Bursita infectioasa aviara este o boala virala, acuta, foarte contagioasa a puilor de gaina. Se caracterizeaza prin distrugerea limfocitelor din bursa lui Fabricius, limfocitele din alte organe fiind afectate intr-o mai mica masura. Boala creeaza mari probleme in unitatile mari de crestere industriala a pasarilor din toata lumea. Adesea evolueaza fara semne clinice, ingreunand diagnosticul.

Agentul etiologic al bursitei aviare face parte din familia Birnaviridae. Virusul este rezistent la dezinfectante si la factorii de mediu, pastrandu-si infectiozitatea pentru cel putin 4 luni in adaposturile contaminate, ce devin o sursa de infectie pentru urmatoarele serii de pui.

Puii de gaina infectati cu virusul bursitei aviare elimina virusul prin fecale, contaminand furajele, apa si asternutul din adapost. Virusul poate fi transmis si prin vectori, cum ar fi viermele mic de faina (Alphitobus diaperimus) ce este o gazda intermediara pentru bursita aviara.

Datorita rezistentei sale, virusul se poate transmite usor intre ferme prin intermediul oamenilor, echipamentelor si al vehiculelor.

Puii de gaina pot face doua forme de boala in functie de varsta la care sunt afectati. Puii infectati sub varsta de 3 saptamani fac o forma subclinica de boala fara semne clinice evidente dar deosebit de importanta din punct de vedere economic.

Fermele de broileri sunt cel mai frecvent afectate, tabloul clinic fiind tipic: puii au mase corporale mici, conversia furajului este proasta, prezinta mortalitate mare, reactii postvaccinale exagerate.

Forma cronica a bolii apare in mod obisnuit la puii in varsta de 3-6 saptamani si se caracterizeaza prin debut brusc si procent ridicat de mortalitate: puii sunt deshidratati, prezinta stare de abatere, tremuraturi musculare.

Tabloul clinic

Simptomele apar la 3 zile postinfectie. Datorita afectarii cloacei apare sindromul de pica manifestat prin ciugulire in regiunea cloacala (modificari morfologice ale bursei Fabricius). Se mai constata:

• • tulburari digestive: diaree in functie de stadiul modificarilor bursei, coaguli sau strii de sange in fecale;
  • tulburari de comportament: reactivitate, abatere;
  • horiplumatie;
  • inapetenta, dar este prezent apetitul hidric.

Semnele se pot remite circa o saptamana. Mortalitatea inregistreaza un procent de 30% din efectiv.

Diagnosticul

Diagnosticul se face prin coroborarea datelor epidemiologice cu cele clinice si anatomopatologice. Confirmarea diagnosticului pentru forma clinica se face prin examene necropsice, constatandu-se leziunile caracteristice la nivelul bursei lui Fabricius si anume: bursa Fabricius este edematiata, tumefiata, cu un transudat galbui-gelatinos, iar in cazurile grave pot aparea hemoragii si necroze. La 5 zile de la debutul bolii bursa se atrofiaza. Se observa si hemoragii punctiforme la nivelul muschilor.

   

 

Prevenirea si controlul bursitei aviare

Prevenirea si controlul bursitei aviare implica instituirea unor programe eficiente de vaccinare a reproducatorilor, de vaccinare a broilerilor si de biosecuritate.

Combaterea:

Tratamentul nespecific urmareste scaderea mortalitatii prin interventii manageriale (organizatorice):

• • confort termic cu 1oC peste cerintele varstei (in prima zi de viata 38oC pana la 18 – 20oC);
  • vitaminoterapie;
  • rehidratare prin supliment de electroliti in apa de baut (existenta afectiunilor renale);
  • vaccinarea de necesitate numai la pasarile clinic sanatoase.

Profilaxia:

• Nespecifica:
  • • • curatenie mecanica cu jet de apa sub presiune;
      • dezinfectia utilajelor de adapare si hranire (dezinfectantul: Virkon S 0.5%, dezinfectanti oxidanti, trebuie mentinut in contact cu substaratul timp de 24 ore);
      • dezinfectie riguroasa in hala, adapost si in afara halei pe suprafete cat mai largi.
• Specifica:
  • • • se vaccineaza adultele care dau oua de incubatie (imunitate vitelina eficienta in primele 3 saptamani de viata ale puiului);
      • program de vaccinare activa a tineretului si a gainilor de reproductie dupa ce intra in ouat;
      • vaccinuri inactivate adjuvantate pentru reproducatori;
      • vaccinuri vii din tulpini mai mult sau mai putin atenuate. Rezultatele acestor programe de vaccinare sunt imprevizibile, variabile, fiind dependente de:
        • • • tipul de tulpina: tulpinile „fierbinti” mai putin atenuate sunt foarte bune imunogene, dar prezinta riscul aparitiei de enzootii; tulpinile atenuate sunt slab imunogene;
            • statusul imun al tineretului dupa varsta de risc maxim (depinde de disparitia Anticorpilor vitelini). Se impune un screening serologic in populatie si demararea acestei actiuni in functie de rezultate (pozitive sau negative) astfel: daca la varsta de 7 zile mai mult de 80% din pui prezinta Anticorpi precipitanti se amana vaccinarea si se retesteaza peste o saptamana. Daca la varsta de 7 zile mai putin de 50% din pui prezinta Anticorpi precipitanti se incepe vaccinarea sau se retesteaza peste o saptamana. Daca la varsta de 17 – 18 zile circa 50% din pui prezinta Anticorpi vitelini se practica vaccinarea, iar daca la o varsta mai mica de 17 – 18 zile, procentul de pui cu Anticorpi vitelini este mai mic de 50% tot se incepe vaccinarea.

Medic veterinar,
Dr. Diana Galatanu