O sansa pentru poporul roman
- Detalii
- Categorie: Editorial
- 13 August 2008
Motto: "Totul se petrece in mintea omului; pacatul este pacat al ratiunii, nu trupesc. Astfel, capetenia grupului il duce pe acesta la prosperitate sau la mizerie, la victorie sau la dezastru, la pacat sau la milostenie. Masa n-are nici o autonomie."
Pergamentul diafan, Ioan Petru Culianu
Putem considera clasa politica romaneasca dupa 1989 separata de regimul politic totalitar care a precedat-o? Reprezinta partidele din Romania postdecembrista grupari democratice si moderne capabile sa construiasca administratii eficiente si sa sustina proiecte de dezvoltare economica si sociala corespunzatoare secolului XXI ?
Sursa maladiilor politice din societatea romanesca de dupa 1989 o reprezinta comunismul. Distrugand vechea elita politica interbelica care de abia incepuse sa capete reflexele responsabilitatii, dupa un secol de modernizare, regimul totalitar a impus prin teroare un nou model politic de inspiratie sovietica. Noul model implantat s-a dezvoltat treptat din necesitatea conservarii puterii sub forma unei piramide de tirani condusa de Dictatorul comunist. Regimul comunist a format un om politic adaptat acestei relatii. Dedublat si primitiv, conducatorul comunist si-a exprimat traiectoria propriei puteri imitand modelul dictatorial. Prizonier intre utopia comunista a egalitatii si propriile ambitii de prestigiu si imbogatire, activistul comunist a invatat sa mimeze patriotismul, generozitatea si interesul pentru binele comun. In fapt, prin ideologie si mimetismul valorilor, comunismul a relativizat principiile si idealurile umane. in spatele lor, el a ascuns o vointa malefica de putere sustinuta prin teroare. Acesti tirani minusculi au vascularizat violenta si ideologia comunista in societate prin ocuparea de functii in statul totalitar. Recrutatii in majoritate din clase sociale fara educatie si din etniile minore, ei au jucat rolul unei retele in interiorul regimului. Aceasta armatura sociala a oferit fidelitate fata de regim pentru privilegii si pentru a putea exercitata puterea. Comunismul a format un nou tip de lider a carui psihologie s-a dovedit capabila sa impuna un alt mod de conduita comunitatra din care erau excluse onoarea, demnitatea, patriotismul, inteligenta negocierii si compromisului, promovarea valorilor. Individ de succes, acest "Om Nou", reprodus in cadrul nomenclaturii, a devenit si un model social pentru romanii dezradacinati de modernizarea comunista. Noul tip uman s-a multiplicat astfel aproape la nesfarsit, in conditiile in care societate romaneasca a fost incapabila sa produca prin intermediul solidaritatilor traditionale centrate pe familie, comunitate si biserica, anticorpii necesari vietii sociale.
"Omul nou", peste tot
Dupa 1989, structura piramidala a puterii s-a prabusit si s-a fragmentat, insa "Omul Nou" din interstitiile puterii sau din zonele privilegiate ale societatii nu a disparut. El a descoperit in lumea libera posibilitatea convertirii influentei, informatiilor sale si exercitiului politic din statul totalitar in prestigiu si bani. Factiunile care au supravietuit si-au disputat mostenirea ceausista. De asemenea, ele s-au adaptat rapid la noul joc al puterii din sistemul democratic si al economiei capitaliste. Partidele aparute in Romania post-comunista, indiferent de orientarea ideologica pe care au avut-o, au reprezentat oportunitati de imbogatire si de putere pentru acest "Om Nou" metamorfozat in politician democrat si filo-occidental. Lipsite de viziune, de proiecte de dezvoltare si eficienta partidele din Romania populate de aceste animale politice de prada au compromis valorile libertatii, civismului si pluripartidismului. In fapt, "Omul Nou" de esenta comunista a continuat instictiv lupta si discreditarea capitalismului prin propria lui imbogatire ilicita, prin incalcarea legilor si constituirea unei caste de privigeliati. Oligarhia care conduce astazi Romania acutizeaza, prin esecul ei politic, dramele romanitatii din întreg secolul XX. Chiar daca Romania este membru NATO, si integrata in Uniunea Europeana, viitorul tarii este nesigur, iar aceasta incertitudine provine din absenta unei viziuni proprii de dezvoltare si a unor proiecte interne complementare efortului de integrare euroatlantica. Partidele politice romanesti au fost incapabile de a imagina viitorul atunci cand au avut acces la guvernare. Politica lor a fost o continua improvizatie, care a capatat uneori coerenta prin adoptarea unor decizii impuse de organismele internationale care monitorizau România.
