Povestea "Mos Ioan Roata si Unirea"

Detalii

Categorie: Obiceiuri si traditii

24 Ianuarie 2014

Pe la, 1857, pe cand se pregatea Unirea in Iasi, boierii moldoveni liberali, ca de-alde Costache Hurmuzachi, Mihai Kogalniceanu si altii, au gasit cu cale sa cheme la adunare si cativa tarani fruntasi, cite unul din fiecare judet, spre a lua si ei parte la facerea acestui maret si nobil act national.

Cum au ajuns taranii in Iasi, boierii au pus mina de la mina de i-au ferchezuit frumos si i-au imbracat la fel, cu cheburi albe si cusme noua, de se mirau taranii ce berechet i-a gasit. Apoi, se zice ca i-ar fi dat pe sama unuia dintre boieri sa le tie cuvant, ca sa-i faca a intelege scopul chemarii lor la Iasi.

-Oameni buni, stiti voi pentru ce ati fost chemati aici, intre noi? zise boierul cu blindete.

-Vom sti, cucoane, daca ni-ti spune, zise cu sfiala un taran mai batran, scarpinandu-se in cap.

-Apoi iaca ce, oameni buni, de sute de ani, doua tari surori, crestine si vecine, Moldova noastra si Valahia sau Tara Munteneasca, de care poate a-ti fi auzit vorbindu-se, se sfasie si se mananca intre dansele spre cumplita urgie si pieire a neamului romanesc. Tari surori si crestine, am zis, oameni buni, caci precum ne inchinam noi, moldovenii, asa se inchina si fratii nostri din Valahia. Statura, vorba, hrana, imbracamintea si toate obiceiurile cate le avem noi, le au intocmai si fratii nostri munteni. Tari megiese, am zis, oameni buni; caci numai parauasul Milcov, ce trece pe la Focsani, le desparte. sa-l secam dar din-tr-o sorbire si sa facem sfinta Unire, adica infratirea dorita de stramosii nostri, pe care ei n-au putut s-o faca in imprejurarile grele de atunci. Iata, oameni buni, ce treaba crestineasca si frumoasa avem de facut. Numai Dumnezeu sa ne ajute! inte-les-ati, va rog, oameni buni, pentru ce v-am chemat? Si daca aveti ceva de zis, sa nu va sfiiti: spuneti verde, moldoveneste, ca la niste frati ce va suntem. Ca de aceea ne-am adunat aici, ca sa ne luminam unii pe altii si Dumnezeu sa ne lumineze pe toti, cum a sti el mai bine!

-Intelegem, cucoane, asa a fi, raspunsera citiva tarani mai sfiosi, ca, da, daca nu ati sti dumneavoastra ce-i pe lume, noi taranimea de la coarnele plugului avem sa stim ce-i bine si ce-i rau?

-Ba eu drept sa va spun, cucoane, n-am inteles! cica zise cu indrazneala unul dintre tarani, anume Ion Roata. S-apoi chiar daca ne-am pricepe si noi la cate ceva, cine se mai uita in gura noastra? Vorba ceea, cucoane "Taranul cand merge, tropai este, si cand vorbeste, hodorogeste", sa ierte cinstita fata dumneavoastra. Eu socot ca treaba, asta se putea face si fara de noi, ca da, noi stim a invarti sapa, coasa si secera, dar dumneavoastra invartiti condeiul si, cand vreti, stiti a face din alb negru si din negru alb. Dumnezeu v-a daruit cu minte, ca sa ne povatuiti si pe noi prostimea.

-Ba nu, oameni buni, s-a trecut vremea aceea, pe cand numai boierii faceau totul in tara aceasta s-o storceau dupa plac. Astazi toti, de la vladica pana la opinca, trebuie sa luam parte la nevoile si la fericirea tarii. Munca si castig, datorii si drepturi, pentru toti deopotriva.

