Sistemul traditional de crestere a pasarilor in gospodarie

Detalii

Categorie: Gaini

18 Ianuarie 2018

Cresterea traditionala a pasarilor in gospodaria taraneasca asigura oua si carne de pasare numai pentru autoconsum. Gainile se cresc in mod natural, in curtile fiecarui gospodar, cu posibilitatea de miscare libera in curtile, gradinile sau terenurile din jurul casei, cu adapostire in cotete sau puiernite improvizate, in care pasarile, din una sau mai multe specii, stau singure sau impreuna cu alte animale (grajduri, saivane, etc).

In unele zone ale tarii, cu traditii gospodaresti mai putin evoluate, pasarile stau in libertate atat ziua cat si noaptea (in pomi, soproane, etc).

In ce priveste alimentatia pasarilor in sistemul gospodaresc, acestea isi asigura in marea majoritate hrana singure (seminte de buruieni, viermi, insecte, rame, ierburi), gospodarului nu-i ramane decat sa completeze ratia prin administrarea unui tain de boabe de cereale cum ar fi: porumb, orz, ovaz, grau etc.

In acest sector si sistem de crestere a pasarilor trebuie intervenit in momentul de fata pentru infiintarea unor exploatatii avicole semiintensive, asigurand pentru specia sau categoria de pasari care se are in vedere a fi crescuta, conditii corespunzatoare de adapostire, alimentatie si exploatare, in scopul obtinerii unor rezultate eficiente, caracteristice sistemului semiintensiv, usor de realizat in conditiile existente intr-o mare parte din actualele gospodarii taranesti.

Acest mod de crestere a pasarilor semiintensiv e recomandabil pentru crescatorii de pana la 100 de gaini, la care se doreste combinarea avantajului unui adapost bun pe timpul iernii cu spatii inierbate pe timpul verii. Sistemul traditional de crestere, putem spune, are avantajele sale pe care nu trebuie sa le omitem, iar cresterea semiintensiva reperezinta tocmai o imbunatatire a cresterii traditionale.

Aceste avantaje, specifice cresterii traditionale, mentinute si consolidate in cresterea semiintensiva constau in: 

• • reducerea consumului de furaje concentrate prin utilizarea surselor naturale asigurate de o gospodarie;
  • pastrarea unei bune stari de sanatate a pasarilor fara adaosuri importante de substante biologic active, datorita miscarii lor in aer liber si in soare si asigurarea unei parti din vitaminele si sarurile minerale necesare direct din natura;
  • investitii relativ mici, constand in modernizarea spatiilor deja existente;
  • realizarea unei bune productii de oua, de o excelenta calitate, asa numitele ''oua taranesti'', care se bucura de o buna apreciere pe piata.

Ouale taranesti se caracterizeaza printr-o coaja rezistenta, printr-un albus dens si printr-o foarte frumoasa coloratie a galbenusului. Desi analizele de laborator nu arata indici de calitate superioara din punct de vedere a valorii alimentare la ouale taranesti in comparatie cu ouale realizate in sistemele intensive de crestere, in schimb gustul oualor taranesti este superior comparativ cu al celor obtinute pe cale industriala.

Pentru transformarea crescatoriei taranesti intr-una semiintensiva sunt necesare trei categorii de lucrari, toate destul de usor de realizat, dar de o importanta deosebita pentru cresterea productivitatii si a rentabilitatii crescatoriei: 1. Modernizarea adapostului existent, 2. Imbunatatirea tehnologiei de crestere si 3. Completarea ratiilor furajere.

