Inapoi la agricultura?
- Detalii
- Categorie: Editorial
- 14 August 2008
Pe vremea
razboiului rece, am aflat ca Occidentul produce atata hrana, incat nu are ce sa
mai faca cu ea. Nu este ceva neobisnuit in Statele Unite, Canada sau in Europa
Occidentala ca Guvernul sa plateasca anual un numar de fermieri ca sa nu
producă nimic.
Pur si simplu,
omul primeste de la stat profitul pe care-l facea in mod normal intr-un an si
poate pleca un an de zile in croaziera in jurul lumii.
In Romania, tara
cu un potential agricol urias, s-a vorbit adesea dupa revolutie despre
inutilitatea acestei ramuri economice. Valoare adaugată mica, 40 la suta din
populatie ocupata in agricultura, productivitate mult sub media europeana.
Agricultura romaneasca seamana mai mult cu aceea de pe continentul african decat
cu agricultura vest-europeana.
In Germania si
Marea Britanie, numai trei la suta din populatie este ocupata in agricultura.
Acest domeniu ocupa mai putin de doi la suta din Produsul Intern Brut al
acestor state, care, e drept, se cifreaza, totusi la valoarea de aproximativ 3
000 de miliarde de dolari anual.
State in care
populatia se afla intr-un procent mai important angrenata in agricultura,
asa cum este, de exemplu, Franta, cu 7 la suta, au mari probleme de
competitivitate economica si storc la maximum fondurile europene de subventionare
a agriculturii. In general, in lumea occidentala, exista pana acum perceptia ca
agricultura este un domeniu prea putin important pentru producerea de bogatie,
problema cea mai importanta fiind supraproductia si mentinerea la un nivel cat
de cat rezonabil a preturilor.
De un an de
zile insa, pe piata mondiala are loc un fenomen greu de explicat numai prin
speculatiile de la marile burse ale lumii: pretul alimentelor creste continuu. Orezul
s-a scumpit cu 400 la suta in circa opt luni. Graul cu 200 la suta, la fel ca si
porumbul. Carnea, zaharul, uleiul s-au scumpit si ele.
In lume au loc
cateva fenomene cu adevarat importante. Aproximativ 200 de milioane de chinezi
incep sa-si permita sa manance zilnic aproape cat europenii. Lor li se mai adauga
inca vreo suta de milioane de indieni. Cresterea economica si scumpirea
barilului de petrol au permis si rusilor ss consume mai mult. Practic, pe piata
mondiala au aparut cateva sute de milioane de consumatori noi. Acest lucru a
creat o presiune asupra structurilor si incepe sa ridice o intrebare care-i
framanta pe scriitorii de SF inca de acum o suta de ani: cati oameni poate hrani
aceasta planeta?
Romania este
una din tarile europene cu pamant fertil si o clima inca in stare sa asigure
suficienta hrana pentru o populatie mult mai numeroasa decat cea de astazi.
Singura problema este inapoierea, rar intalnita in Europa, in acest domeniu.
Uniunea Europeana a alocat Romaniei, in perioada 2007-2013, 12 miliarde de euro
pentru agricultura si dezvoltare rurala.
Acest lucru
poate insemna mult mai mult decat subventia de 40 de euro la hectar platita astazi
fermierilor romani din fondurile de la Bruxelles. De exemplu, tinerii de pana
la 40 de ani care se muta prima data de la oras la sat pot primi, in anumite conditii,
o prima de instalare nerambursabila de 25 000 de euro si pana la 60 la suta din
investitiile care se fac intr-o ferma. Uniunea Europeana plateste pentru
tehnologizare, pentru construirea de drumuri, aductiune de apa sau stocarea deseurilor.
Desigur ca numai acesti bani nu au cum sa fie suficienti pentru transformarea
agriculturii romanesti intr-o ramura de varf a economiei. Pretul crescut al
alimentelor ar putea, insa, deveni un motor al dezvoltarii Cenusaresei
economiei romanesti. Nu de alta, dar vremurile in care fermierii primeau bani
ca sa nu produca nimic sunt pe cale sa apuna pentru totdeauna.
Articol de: Bogdan
CHIRIEAC
www.sansabuzoiana.ro
