Pastorala la Nasterea Domnului

Detalii

Categorie: Vesnicia s-a nascut la tara

25 Decembrie 2009

2009 - PF Daniel

† D A N I E L

PRIN HARUL LUI DUMNEZEUARHIEPISCOP AL BUCURESTILOR,

MITROPOLIT AL MUNTENIEI SI DOBROGEI,

LOCTIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI

SI PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE

PREACUCERNICULUI CLER,

PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL

SI PREAIUBITILOR CREDINCIOSI

DIN ARHIEPISCOPIA BUCURESTILOR

HAR, MILA SI PACE DE LA HRISTOS DOMNUL, IAR DE LA NOI PARINTESTI BINECUVANTARI

"Nasterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostintei....”

(Troparul Nasterii Domnului)

Preacuviosi si Preacucernici Parinti, Iubiti frati si surori in Domnul,

Evanghelia de la Vecernia sarbatorii Nasterii Domnului (Luca 2, 1-20) ne spune ca vestea Nasterii lui Hristos, adusa pastorilor de la Betleem de ingerul Domnului, a fost insotita de slava Domnului care a inconjurat pe pastori in timp ce ingerul a stat langa ei (cf. Luca 2, 9). Asadar, vestea Nasterii Domnului se face deodata prin cuvant ceresc si prin vedere cereasca, pentru ca Dumnezeu-Cuvantul, Cel nevazut cu ochii trupesti, necuprins cu mintea si neatins cu mainile, Se face Om vazut cu ochii, ascultat cu urechile, inteles cu mintea si atins cu mainile.

De ce? Pentru ca sa ne daruiasca noua oamenilor, limitati si trecatori, slava Lui cea nemarginita si vesnica. Sa ne ridice la sfintenia Lui pe noi, cei cazuti in pacat. Sa ne daruiasca viata vesnica noua, celor muritori. Sa ne invete ascultarea smerita si recunostinta fata de Dumnezeu pe noi, cei neascultatori si nerecunoscatori. Stapanul lumii

Cel atotputernic si preaslavit de ingeri S-a facut Om sarac si slujitor smerit, pentru ca pe noi sa ne elibereze din robia lacomiei dupa cele materiale si din tirania orgoliului si a slavei desarte.

Sfanta Evanghelie dupa Matei (2, 1-12) care se citeste in ziua de Craciun, la Sfanta Liturghie, ne arata modul in care Mantuitorul Iisus Hristos, nascut in pestera Betleemului, este cinstit de trei intelepti, regi sau magi de la Rasarit. Acesti magi sunt calauziti de o stea minunata, neobisnuita, care ii conduce pana in Iudeea, la Betleem. De asemenea, Evanghelia ne prezinta intalnirea acestor trei magi cu regele Irod, care, auzind ca magii de la Rasarit au venit sa se inchine unui nou Imparat nascut de curand, el si intreg Ierusalimul s-au tulburat. Aceasta tulburare a lui Irod va culmina cu uciderea a patrusprezece mii de prunci din Betleem si imprejurimi, cu intentia de a ucide si pe Pruncul nou nascut, pe Iisus. Insa tot ceea ce este scris in Sfintele Evanghelii despre Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos contine o lumina sau o semnificatie duhovniceasca.

Locul unde Se naste Mantuitorul, modul in care El Se naste, felul in care El este primit de unii oameni si respins de altii, modul in care magii vin de la Rasarit calauziti de o stea si se inchina Pruncului Iisus, darurile pe care ei le ofera, totul are un inteles duhovnicesc profund si ne descopera lumina cunostintei, adica lumina mantuirii si a sfintirii noastre in Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, Care S-a facut Om din iubire pentru oameni si pentru mantuirea lor.

Mantuitorul Iisus Hristos Se naste din Fecioara, fara tata pe pamant. Dreptul Iosif nu este tatal Sau dupa trup, ci tata adoptiv, pentru ca Maica Domnului sa fie protejata de ocara publica, de vorba rea ca ar fi nascut un copil in afara casatoriei. In acelasi timp, dreptul Iosif este tatal adoptiv al lui Iisus sau ocrotitor al Lui, pentru ca si Pruncul Iisus, ca orice copil, avea nevoie atat de iubirea mamei, cat si de iubirea tatalui. El avea nevoie sa fie crescut intr-o familie, adica intr-o stare a vietii binecuvantata de Dumnezeu.

Trebuie precizat, totusi, ca nasterea Mantuitorului Iisus Hristos este mai presus de fire si de intelegere, adica neobisnuita, desi uneori Iisus este prezentat ca fiind copilul unei familii, adica fiul lui Iosif si al Mariei. Nasterea lui Hristos este mai presus de fire si mai presus de gandirea umana, pamanteasca, intrucat Cel ce Se naste pe pamant din mama fara tata este Fiul vesnic al lui Dumnezeu-Tatal, Care Se naste vesnic din Tatal Cel ceresc fara mama. Prin aceasta minune a zamislirii si a nasterii Mantuitorului Hristos ca Om de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria, se leaga viata cereasca spirituala cu viata pamanteasca. Si anume, prin insasi nasterea dupa trup a lui Iisus Hristos se pune temelie pentru o noua nastere, adica nasterea cea de sus sau nasterea de la Duhul Sfant. Fiul lui Dumnezeu Se intrupeaza, devine Om, de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria, pentru ca noi oamenii cei nascuti din femeie sa ne nastem din nou prin Duhul Sfant, adica prin Botez. De altfel, pana in secolul al IV-lea sarbatoarea Nasterii Domnului era unita cu sarbatoarea Botezului Domnului, tocmai pentru ca in insasi Nasterea Fiului lui Dumnezeu de la Duhul Sfant si din femeie, se pune inceput pentru nasterea duhovniceasca a omului, daruita prin Botezul in apa si in Duhul Sfant, ca taina a infierii omului prin har (cf. Ioan 1, 12).

