, pot fi adoptate unele proceduri ca de exemplu:

• • evitarea pe cat posibil a variabilitatii cauzate de mediu pentru familiile de albine candidate la selectie (utilizarea matcilor de aceeasi varsta, utilizarea de familii de albine de aceeasi putere, folosirea de tratamente identice, etc);
  • eliminarea variabilitatii majore induse de mediu prin transformarea valorilor absolute inregistrate (x = kg, numar, etc.), pentru trasaturile evaluate ale fiecarui potential parinte al generatiei urmatoare, in valori relative (scorul z) ca abatere procentuala (%) sau ca deviatie standard (s) de la media (M) familiilor de albine testate (contemporane); pentru aceasta sunt utilizate urmatoarele formule de calcul:
    • • abaterea procentuala: z = [(x-M)/M] 100, (cand sunt testate si comparate familiile din aceeasi stupina, cu aceleasi conditii de mediu).
      • deviatia standard: z = (x-M)/s (cand sunt testate si comparate stupine amplasate in locatii diferite).

Ca urmare, media stupinei devine 0, iar restul valorilor sunt dispuse de la -3 la +3, putand fi astfel comparate pentru identificarea celor mai buni parinti. Stabilirea pe cat posibil a unui obiectiv cat mai simplu al selectiei (nu foarte multe trasaturi), acceptarea caracteristicilor cu un control genetic mare (h2 cat mai mare), utilizarea de trasaturi corelate genetic in locul celor costisitoare si laborioase, stabilirea celei mai potrivite metode de selectie si scaderea intervalului dintre generatii la un an.

• • evitarea consangvinizarii prin luarea de masuri de crestere a marimii populatiei la un numar minim necesar de parinti selectati pentru cresterea noii generatii.

Populatiile genetice de albine melifere reprezinta componente ale diferitelor ecosisteme, fiecare fiind adaptata la ecosistemul sau natural in care rolul major il are clima si vegetatia (flora). La albine, omul nu poate controla mai mult de 10% din conditiile ecologice (clima, flora, boli), ca rezultat, evolutia albinelor este din acest punct de vedere sub controlul selectiei naturale, adica sub controlul ecosistemului, fata de selectia altor specii de animale de interes economic, unde omul poate controla conditiile de reproductie.

Valoarea observata a unei familii de albine este rezultatul a doua componente: 

• • genetica (ereditara - transmisibila la urmasi);
  • de mediu (localizarea stupinei, conditii inegale de dezvoltare sau de management, un istoric diferit - nu este transmisibila la urmasi).

Ca exemplu, o productie mai mare poate fi rezultatul unor conditii de mediu mai bune sau poate fi si rezultatul unui comportament de cules (genetic) mai pronuntat. In procesul de selectie trebuie sa se poata sa masura componenta genetica, pentru a o putea transmite in descendenta, deoarece selectia artificiala conduce la rezultate doar prin aceasta componenta.

Candidatii la selectie, adica "indivizii", sunt reprezentati de familiile de albine, deci in procesul de selectie este necesara evaluarea performantei familiei de albine.

PARTICULARITATI BIOLOGICE DE REPRODUCTIEALE SPECIEI:

• • Albina melifera are un sistem reproductiv haplo-diploid, aceasta inseamna ca: 
    • • trantorii eclozioneaza din oua nefecundate (deci ei nu au tata si primesc de la mama doar jumatate din cromozomii ei);
      • albinele lucratoare si matcile sunt diploide rezultand din oua fecundate, ca urmare valoarea genetica a familiei de albine este rezultatul valorii genetice a matcii si a trantorilor cu care aceasta s-a imperecheat.
  • Din punct de vedere genetic familia de albine este compusa din subfamilii cu diferite grade de inrudire:
    • • supersurori - cu grad de inrudire de 75% - cand au aceeasi mama si acelasi tata;
      • semisurori - cu grad de inrudire de 25% - cand au aceeasi mama, dar tati diferiti;
      • surori - cu grad de inrudirede 50% - cand au aceeasi mama, iar tatii sunt frati.
  • Poliandria si heterospermia matcilor fac dificila identificarea celor mai buni parinti pentru cresterea noii generatii. Matca se imperecheaza in mod natural cu pana la 20 de trantori, in cca 1-5 zboruri de imperechere, generatiile rezultate fiind o colectie de mai multe subfamilii care pot exista la un moment dat in proportii diferite;
  • Sistemul de imperechere naturala este deschis (in zbor), ceea ce il face necontrolabil pe linie paterna si este limitat de:
    • • factorii climatici (vant, ploi, temperatura aerului);
      • de un anumit sezon al anului (lunile aprilie - septembrie), aceasta fiind perioada cand cresterea reproducatorilor si imperecherea propriu-zisa poate avea loc cu succes.
  • Raza mare de actiune in cazul zborurilor de imperechere (pana la 15-20 km), existenta locurilor de adunare a trantorilor, unde se pot intalni trantori de la zeci sau chiar sute de familii de albine existente in raza de zbor a acestora, contribuind la scaderea controlului imperecherilor pe linie paterna.
  • O minima masura de izolare reproductiva a unei stupine de elita fata de materialul biologic care apartine altor rase/hibrizi interrasiali, ar putea fi realizata evitand amplasarea temporara sau permanenta de familii de albine/roiuri/nuclee de imperechere din alta rasa de albine sau hibrizi interrasiali pe o raza de zbor de aproximativ 20 de km in jurul stupinelor de elita si a punctelor de imperechere controlata aferente. Chiar si limitarea fenomenului de roire naturala ar putea minimiza dispersarea materialului genetic nedorit pe aria de zbor.

Orice program de ameliorare aplicat in Romania va avea in vedere protectia si conservarea albinei locale - Apis mellifera carpatica. Acest fapt are la baza justificari stiintifice legate de: 

• • tendintele pe plan international de protectie si conservare a albinelor locale ca populatii geografice, naturale, adaptate la ecosistemul in care au evoluat, pe principiul "cea mai buna albina este cea locala".
  • particularitatile biologice si de reproductie la albina melifera, care conduc la diseminarea rapida a genelor pe areale extinse (cresterea unui numar mare de indivizi reproducatori, imperecherea necontrolata, distante mari de zbor, roire naturala, drifting, interval de generatie mic, etc).

ANZ
Agentia Nationala pentru Zootehnie “Prof. Dr. G. K. Constantinescu”

• < Anterior
• Următor >