Canarul - muzica si culoare

Detalii

Categorie: Pasari

25 Iulie 2013

Canarii sunt printre cele mai intalnite pasari de apartament, fiind preferati datorita cantecului lor. Aceste pasari nu au nevoie de mult spatiu si se adapteaza usor. Canarul domestic este un descendent al celui salbatic, identificat in Insulele Canare si Azore si importat in Spania incepand cu anul 1478.

Mai tarziu, minerii germani din muntii Hanz au inceput sa-i foloseasca pentru detectarea gazelor toxice din minele de carbuni. Daca pasarile, mult mai sensibile la prezenta gazelor decat oamenii, mureau, era un semn foarte clar ca mina trebuie evacuata.

Aceste pasari sunt impartite in doua grupe, dupa culoarea penajului: unii au fondul galben sau alb, iar al celorlalti este portocaliu, nuantele putand merge pana la cele rosietice.

Cand cumparati un canar, cautati o pasare vioaie, cu penaj moale si stralucitor, cu ochii sclipitori. Prindeti canarul si tineti-l in palma ca sa-i pipaiti osul pieptului - daca acesta este proeminent, este posibil ca pasarea sa fie prea slaba. Duceti pasarea la ureche, iar daca auziti sunete asemanatoare unui clinchet, este posibil sa sufere de o afectiune respiratorie. O pasare bolnava (in special cele care au afectiuni infecto-contagioase si pulmonare) are penajul infoiat, lipsit de luciu, are tendinta de izolare, prefera zonele cu obscuritate, are pleoapele semideschise si refuza hrana.

Pentru hrana canarilor se gasesc in comert multe preparate, majoritatea fiind amestecuri (dupa diferite retete) de seminte de mei, rapita, mac, in. Le plac si feliile subtiri de mar, varza, salata verde, coditele proaspete de papadie si frunzele de macris. Le plac foarte mult si semintele de floarea-soarelui, insa nu trebuie sa manance prea multe, deoarece se vor ingrasa. Pentru a le inmuia coaja, semintele de floarea-soarelui ori boabele de grau sau porumb trebuie tinute o noapte in apa, in frigider. Le mai pot fi oferite si firimituri de paine de grau. Nu trebuie sa lipseasca din alimentatie faina de oase, iar digestia trebuie sa fie ajutata cu granule de nisip, pe care canarul le va ciuguli dintr-o cutiuta asezata in colivie. Se poate presara nisipul in colivie. Pentru canarii tineri sau pentru cei care se imperecheaza sunt recomandate branza de vaci, ouale fierte, taiate marunt si amestecate cu morcov ras. Cand pasarea are o dieta strict pe baza de seminte, este necesar un supliment de vitamine. Acestea pot fi puse si in apa, dar vasul trebuie spalat zilnic, pentru a impiedica dezvoltarea bacteriilor. Pasarile trebuie sa aiba apa proaspata si exista riscul sa moara, daca apa nu este schimbata in 24 de ore.

Desi sunt mici, canarilor le trebuie un spatiu de miscare foarte mare. De aceea, colivia va trebui sa aiba cel putin doua stinghii, suficient de departate pentru ca pasarea sa poata zburda printre ele. Deoarece le place foarte mult sa faca baie, in colivie pot fi puse vase mici cu apa. Oricum, pentru mentinerea unui penaj frumos, canarilor trebuie sa li se faca baie de doua ori pe saptamana. Nu este indicat sa lasati canarul sa zboare prin casa, deoarece exista riscul unor accidente. Desi sunt foarte bine domesticiti, canarilor nu le place sa fie tinuti in palma si nici sa fie atinsi. Nu prea se practica taierea aripilor, in schimb ghearele trebuie pastrate la o lungime medie. Ele pot fi taiate cu foarfeca de unghii, insa cu mare grija, pentru a nu fi atinsa vena din gheara.

Incepand cu varsta de un an, canarii se pot inmulti. Pentru aceasta, este nevoie de o colivie speciala, care se gaseste in comert. Colivia clasica are o lungime de 60 cm, o latime de 25 cm si este inalta de 35 cm. Este construita astfel incat sa poata fi introdus un perete despartitor, pentru separarea masculului de femela. La cateva zile de la imperechere, femelele depun oua, de obicei intre patru si sase, iar puii vor iesi din gaoace dupa 13 zile.
In cazul in care un canar nu este ingrijit corespunzator, pot aparea diferite boli, cele mai des intalnite fiind psitacoza (sau febra papagalilor), care poate fi transmisa si la om, toxoplasmoza (care produce orbire), tricomonoza.

Dr. Diana Galatanu

• < Anterior
• Următor >