Le spuse boierul apoi despre originea romanilor, cum si de cine au fost ei adusi pe aceste locuri, despre suferintele lor si cum au ajuns a fi dezbinati si imprastiati prin alte tari. Le da el pilde cate si mai multe: cu smocul de nuiele, cu taurii invrajbiti si, in sfirsit, se sileste bietul crestin din rasputeri a-i face sa inteleaga care sunt roadele binefacatoare ale Unirii, aducindu-le aminte ca tot „pentru unirea tuturor" se roaga si sfanta biserica in toate zilele, mai bine de 1850 de ani.

-Ei, oameni buni, cred ca acum ati priceput!

-Priceput, cucoane, cat se poate de bine, raspunsera mai toti, Dumnezeu sa va ajute la cele bune!

-Ba eu tot nu, cucoane, raspunse mos Ion Roata.

-Dumnezeu sa ma ierte, mos Ioane, dar dumneata, cum vad, esti cam greu de cap; ia haidem in gradina sa va fac a intelege si mai bine. Mos Ioane, vezi colo in ograda la mine bolovanul cel mare?

-Il vedem, cucoane.

-Ia fa bine si ada-l ici langa mine, zise boierul, care sedea acum pe un jilt in mijlocul taranilor.

-S-avem iertare, cucoane, n-om pute, ca doar acolo-i greutate, nu saga.

-Ia cearca si vezi.

Mos Ion Roata se duce si vrea sa ridice bolovanul, dar nu poate.

-Ia du-te si dumneata mos Vasile, si dumneata bade Ilie si dumneata bade Pandelaehi.

In sfirsit se duc ei vreo 3-4 tarani, urnesc bolovanul din loc, il ridica pe umeri si-l aduc langa boier.

-Ei, oameni buni, vedeti? S-a dus mos Ion si n-a putut face treaba singur; dar cand v-ati mai dus citiva intr-ajutor, treaba s-a facut cu mare usurinta, greutatea n-a mai fost aceeasi. Povestea cintecului: Unde-i unul, nu-i putere La nevoi si la durere; Unde-s multi, puterea creste Si dusmanul nu sporeste. Asa-i si cu Unirea, oameni buni! Unirea face puterea, oameni buni. Ei, acum cred c-ati inteles si rasinteles?

-Ba eu, unul, sa iertati dumneavoastra, cucoane, inca tot n-am inteles, raspunde Mos Roata.

-Cum se face asta, mos Ioane? Mai bine ce v-am talmacit, si un copil putea sa inteleaga.

-Mai asa, cucoane, raspunsera ceilalti.

-Mos Ioane - zise acum boierul cam tulburat de multa oboseala - ia spune dumneata in legea dumitale, cum ai inteles, cum n-ai inteles, de cand se face atata vorba, sa auzim si noi!

-Da, cucoane, sa nu va fie cu suparare, dar de la vorba si pana la fapta este mare deosebire .. . dumneavoastra, ca fiecare boier, numai ne-ati poruncit sa aducem bolovanul, dar n-ati pus umarul impreuna cu noi la adus, cum ne spuneti dinioarea, ca de acum toti au sa ieie parte la sarcini, de la vladica pana la opinca. Bine ar fi, dac-ar fi asa, cucoane, caci la razboi inapoi si la pomana navala, parca nu prea vine la socoteala . Iar de la bolovanul dumneavoastra, am inteles asa: ca pana acum noi taranii am dus fiecare cate o piatra mai mare sau mai mica pe umere; insa acum suntem chemati a purta impreuna tot noi, opinca, o stanca pe umerele noastre. Sa dea domnul, cucoane, sa fie altfel, ca mie, unul, nu mi-a parea rau.

La aceste vorbe, ceilalti tarani au inceput a stringe din umere, a se uita unul la altul si a zice:

-Ia, poate ca si Roata al nostru sa aiba dreptate!

Iar boierul, luandu-i inainte cu glume, a inghitit galusca si a tacut.

Ion Creanga  

• < Anterior
• Următor >