Cu biblioteca comunala ce ati avut?

Detalii

Categorie: Dezvoltare rurala

08 Septembrie 2008

Dupa ce gasise in casa parintilor sai, tarani din Tara Fagarasului, doar doua carti: Biblia si Acatistul, un pustiulica intra pentru prima data in biblioteca comunala a satului sau natal, cu sfiala cu care se intra intr-o catedrala.

De atunci au trecut aproape 50 de ani, dar si acum cand, foarte rar, mai intra intr-o asemenea institutie de cultura, o face cu aceeasi sfiala si chiar daca s-au schimbat multe, mirosul de carte proaspat imprimata il urmareste si-l imbata. Din motive atat de bine cunoscute si analizate dupa 1989, in acea perioada din bibliotecile romanesti lipseau uneori chiar si clasicii literaturii nationale, daramite literatura „imperialista”. Dar chiar si „Mitrea Cocor”, „Tanara Garda” sau „Povestea unui om adevarat” iti dadeau acea senzatie inegalabila, pe care o simti cand ti o carte in mana, cand o deschizi si vezi slova scrisa.

Din fericire pentru elevul de atunci, in vacanta din vara anului 1964, urma sa gasească – uitata, intentionat sau nu - pe un raft al bibliotecii, o carte „imperialista”: Robinson Crusoe a lui Daniel Deffoe. Era ceea ce lipsea pentru definitivarea „declicului” pe care l-a simtit de la prima vizită la bibliotecă. „Calatoria, aventura” inceputa atunci cu Robinson Crusoe, continua si acum, si-l va urmări pana la sfarsitul vietii… Intors de atata amar de vreme in satul natal, cu o curiozitate care a deranjat pe multi, de atatea ori, a rascolit rand pe rand tot ce-i amintea de copilaria fericita si fara griji. Biblioteca comunală a ramas ultima… Doua lacate ruginite, nedeschise ani de zile, geamuri prafuite si pe alocuri, sparte, nu numai ca nu-l atrageau deloc, dar il si faceau sa se teama ca nu va mai gasi caldura si mirosul de carte proaspat imprimata si ca scadentarul de lemn, in care se acumulau fisele cartilor imprumutate, risca sa fie gol.

In sfarsit, la nivel de subconstient, se simtea incapabil sa raspunda la posibila intrebare declansata la intrarea intr-un mediu atat de familiar: unde esti copilarie, cu biblioteca ta, cu tot ?

Iata ca in acest sfarsit de iulie 2008, la aproape 50 de ani de la intalnirea cu Robinson, cele doua lacate ruginite – ca atinse de iarba fiarelor – s-au desfacut ca prin farmec iar usa, aproape intepenita, s-a deschis larg, chiar dacă scartiind sinistru. Pe hartie (si in statele de plata ale Primariei!!!), ea functioneaza „zilnic de la…la”, de ani de zile. Iata-ne deci in Biblioteca Comunala din Arpasu de Jos; o sala lunga, mizera, cu tavanul impregnat de infiltratii pluviale, fara instalatie de incalzire, fara birou, cu podeaua neacoperita si… pe rafturi, de-a lungul zidurilor, desartaciune a desartaciunilor, prafuite si aruncate de-a valma, ca scapate dupa incendiu de la Biblioteca din Alexandria, cartile…

Acele carti care au incalzit inima, mintea si sufletul atator generatii, devenite acum obiecte de inventar inutile. Alaturi, „camera bibliotecarului”, despre care perplexitatea ma impiedica sa scriu ceva, lasand doar imaginile sa vorbească. Scapata din ghearele comunistilor, „usurata” de volumele cu coperte rosii, Biblioteca Comunala din Arpas agonizeaza in asteptarea loviturii finale, de ani de zile. De tot atatia ani, cineva, undeva, a semnat zilnic o condica de prezenta in dreptul mentiunii „bibliotecar” si a incasat sumele aferente acestei activitati (adica a „activitatii” de a semna in condica de prezenta).

Si gandul imi zboara iar spre copilarie: grup vocal, echipa de teatru rural, fluierasi, cor, echipa de dansuri, conferintele de informare din fiecare duminica dimineata, tinute de cate un profesor (stiu, organizate de comunisti ca sa nu ajungem la biserica!)… Amintiri, istorie indepartata, realitate de mult inexistenta. As fi vrut sa ma intreb: unde ne sunt dascalii, unde ne sunt intelectualii satului, ce au facut ei in atat amar de vreme. Dar am tacut jenat! Recunosc, se pot da explicatii, se pot evoca probleme fel de fel…

Chiar daca o parte le pot intelege, mi le pot explica, o intrebare nu ma pot abtine totusi sa-mi pun: Cu biblioteca, totusi, cu biblioteca, ce ati avut?

Serbu Gheorghe Ovidiu

Sursa: ziarul Gandul.

• < Anterior
• Următor >