Politicile UE nu au contribuit suficient la reducerea impactului agriculturii asupra resurselor de apa

Detalii

Categorie: Comisia Europeana

30 Septembrie 2021

Potrivit unui nou raport special publicat astazi de Curtea de Conturi Europeana, politicile UE nu reusesc sa garanteze ca fermierii utilizeaza apa intr-un mod sustenabil. Impactul agriculturii asupra resurselor de apa este unul major si incontestabil, dar fermierii beneficiaza de prea multe derogari de la politica UE in domeniul apei, acestea impiedicand eforturile de a asigura o buna utilizare a apei. In plus, politica agricola a UE promoveaza si sprijina, de prea multe ori, mai degraba o utilizare mai intensa decat una mai eficienta a apei.

Fermierii sunt mari consumatori de apa dulce: agriculturii ii corespunde un sfert din totalul captarilor de apa din UE. Activitatea agricola are impact atat asupra calitatii apei (de exemplu, poluarea cauzata de ingrasaminte sau de pesticide), cat si asupra cantitatii de apa. Actuala abordare a UE in ceea ce priveste gospodarirea apelor isi are originea in Directiva-cadru privind apa din 2000, care a introdus politici legate de utilizarea sustenabila a apei. Aceasta directiva a stabilit obiectivul de a se atinge o stare cantitativa buna pentru toate corpurile de apa de pe intreg teritoriul UE. Politica agricola comuna (PAC) joaca, la randul ei, un rol important pentru sustenabilitatea apei. Ea ofera instrumente care pot ajuta la reducerea presiunilor exercitate asupra resurselor de apa, de exemplu conditionarea platilor de utilizarea unor practici mai „verzi” si finantarea unor infrastructuri de irigatii mai eficiente.

„Apa este o resursa limitata si viitorul agriculturii in UE depinde in mare masura de cat de eficient si de sustenabil o utilizeaza fermierii”, a declarat doamna Joëlle Elvinger, membra Curtii responsabila de raport. „Cu toate acestea, pana in prezent, politicile UE nu au contribuit suficient la reducerea impactului agriculturii asupra resurselor de apa.”

Directiva-cadru privind apa prevede masuri de protectie impotriva utilizarii nesustenabile a apei, dar statele membre acorda numeroase derogari pentru agricultura, permitand captarea apei. Curtea a constatat ca aceste derogari le sunt acordate cu generozitate fermierilor, inclusiv in regiuni afectate de stres hidric. In acelasi timp, unele autoritati nationale aplica rareori sanctiuni pentru cazurile de utilizare ilegala a apei pe care le depisteaza. Directiva-cadru privind apa impune, de asemenea, statelor membre sa adopte principiul „poluatorul plateste”, dar tariful pentru apa ramane semnificativ mai scazut daca aceasta este utilizata pentru agricultura si multe state membre nu recupereaza costurile pentru serviciile legate de utilizarea apei in agricultura, asa cum procedeaza in alte sectoare. Curtea atrage atentia ca, de multe ori, fermierii nu sunt facturati in functie de volumul efectiv de apa pe care il utilizeaza.

In cadrul PAC, ajutorul pe care UE il acorda fermierilor nu este conditionat, in cea mai mare parte a cazurilor, de respectarea unor obligatii care incurajeaza utilizarea eficienta a apei. Unele plati sprijina culturi care necesita cantitati mari de apa, cum ar fi orezul, fructele cu coaja lemnoasa, fructele si legumele, fara restrictii geografice, ceea ce inseamna ca ele sunt acordate si pentru cultivarea de astfel de culturi in zone afectate de stres hidric. Iar mecanismul de ecoconditionalitate din cadrul PAC (si anume, platile conditionate de respectarea anumitor obligatii de mediu) are doar un efect neglijabil, remarca auditorii. Cerintele nu se aplica tuturor fermierilor si, in orice caz, statele membre nu efectueaza suficiente controale si verificari corespunzatoare pentru a descuraja cu adevarat utilizarea nesustenabila a apei.

Pe langa acordarea de plati directe, PAC finanteaza si investitii efectuate de fermieri sau practici agricole precum masurile de retentie a apei. Acestea pot avea un impact pozitiv asupra utilizarii apei. Dar fermierii rareori recurg la aceste posibilitati de finantare, iar programele de dezvoltare rurala rareori sprijina infrastructura de reutilizare a apei. In plus, modernizarea sistemelor de irigatii existente nu se traduce intotdeauna in economii de apa, deoarece apa economisita poate fi redirectionata catre culturi care necesita cantitati mari de apa sau catre irigarea unei suprafete mai mari. In mod similar, instalarea de noi infrastructuri care permit extinderea suprafetei irigate poate spori presiunea asupra resurselor de apa dulce. Curtea sustine ca, in general, UE a finantat cu siguranta exploatatii agricole si proiecte care submineaza utilizarea sustenabila a apei.

Curtea de Conturi Europeana

• < Anterior
• Următor >