Borsec - descris de Vasile Alecsandri in 1845

Detalii

Categorie: Turism rural

12 Februarie 2013

Iarna a venit aducandu-ne cu ea placerile stralucite ale balurilor, primblarile in sanii, concertele incantatoare, petrecerile teatrului si mai ales privelistea dragalasa a focului in sobe.

Dulci sunt minutele in care poetul, culcat pe un jilt elastic, dinaintea unui jaratic bogat, isi simte trupul patruns de o placuta caldura, in vreme ce inchipuirea lui pluteste in visuri misterioase si da viata intamplarilor trecute. Iarna si batranetile sunt epocile suvenirelor. Cand pamantul este acoperit cu zapada, omul gandeste cu drag la frumoasele si calduroasele zile ale verii, la iarba ce inviosea campii, la frunzele ce impodobeau padurile, la cerul albastru, la cantecele voioase ale pasarilor. Asemene si nenorocitul ce a ajuns in varsta batranetilor traieste numai cu aducerea-aminte a anilor tineretii sale.

Eu care, slava Domnului! sunt inca departe de a fi in numarul celor ce jelesc primavara vietii, gasesc o mare multumire a ma pune seara in fata sobei si a privi jocul fantastic al focului. Imi place sa inviez in inchipuire icoanele departate ce s-au sters odata cu trecerea zilelor si sa le infatisez ca o panorama dinaintea ochilor mei. Franta, Italia, Germania s.c.l. mi se arata atunci cu tot farmecul de care le impodobesc puterea suvenirelor si dorul inca mai puternic de a le revedea in fiinta. Cate planuri de fericire, cate casteluri de Spania ridic in ceasul acela! Ma prefac indată intr-un arhitect atat de maiestru, ca ma mir eu insumi de frumusetile operelor mele; si cu toate ca rad in sfarsit de toate acele nebunii ce-mi vajaie prin minte, dar marturisesc ca ma simt cateva minute fericit de ele. Zic cateva minute numai, caci realitatea, cea mai apriga dusman[...]nchipuirii, vine de se pune necontenit dinaintea ei si o intuneca fara mila. Visul se sterge, si inima inceteaza de a bate; coroana cade si omul ramane aceea ce este. Le masque tombe, l'homme reste et le héros s'évanouit !

Dar vroiam sa vorbesc de Borsec, si vad ca m-am adancit in idei filozofice asupra omului. Asa sunt gandurile ce se nasc in fata focului, noaptea, cand toată lumea odihneste. O idee aduce pe alta si intr-o clipala face jurul pamantului. Sa venim insa la sugetul acestui articol.

Numele de Borsec imi pricinuieste totdeauna un amestec de simtiri, cu atat mai curios ca ele sunt de naturi cu totul straine.

Dintai imi aduce un soi de fiori reci, care imi increteste pielea intocmai ca si cand ar fi sa intru intr-o apa cu gheata. Pe urma ma desfateaza prin infatisarea unor figuri gingase si placute si, in sfarsit, ma face sa rad din toată inima, de oarecare intamplari comice si de oarecare ridicole, care au jucat un rol insemnat in societatea Borsecului din vara trecuta.

Acea societate era impartita in trei clase foarte deosebite prin manierele lor: 1. Adunarea romaneasca, 2. Adunarea ungureasca si 3. Adunatura armeneasca. Si fiecare din aceste era subdivizata iar[...]n alte trepte, potrivite dupa stare si ranguri; caci aristocratia, desi mult mai poporala aici decat aiure, din pricina fratiei silite ce leaga negresit intre ei vremelnicii locuitori ai bailor, dar tot pastra oarecare departare intre ea si gloata. Sistemul egalitatii, ce niciodata nu va prinde de tot radacina pe pamant, are insa acolo o particica deloc neinsemnata unde el domneste in toata puterea sa. Acel loc se numeste Lobogo si este o baie rece in care fierbe necontenit gazul carbonic. Sase oameni pot de-abia sa incapa in el, dar nenorocitii! d-ar fi trei imparati si trei ciubotari, nu i-ai cunoaste unii de altii, atat de mult raceala apei si piscatura gazului i-ar zgarci si i-ar stramba deopotriva. Lobogo, după definirea unui prieten al meu, este tronul egalitatii in privirea fizionomiei ridicole ce castiga fiecare, cand se scalda in el, si egalitatea este o planta ce nu poate inflori decat in apa si mai ales in apa grozavului Lobogo.

