Accesarea fondurilor europene
- Detalii
- Categorie: Editorial
- 06 Septembrie 2010
Valeriu Tabara: Solutii si prioritati in agricultura romaneasca (4)
Situatiile centralizatoare arata ca se primesc de regula cam de trei ori mai multe proiecte decat posibilitatile de finantare ale APDRP.
In aceste conditii nu stiu daca schimbarea regulilor ar aduce avantaje sutelor de oameni care se afla in spatele lor (consultanti evaluatori, etc), pe langa faptul ca necesita aprobari. prealabile de la forurile de la Bruxelles.
Poate ar trebui mai multa transparenta si predictibilitate la nivelul APDRP.
As fi inconstient sa sper ca vom scapa de influente si presiuni politice, dar sper ca punctajele de evaluare, fiind publice sa fie o reala piedica in acordarea fondurilor discriminatoriu.
Pe segmentul finantarii proiectelor intentionez sa intensificam colaborarea cu bancile finantatoare in ideea eliminarii dublarii acelorasi solicitari cu APDRP-ul. Din pacate institutiile bancare sunt private (cu o exceptie) avand propriile reguli, conduse dupa principiul profitabilitatii si singura posibilitate pe care o avem este colaborarea pentru simplificarea unor cerinte administrative.
Subventionarea dobanzilor la credite si a comisioanelor de garantare ramane principalul instrument de sprijin al fermierilor.
Pe de alta parte nu as vrea sa absolutizam influenta fondurilor pentru investitii disponibile prin FEADR in salvarea agriculturii romanesti.
Din formularile organizatiilor de profil reiese ca majoritatea celor care au investit sunt in pragul falimentului. Asta ne indica faptul ca nu investitia in sine este cartea castigatoare ci un mediu de afaceri care sa permita obtinerea profitului (concurenta corectă cu fermierii europeni, eficienta in exploatare, stabilitate, previzibilitate).
Pe de alta parte, raportate la suprafata agricola a tarii, sumele disponibile din fonduri europene nu sunt suficiente ca necesar de investitii pentru dezvoltarea agriculturii. Voi detalia această afirmatie: Luand in considerare doar mentinerea in aceasta stare a parcului de masini si utilaje agricole existente la nivel national (conform situatiei prezentate de Institul National de Statistica), care este apreciat ca insuficient si uzat, ar trebui sa se investeasca anual circa 850 milioane de EURO, considerand innoirea o data la 10 ani, a tuturor categoriilor de masini si utilaje agricole.
Daca doriti un calcul mai simplu puteti imparti 9 milioane ha teren arabil la 50 (ha/tractor), apoi la 10 (ani-durata normala de utilizare a unui tractor) afland astfel numarul de tractoare necesar pe an, adica 18.000 bucati. Inmultind numarul de tractoare necesar cu pretul mediu de 15.000 de euro obtinem o suma de 360 milioane EURO necesara doar pentru investitii in reinnoirea tractoarelor. Pe acest tipar putem calcula si sumele necesare pentru reinnoirea plugurilor, semanatorilor, combinelor agicole, si sunt sigur ca veti constata ca suma de 850 de milioane este de fapt insuficienta.
Alocarile totale ale programului SAPARD, in intervalul 2000-2006, pentru toate masurile au fost de 2.384 milioane de euro, suma reprezentand atat fondurile publice cat si private destinate realizaii tuturor tipurilor de investitii. Impartind suma la 6 ani rezulta o cheltuiala anuala de 397,4 milioane de euro, adica doar 48% din necesarul de inlocuire a utilajelor si masinilor agricole ce trebuie scoase din uz anual.
Alocarile FEADR pentru intervalul 2007-2013, cuprinzand fonduri nationale si europene dedicate Axei 1 (Cresterea competitivitatii sectorului agricol si forestier), deci banii destinati fermelor, reprezinta 3.170. milioane euro. Suma impartita la cei 7 ani de alocare reprezinta un efort public de 452,8 milioane euro anual, la care daca s-ar adauga si investitii private de o valoare egala, conform principiului cofinantarii, ar rezulta o suma disponibila de 905,7 milioane de euro.
Cu alte cuvinte suma ce ar trebui cheltuită prin FEADR este cu 8% mai mare decat cea necesara mentinerii parcului de utilaje si masini agricole in conditiile actuale. Dar dupa cum stiti acesti bani nu se investesc doar in utilaje agricole, chiar de se reuseste absorbtia lor in procent de 100%. Jumatate din ei sunt de regula imprumutati de la banci, ceea ce insemna ca si retunati in urmatorii 10 ani. Raman efectiv alocati investitiilor doar cei 452, 8 milioane EURO pe an, adica jumatate din suma necesara reinnoirii utilajelor agricole existente.
Ori pentru a “moderniza” agricultura dupa viziunea existenta, ar trebui investitii cel putin de 20 de ori mai mari daca nu de 100 de ori mai mari, in raport cu sumele disponibile pentru reinnoirea parcului de utilaje... Ar trebui bani pentru achizitii de animale mai performante, modernizarea constructiilor, instalatiilor, amenajarea drumurilor, formarii profesionale etc.
Concluzia ar fi ca nu putem cultiva intinsele noastre terenuri facand investitii masive in imputuri si tehnlogie, pentru ca nu vom avea resurse suficiente.
Autor: Valeriu TABARA
Sursa: valeriutabara.blogspot.com