Pentru modernizarea adapostului existent crescatorul trebuie sa se gandeasca la toti factorii de confort pe care o gaina trebuie sa-i gaseasca intr-un adapost. Mai intai trebuie stabilita capacitatea de cazare: nu mai mult de 6-7 gaini usoare si 5-6 gaini mixte pe m² de adapost. Daca adapostul are 9m² (o incapere de 3x3m), nu se vor creste semiintensiv mai mult de 60 gaini de tip usor sau 50 de gaini mixt. Daca depasim acesta densitate, adapostul devine neconfortabil pentru gaini, in special iarna. Este o greseala sa introducem mai multe gaini pe m² in credinta ca adapostul se va incalzi iarna de la caldura degajata de pasari. Pentru fiecare kg de greutate vie este necesar iarna cel putin un metru cub de aer proaspat pe ora. Daca nu respectam aceste valori atunci microclimatul adapostului se va incarca excesiv cu bioxid de carbon provenit din respiratie, cu vapori de apa proveniti din respiratie si dejectii si cu amoniac provenit din fermentatia dejectiilor. Ajunse in aceasta situatie, pasarile n-au decat doua alternative: sa ramana in acest mediu nociv pentru ele, sau sa-l abandoneze, preferand sa doarma afara, in copaci sau in soproane deschise. Daca este vara, acest lucru n-are prea mare importanta pentru pentru crescator. Iarna insa, gainile isi vor inceta in mod sigur ouatul, chiar daca le vom asigura o hranire corespunzatoare.

''iarna'' pentru gaini nu inseamna numai cele trei luni calendaristice, ci sase luni, din octombrie pana in martie. Iarna inseamna, pentru gaini, lunile cu temperatura sub 10°C, cu zi lumina redusa si cu scaderea posibilitatilor de a culege din natura vitamine (verdeata) si proteina animala (viermi, gaze).

Naparlirea de toamna a gainilor nu este si nu trebuie sa fie considerata un fenomen natural inevitabil, un rau necesar, adica pierderea penajului vechi / uzat si imbracarea cu un penaj nou, bogat, necesar pentru mentinerea caldurii corporale pe timpul iernii. Productia de oua nu inceteaza pentru a face loc naparlirii, ci invers, aparitia unor conditii nefavorabile declanseaza si naparlirea. Trebuie sa precizam ca mentinerea gainilor in conditii nefavorabile duce la producerea a patru fenomene. La aparitia conditiilor nefavorabile gaina isi miscoreaza greutatea oualor, dar isi mentine ritmul de ouat. Mentinerea conditiilor nefavorabile determina, in continuare, scaderea ritmului de ouat pana la incetare. Urmeaza apoi scaderea treptata a greutatii corporale si de-abia in final incepe sa naparleasca.

Punem astfel intrebarea: Care sunt conditiile nefavorabile prin care trec toamna gainile? Mai intai apare scaderea naturala a zilei-lumina, iar lumina este primul dintre factorii care influenteaza ouatul. Dupa cum se stie, exista doua reguli de baza: nu trebuie crescuta lumina in perioada de crestere a puicutelor si nu trebuie scazuta lumina pe perioada de ouat a gainilor. Scopul ouatului este reproductia speciei. Din genetica gainii, aceasta stie ca atunci cand ziua este in scadere, aparitia iernii este iminenta. Pasarea stie ca in timpul iernii nu trebuie sa cloceasca si sa scoata pui, pentru ca iarna este frig si puii nu vor supravietui. De aceea ea isi inceteaza ouatul.

Ce trebuie sa faca in acest sens crescatorul? In primul rand trebuie sa-si puna un bec electric in adapost. In acest fel, atunci cand incepe sa se intunece afara, gainile se retrag in adapost unde gasesc lumina. In afara de lumina, gainile trebuie sa gaseasca in adapost un microclimat optim (caldura si aer curat), hrana si apa.

Iarna pasarile stau tot timpul in adapost si li se dau drumul afara doar in zilele mai calduroase, uscate si insorite. In adapost va exista un termometru, cautandu-se ca temperatura sa nu coboare sub 10°C. De asemenea, se va avea in vedere ca asternutul sa fie suficient de gros (cca 20 de cm) si in permanent uscat, iar crescatorul va trebui sa ia toate masurile pentru a nu aparea umiditatea si fermentatia in adapost fie printr-o defectuoasa ventilatie sau o proasta izolatie termica.

Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica

• < Anterior
• Următor >