Borsecul e un ce care nu se poate numi nici targ, nici sat, pentru ca n-are nici ulite, nici magazii, nici locuitori. El este o adunătură de vro cincizeci de case de lemn pustii si are multa asemanare cu mustele, care stau moarte toata iarna, pentru ca sa invieze in primavara. Trei parti ale anului Borsecul este o cusca desarta, pe care numai ursii din munti o viziteaza poate; iar cum soseste luna lui iunie, atunci, ca o persoană lesinata ce isi vine in simtiri, el incepe a prinde la suflet sau, mai bine zicand, la suflete. Casele se locuiesc incet-incet, si in putina vreme el se transformeaza intr-un targusor viu si plin de tot soiul de figuri straine. Muntii de pemprejur pierd salbatacimea lor, pentru ca sa se prefaca in primblari misterioase, si in locul unde caraiau cioarele mai înainte, acum o banda de muzicanti de la Cronstat canta fel de fel de simfonii: valturi pentru nemti, ungureasca pentru maghiari si Tu-mi ziceai odata pentru romani. Cu toate aceste insa, vai si amar de nenorocitul ce are pacatul de a sosi cel intai in Borsec! El are toata vremea a se incredinta ca in contra opiniei lui Cezar, e mult mai bine a fi al doilea intr-o capitala decat cel intai intr-un sat.

Dar ma veti întreba, poate, cum si ce fac calatorii pentru ca sa poata gasi gazde si alte neaparate lucruri pentru vietuire, de vreme ce Borsecul este pustiu? La aceasta intrebare vrednica de toata lauda voi avea onor a raspunde ca, precum fiestecare zidire are un inger nevazut care o ocroteste, asemene si pomenitul loc are ingerul sau ce, in contra altor fiinte scutitoare si inaripate, il privegheaza de jos, iar nu de sus, fiind locuinta lui cu cateva sute de stanjeni mai în vale decat Borsecul. Acel zeu binevoitor, ce este vestit prin micul sau cal, se numeste dl Vermes. El e factotum plenipotent, care inchiriaza casele si care inlesneste, precat se poate, multumirile bolnavilor, vreau sa zic, ale persoanelor ce sub pretext de boala merg de gusta borvizul. El e personajul cel mai insemnat in toata vremea bailor, si cand trece calare pe dinaintea caselor, nime nu lipseste de a i se închina. Dupa acesta, in numarul persoanelor de capetenie din Borsec, vine vestitul barbier Figaro, numit astfel pentru numeroasele mestesuguri ce cunoaste, afara de al sau. El e mana dreapta a dlui Vermes si are un talent deosebit pentru ca sa dea foc artificiilor cu care acesta se indeletniceste foarte ades. In urma lui Figaro, ia rand comendantul, care este insarcinat cu paza bunei oranduieli si cu siguranta obstii, pentru a carei ocrotire el are drept ajutor zece tarani secui ce poarta nume de soldati. Si, in sfarsit, dupa acesti trei, se insira strainii ce vin sa beie sanatate la izvorul tamaduirii.

