Obiceiul Fasangilor de la Cetea, Alba

Detalii

Categorie: Obiceiuri si traditii

29 Ianuarie 2014

La 27 km distanta de municipiul Alba Iulia, la poalele culmii Piatra Cetii din Muntilor Trascau, se afla localitatea Cetea, un sat de o tainica frumusete.

Neobisnuiti sunt oamenii acestui sat, cu povestile lor misterioase, dar poate cel mai de pret este faptul ca aici, in satul Cetea, s-a pastrat un obicei arhaic si straniu: Obiceiul Fasangilor.

Cetea – Biserici si Caminul Cultural Domnul profesor Traian CADAN, unul dintre cei mai avizati cunoscatori al obiceiului, considera ca vechimea obiceiului trebuie sa fie de cel putin o suta cincizeci de ani, intrucat batranii de azi i-au auzit pe bunicii lor vorbind despre faptul ca ei cunosc neschimbat acest obicei, de cand se stiu pe lume.

Cu cateva zile inaintea lasatul postului Pastilor si chiar in seara in care incepe postul, satul se insufleteste datorita acestui obicei. Cei care au descris ritualul, respectiv Octavian MOGA, Avram CRISTEA si Marius MOGA, l-au numit Obiceiul farsangului, Jocul farsangului sau Fasangul romanesc.

In trecut ceata putea sa aiba pana la douazeci si cinci de membri, dar era important sa fie alcatuita dintr-un numar de membri fara sot. Ceata este alcatuita numai din tineri necasatoriti, incepand de la paisprezece ani pana spre limita de treizeci de ani.

Organizati deja cu ocazia sarbatorilor de iarna, odata cu apropierea primaverii, tinerii aleg in sat o gazda si un conducator, in persoana aceluia dintre ei care se bucura de cea mai multa autoritate. Cel ce se face fasang trebuie sa se faca de trei ori sau de noua ori in noua ani, caci altfel se crede ca murind se va face diavol. Costumele sunt realizate din blanuri de animale, din fasii de panza sau din haine care s-au invechit, cusute in asa fel, incat sa le asigure tinerilor o cat mai mare mobilitate, dar si sa le ascunda identitatea. Costumele pot avea diferite culori, dar in trecut cel mai mult era culoarea alb. Fasangii au legati la incaltari zurgalai. Unul dintre fasangi poarta un butuc legat cu lant, altul baca, o curea mai lunga, impletita, iar ceilalti au in maini toiege sau biciuri de curele.

Nu stim daca fasangii sunt in primul rand razboinici sau calatori veniti din alta lume. Daca acceptam faptul ca fasangii pot fi considerati razboinici, putem presupune ca in trecut, existau anumite probe de barbatie ale tinerilor, pentru a devenii vanatori si soldati. Acestea nu excludeau initierile de tip spiritual.

Intre probele de barbatie care li se cereau tinerilor la intrarea in randul feciorilor, figureaza lupta cu buzduganul. Butucul legat cu lant poate fi un fel de buzdugan, o arma care supravietuieste in basmele romanesti, dar poate reprezenta si un dusman infrant.

Cea mai importanta parte a costumului o reprezinta mastile. Au fost folosite ca suport mai multe materiale, peste care erau cusute blanuri de animale. Batranii isi amintesc ca au fost vremuri cand mastile erau construite din coajă de copac, dar pentru ca prelucrarea acesteia presupunea o tehnica speciala, s-a renuntat la ea si s-a folosit un tip de carton gros, numit mucava.

Mai tarziu, cand cei mai multi dintre fasangi au inceput sa poarte masti cu coarne, a fost folosita tabla, chiar cea din jurul stalpilor de curent pe care scria: „Atentie! Nu atingeti stalpii, nici chiar firele cazute la pamânt, pericol de electrocutare!”

Astazi mastile sunt construite sub forma unor coifuri. Structura metalica se inveleste cu piele si apoi se decoreaza cu vopsea, cu panglici din panza sau din hartie colorata si cu ciucuri/canaci.

Putem vorbi in cazul celor care iau parte la acest ritual despre o interdictie a cuvantului, caci gesturile membrilor cetei au loc daca nu in tacere, cel putin in afara prezentei cuvantului. Aceasta presupune ca o puternica traire interioara refuza sa fie exprimata prin cuvant.

Trebuie spus ca singurele sunete care se aud sunt strigatele guturale ale mascatilor, care imita urletele lupilor.

Intr-unul din studiile dedicate fasangilor, profesorul Avram CRISTEA spune ca fasangii apar „urland si grohaind, de parca vin din fundul pamantului niste balauri”.

Fasangii isi incepeau jocul intotdeauna pe inserate. Dupa ce unul dintre ei suna prelung de cateva ori dintr-un fel de corn, cu care se aduna turma, coborau urland dintr-unul din locurile mai inalte din sat, pana in centru, unde in fata oamenilor adunati, executa un fel de dans extatic.

Un element important care asigura coeziunea cetei era sentimentul infratirii intregului grup, un fel de fratie de cruce, mai puternica decat fratia de sange, care ne aminteste de eroii ce mureau in lupte unul pentru celalalt ingrozindu-si dusmanii.

Fasangii par a fi preocupati în chip special de femei si de fete, dar ei ii bat pe umar pe toti cei participanti la obicei, iar oamenii ii bat pe umeri la randul lor. Acest gest poate avea semnificatia de a aduce sanatate, armonie, la fel ca si in cazul celor care sunt atinsi cu sorcova de anul nou calendaristic.

CITESTE MAI MULT >>>

• < Anterior
• Următor >