Un nou fel de a face politica
Lumea romaneasca a intrat in secolul XXI cu un handicap istoric manifestat prin decalaje economice, realitati sociale si cronicizarea saraciei. Romania, desi si-a recapatat libertatea, nu isi poate regasi tempoul integrarii in lumea occidentala. Prizoniera inca trecutului, lumea romaneasca trebuie sa gaseasca solutii pentru inlaturarea pasnica acestei ologarhii corupte provenita din comunism. Inlaturarea oligarhiei presupune schimbarea modului de a face politica. Iar schimbarea modului de a face politica inseamna imaginarea unor miscari politice de o alta tinuta si a unei noi elite capabile sa functioneze dupa alte reguli si care sa impuna si celorlalte partide un standard inalt de implicare civica. Lumii romanesti ii lipseste solidaritatea. Societatea romaneasca este formata din indivizi izolati, incapabili de a se uni in jurul unor proiecte comunitare. Individualismul romanilor ascunde maladii sociale grave exprimate prin egoism, sceptism, neincredere, violenta si lipsa de clarviziune. Aceste stari constituie efectele experimentului comunist si ale neasezarii istorice seculare transformate in manifestari sociale ale unei constiinte colective traumatizate. Tesutului social sfasiat cu violenta de modernizarea comunista si distrus pana la descompunere de anarhie, coruptie si degringolada post-revolutionara, ii vor fi necesare multe decenii sa se refaca, in conditiile inexistentei unei strategii concertate din partea statului si a societatii civile de refacere a spiritului comunitar. Masele desfigurate de manipulare si saracie vor redescoperi cu greu reflexele comunitare pierdute. Dar pentru ca solidaritatea sa devina o realitate a Romaniei conteporane, Patriei ii trebuie o Noua Elita Politica. Numai o elita politica crestina, care sa interiorizeze la nivel uman principiile solidaritatii, corectitudinii, profesionalismului, decentei si spiritului de sacrificiu poate deveni acel liant care sa ofere societatii romanesti speranta unui viitor pe masura potentialului natiunii romane. Si tot numai ea poate oferi modelul uman necesar reactivarii instinctelor comunitare in societate. Insa cum se poate naste o asemenea elita crestina intr-o societate care a fost expusa secularizarii planificate de comunism si de mentaliatea consumista de factura occidentala? Cred ca Bisericii, intelectualitatii si societatii civile din Romania le revine un rol esential in a dezbate problema crizei societatii din punct de vedere al unei crize a omului. Aceasta criza consista in absenta valorilor crestine si civice, in scepticismul social care accentuiaza deruta istorica a romanilor. Numai punand intrebarea corecta, aidoma lui Parsifal, se pot naste raspunsurile care pot dezlega neputinta romanitatii de a face istorie. Este imperios necesar ca aceasta dezbatere sa emane acele energii spirituale din care sa se nasca un curent social, politic si economic care sa schimbe fata întregii societati romanesti. Iar din cadrul acestei efervescente crestine si civice sa apara acel cerc interior al unei Puteri politice reprezentative, care sa reconcilieze neamul romanesc cu Dumnezeu si sa-l indrume spre a se implini in istorie pe masura vocatiei sale.
Autor Sorin Stanciu
Sursa: www.romfest.org