Cat pentru doctor, daca ma veti intreba, voi avea iarasi onorul a raspunde ca, desi ar trebui sa fie ca la alte bai, aici insa s-a socotit de prisos, pentru ca orisicine este in stare a va lamuri chipul de a face cura. Tot metodul se cuprinde in doua articole: 1. A bea cata apa se va putea mai multa; 2. A lua baie la Lobogo, sau la Saros, sau la Elisaveta, sau la Lazar. Aceste sunt cele patru basinuri din Borsec. Puteti alege pe care v-a placea. Sarosul insa este oranduit mai cu seama pentru reumatismuri, si Lobogo pentru slabaciuni.

Strainul ce merge la Borsec trebuie sa-si reguleze ceasurile dupa un nou sistem. Somnorosul este silit a se scula odata cu soarele, si lenesul a umbla pe jos pana ce nu mai vede bine. Aceste indatoriri tiranice sunt neaparate pentru folosul curei. La sase ceasuri de dimineata, tipatul trambitei, miorlaitul clarinetei si bubuitul tobei il trag din bratele somnului si f[...]ntarziere el trebuie sa paraseasca dulcea caldura a patului, pentru ca sa mearga la fantana sa-si racoreasca trupul prin bautura borvizului.

Acea fantana, ce este izvorul tamaduirii atator patimi, se afla in mijlocul Borsecului si nu e mai mare decat de un cot cvadrat; adancimea ei poate sa fie cel mult de doi coti, dupa cum m-a incredintat un negutitor de postav. Si cu toate aceste, nu numai ca ea indestuleaza pe fiestecare zi sute de stomacuri, dar apoi totodata din sanul ei se umplu sute si mii de sticle mari ce se imprastie in lume. Ea este ingradita cu ostrete de lemn si are in stanga un loc ce se numeste gradina, iar in dreapta un sopron lung ce se cheama galerie. Amandoua aceste locuri sunt menite spre a sluji de primblare persoanelor care fac cura.

In adevar e un spectacol foarte curios a privi pe toti bolnavii venind din toate partile dimineata la fantana, cu ochii inca umflati de somn si cu paharele lor in mana. Ei seamana niste vinovati dusi la locul osandei. Pe fata lor e zugravit[...]nfiorare comica ce se mareste cu cat se apropie mai mult de izvor; dar mai ales cand se hotarasc a duce la gură cel intai pahar plin de burcut, tabloul ce infatiseaza este vrednic de penelul vestitului Gavarni. Muschii obrazului se zgarcesc, sprancenele se incretesc, ochii se dau peste cap, buzele se strang ca pentru o dulce sarutare, si toata fizionomia se preface intr-o nevinovata si nepretuita caricatutura. Si nu socotiti ca acole, ca la razboi, numai cea intai cercare e grea. Nu! Apa e mai infricosata decat focul. Cu cat sporeste numarul paharelor, cu atat dezgustul creste si, in urmare, cu atat expresia figurii se face mai ciudata. Fiind insa ca dupa legile naturii, defectele obstesti nu sar in ochi asa de tare ca acele particulare, de aceea si nenorocitii ce sunt supusi la bautura silita a burcutului nu se mai ocupa de ridicolul ce se tipareste pe fata lor. Toate gandurile lor tintesc deocamdata numai asupra fantanii, si convorbirea lor asupra apei.

-Bre! da' ra-i apa astazi!

-Nu-mi merge pe gat nici de frica.

-Eu mai bucuros as bea sampanie.

-Cate pahare ai baut pan-acum, mademoazela?

-Noua, si mai am vro trei.

-Cum se poate! douasprezece pahare, d-ta care esti atat de delicata!...

-Comment trouvez-vous l'eau ce matin, madame la baronne ?

-Tedesdaple !

Vizita la fantana tine de la sase pana la opt ceasuri, in care vreme muzica canta necontenit tot soiul de arii vesele; si cu cat razele soarelui se mai incalzesc, cu atat fetele bolnavilor se mai insenineaza.

Zambetul se iveste pe buzele lor; sagile veselitoare zboara in vazduh; cavalerii si damele se formeaza in grupe, si convorbirile se fac mai interesante. Atunci incep criticile intre deosebitele cete; un soi de razboi spiritual naste pretutindeni, si locul primblarii dinaintea fantanii este un adevarat camp de batalie, unde multi nenorociti raman ucisi de sagetile sarcasmului. Insa, o! ticalosie omeneasca! Vine o vreme, un minut, unde fiestecare luptas din acel razboi, pana si cel mai mare erou, se vede silit a parasi campul gloriei si a se face nevazut ca un fugar... Grupele se desira, dusmaniile se uita si toti in sfarsit se departeaza de la fantana cu pasuri repezi. Dupa cura de apa, fiestecare patimas se odihneste vro doua ceasuri de chinurile ce a suferit la fantana. Vai insa de acea odihna! Ea seamana cu cea de pe urma noapte a unui osandit la moarte. Tot soiul de otarari il cuprind cand gandeste la baia rece care-l asteapta, si pana ce scapa de dansa, el este cufundat intr-o necurmata nelinistire, ce se mareste sau se micsoreaza de zece ori pe ceas, din pricina nestatorniciei atmosferei. Ochii lui stau tintiti cu grija asupra muntelui numit Capul Popii, ca asupra unui barometru sigur, si daca vede fruntea acestuia acoperita cu aburi, atunci un fior inghetat ii trece pin trup, caci este incredintat de a avea vant sau ploaie in vremea baii; iar daca cerul e senin deasupra muntelui, un fel de curaj mincinos vine de-l mangaie, dandu-i sperare ca va fi soare cand s-a scalda. In sfarsit, zece ceasuri si jumatate au sunat; el trebuie sa mearga la Lobogo! Se porneste cu fata schimbata si cu tulburarea in suflet!... picioarele il poarta cu greu; dar iata-l ca a ajuns! Acum merita a fi privit.

Indata ce soldatul care e de paz[...]nchis usa baii dupa dansul, un dezgust infricosat de apa se zugraveste in ochii lui si ii da un aer de om turbat. Toate lucrurile ce-l imprejura si care se arata lui ii aduc sloiuri de gheata pe spinare. Basinul unde are sa intre i se pare o gura a iadului; clocotirea gazului in apa suna la urechea lui ca rasul demonesc al unui geniu fantastic, si nenorocitii ce-i vede strambandu-se in Lobogo ii inchipuieste ca niste suflete muncite de draci. Un amestec grozav de gemete si de racnete se ridica de la picioarele lui si merge de se pierde in vazduh, sufland in pieptu-i o spaima copilareasca, care ii zburleste parul pe cap.

Si mai ales cand gandeste ca acea armonie dureroasa este produsa prin inraurirea unor suferinte ce insusi are sa patimeasca in curand, atunci soarele chiar se intuneca pentru dansul.

Pentru orisicare altul tabloul ce infatiseaza Lobogo plin de bolnavi ar fi un izvor bogat de petrecere si de ras, fiindca fiestecare din acestia joaca un rol cat se poate de comic. Unul chiuieste ca un postas; altul miorlaieste o arie jalnica de la Lucia, hacuita prin clantanirea falcilor; altul se roaga italieneste la soare ca sa fie mai fierbinte, zicandu-i Sore amico ! Un al patrulea se sfadeste cu feciorul lui pentru numarul minutelor; si toti impreuna, tremurand, tipand, cantand, suierand si vaitandu-se, produc un totul ridicol foarte vesel pentru un privitor, dar foarte putin incurajator pentru patimasul nostru.

Iat[...]nsa dezbracat, gata de a se arunca in bratele groaznicului Lobogo. Face un pas spre el. . . inima-i bate! mai face unul. . . ochii i se painjenesc!... inca unul . . . picioarele-i slabesc si el pica in genunchi pe marginea basinului, ca un vinovat ce ar cere iertare.

Un vant rece se starneste tocmai acum, luneca pe trupul lui si prin neplacuta lui dezmierdare il sileste a intra mai degraba in apă. La acest semn urat, el isi uda capul iute, se freaca pe subsuori si, oftand din greu si facaddu-si cruce, se azvarle inainte cu ochii inchisi si cu dintii stransi. Un trup mai mult mort de frica cade si se acufunda in apa; dar deodata, inviat prin frigul de gheata ce-l cuprinde, acel trup iese afara hemesit, speriat, turbat; fuge ca o masina, da din maini, sare pe loc, se bate cu palmele pe piele, ca si cand ar alunga niste albine de pe dansa, si intr-un cuvant da toate semnele de un om scos din minte, pana ce razele soarelui, linistindu-i sangele, il aduc iar in simtiri. Dar ce folos!... aici incepe un alt sir de ticalosii. Sarmanul nu a scapat pentru ca a iesit din baie, caci un tremur ca de friguri il apuca indata si il opreste de a se putea imbraca repede, pentru ca sa se mai incalzeasca. Hainele intra cu greu, coltunii se trag pe dos, ciubotele nu vor s[...]ncalte, jiletca se imbumbie stramb si toate par ca si-au dat cuvant pentru ca sa-i prelungeasca chinul. Slava Domnului! In sfarsit s-a gstit! El se departeaza, fugind de Lobogo, si apuca spre muntii de pe-mprejur; alearga tremurand si gafaind ca un gansac, pana ce, umplandu-se de suflet, cade jos de osteneala si de caldura, la radacina unui brad.

Dar cum s-a racorit, o multumire necunoscuta naste in sanul lui; trupul i se usureaza, ideile i se lamuresc, inima-i simte o dulce placere si ochii lui, primblandu-se vesel imprejur, se opresc cu dragoste asupra fragilor presarati prin iarba. Cate idei se desteapta atunci in minte-i si cate pofte in pieptu-i! Privelistea acelor milioane de fragi ii insufla gusturi pastorale si sentimentale. Iata-l ca se apuca de-i culege si-i aduna in bucheturi pentru dama care il incanta. Gurita lui suspina in vremea asta un vers de amor; dar foarte ades tot acea gurita mananca pe drum bucheturile pregatite cu atata truda pentru fiinta slavita. O! lacomie omeneasca! Toata dimineata, precum am spus, de la sase si pana la douasprezece ceasuri, locuitorul vremelnic al Borsecului trece printr-un sir de necazuri, de spaime, de suferinte morale si trupesti; iar cum a scapat de grija fantanii si a baii, ceasurile se fac nesimtite pentru dansul, si fiecare din ele ii aduce o noua placere, ca rasplata la cele ce a patimit mai inainte.

Toata ziua se trece in adunari fara pretentii, in convorbiri prietenesti, in primblari incantatoare si mai ales in sanul acelei fratii nepretuite, ce nu se gaseste aiure decat la bai, si in acea liniste de minte pe care nu o ameninta nici necazurile casnice, acei tantari inveninati care scurteaza viata unui om simtitor, nici sicanurile unei societati supuse etichetei.

La Borsec toti sunt frati, de nu in Hristos, dar in borviz. Dame si cavaleri fac toate chipurile pentru ca sa-si pricinuiasca multumire si, in urmare, naste intre ei o unire, pe care ani intregi nu o pot forma prin targurile cele mari. Cand soseste un strain, el este indata imbratisat cu dragoste, si de la cea intai prezentare el are drit sa trateze pe toti ceilalti ca si cand i-ar cunoaste de mult; si cand se porneste cineva, ce jelanie pe cei care raman! ce mahniciune! ce dovezi de iubire il intampina din toate partile! in adevar, unul din meritele cele de capetenie ale Borsecului este de a insufla oamenilor simtiri omenesti!

Putine sunt petrecerile de la Borsec, dar tocmai pentru ca numarul lor e mic, pretul lor e mare pentru acei care le gusta. Ele se cuprind mai mult in primblari la Sticlarie, la Cascada, la Pestera, la Stanci s.c.l., si in balurile ce se dau de doua ori pe saptamana, joia si duminica; dar fiestecare din aceste are placerea sa deosebită. Pestera merita mai mult decat toate curiozitatile Borsecului a fi vizitata; dar pentru ca sa fie vazuta in toata salbatica sa frumusete, trebuie ca persoanele ce vor intra inlăuntrul ei sa poarte torte. In acest chip privelistea e cu adevarat minunata. Lumina, imprastiindu-se pe peretii umezi ai stancilor si rasfrangandu-se pe fetele persoanelor, formeaza un tablou fantastic, ce te face sa te crezi intr-o alta lume. Umbrele ce se intind in toate partile ca niste uriasi, jocul, miscarile lor repezi si spaimantatoare iti insufla un soi de groaza ce mareste efectul acelei fantasmagorii; si deosebitele glasuri, unindu-se impreuna si gasind o inzecita putere in ecoul pesterii, produc un vuiet ce te infioreaza, un vuiet fara nume ce pare ca iese dintr-o gura a iadului.

Dupa Pestera de care am vorbit, cele mai interesante lucruri de privit la Borsec sunt balurile. Inchipuieste-ti o sala de lemn fara nici o alta decoratie decat niste fofeze de brad in care ard vro douazeci de lumanari de seu; iar inlauntrul ei o societate alcatuita de tot soiul de neamuri, un amestec de tot felul de toalete: dame romance in rochii delicate si gatite dupa modele Parisului; baroane si contese unguresti imbracate cu pretentie, dar fara gust; armence necioplite in haine de jupanese de casa; si pe urma fel de fel de frace civile si militare, unele elegante, dar cele mai multe cu talii scurte si cu cozile pana la calcaie. Inchipuieste-ti, pe deasupra tuturor acestora, figuri de toata faptura, de tot calupul, strambe, triste, vesele, mojicesti, unguresti, svabesti, dobitocesti; intr-un cuvant, o bogata galerie de caricaturi, printre care de-abia zaresti cateva fete omenesti. Acum infatiseaza-ti toate acele fiinte jucand, sarind, invartindu-se ca niste titireze, batand din pinteni; iscodeste in minte-ti suciturile de trup cele mai ciudate, strambarile de obraz cele mai poznase si asa vei avea o idee de balurile Borsecului.

Si cu toate aceste, o veselie mare e zugravita pe fetele tuturor.

In vreme de cinci sau sase ceasuri toti joaca cu placere, petrec cu multumire, si csnd vine vremea de a se sparge balul, e mare parerea de rau ce cuprinde pe toti iubitorii de dansuri.

Am spus la inceputul acestui articol ca luna lui iunie este pentru Borsec epoca in care el incepe a prinde la suflete! Trebuie dar sa adaug ca apropierea lui septembrie este asemene epoca in care aceste il parasesc. Fiestecare zi atunci vede pornindu-se cate unul sau mai multi bolnavi insanatositi. Societatea se dezbina si necontenit simte cercul sau micsorandu-se, pana cand cel de pe urma strain, zicand un trist adio locului unde si-a petrecut vara atat de bine, se departeaza de el si il paraseste pustietatii. Borsecul ramane iarasi singur, desert si trist ca un mormant, pana la vara viitoare. Cat pentru persoanele care l-au vizitat, ele gandesc totdeauna cu multumire la dansul, ca la un prieten bun si iubit.

(Calendarul Foaiei satesti, 1845)

P. S. Traditia veche spune ca un cioban ce-si avea turma de oi in Basarabia, imbolnavindu-se de curgere de sange pe gura si venind in tara lui, in Ardeal, a cazut langa izvorul borvizului si ca, band apa din el, a aflat in sanul lui izvorul tamaduirii. Astfel s-a facut, din intamplare, descopirirea apelor minerale de la Borsec.

IMAGINEA VIDEO >>

• < Anterior
• Următor >