Mantuitorul Se intrupeaza si Se naste ca Om din femeie, din interiorul naturii umane, din pantecele Fecioarei, pentru ca Dumnezeu doreste sa innoiasca lumea din interiorul ei, cu acordul vointei omului si cu participarea deplina a omului la mantuirea sa. Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos are loc numai dupa ce zamislirea Lui s-a facut cu acordul liber al Maicii Domnului: „Fie mie dupa cuvantul tau”(Luca 1, 38) – a spus Fecioara Maria din Nazaret, la Bunavestire, ingerului Gavriil. Astfel, nasterea Mantuitorului Iisus Hristos este deodata lumina mantuirii omului si lumina libertatii omului in relatia sa cu Dumnezeu. Dumnezeu nu ne mantuieste impotriva vointei noastre, ci in conlucrare cu noi, din interiorul nostru, cu acordul vointei sufletului nostru. El nu doreste sa fie doar un vizavi al nostru, ci El doreste sa fie prezent in noi prin har, sa fie Viata vietii noastre, sa ne innoiasca si sa ne lumineze din interior, sa ne daruiasca arvuna vietii ceresti vesnice, inca din timpul vietii noastre pamantesti, incepand cu Taina Sfantului Botez.

De aceea, lumina cunostintei despre care vorbeste Troparul Nasterii Domnului este lumina care lumineaza fiinta interioara a omului, cugetul si simtirea, sufletul si trupul, viata si activitatea sa.

Dar nasterea Mantuitorului Iisus Hristos din femeie mai are si alt inteles, si anume, dupa cum odinioara prin femeie a venit in Rai ispita pacatului ca neascultare, pentru ca Eva a fost cea dintai care s-a lasat inselata de diavol, acum, prin intruparea si nasterea lui Hristos, tot prin femeie vine si mantuirea, in intelesul ca Eva cea noua, adica Fecioara Maria, naste pe Fiul lui Dumnezeu ca Om prin ascultare smerita, implinind voia lui Dumnezeu pentru mantuirea oamenilor.

Mantuitorul Iisus Hristos vine in lume, nu ca un om matur de 30 sau 40 de ani, ci ca Prunc; El este Dumnezeu-Copilul, iar prin aceasta ni se arata taina Omului-Copil, si anume, nimeni nu poate deveni om adevarat daca nu a fost mai inainte copil.

De ce? Pentru ca daca cineva nu a fost copil el nu a simtit si trait deplin taina iubirii parintesti. Astfel, tocmai prin nasterea Fiului lui Dumnezeu pe pamant ca Prunc sau Copil se descopera taina iubirii parintesti a lui Dumnezeu-Tatal fata de toti oamenii nascuti din femeie ca prunci.

Mantuitorul Iisus Hristos Se naste in pestera, in interiorul pamantului, ca sa sfinteasca si pamantul. El a venit in lume ca sa sfinteasca nu numai sufletul si trupul omenesc, nascandu-se din Fecioara Maria, ci sa sfinteasca si intreg universul. Mantuitorul nostru Iisus Hristos nascut in pestera este asezat apoi in iesle, pentru ca ieslea are aici si un inteles duhovnicesc. Proorocul Isaia zice: „Boul si asinul isi cunosc stapanul lor, dar Israel nu cunoaste pe Domnul sau” (Isaia 1, 3). Pornind de la aceasta constatare a proorocului Isaia, foarte adesea in iconografia crestina, langa ieslea unde S-a nascut Mantuitorul, apar boul si asinul, care, desi sunt animale necuvantatoare, sunt mai ascultatori fata de stapanul lor decat multi oameni care uita adesea de Dumnezeu Stapanul lor si nu mai iubesc pe semenii lor.

Insa asezarea lui Iisus Hristos in iesle dupa nasterea Sa ca Prunc mai are si alt inteles duhovnicesc, si anume: ieslea este locul unde animalele primesc hrana. In Sinaxarul sarbatorii Nasterii Domnului se spune ca Mantuitorul S-a nascut „in ieslea dobitoacelor ca pe noi oamenii de dobitocie sa ne izbaveasca”. Cu alte cuvinte, sa ne invete sa nu traim numai trupeste, hranindu-ne doar cu hrana din lumea pamanteasca trecatoare, ci sa ne hranim si cu Dumnezeu-Cuvantul, Care S-a facut Om, adica sa ne hranim si spiritual, cu intelesurile duhovnicesti ale Sfintei Evanghelii si cu prezenta vietii si iubirii lui Hristos din Sfanta Euharistie. Deci sfintirea omului prin hranirea lui cu iubirea lui Dumnezeu-Omul, cu Trupul si Sangele lui Hristos din Sfanta Euharistie este intelesul adanc al tainei punerii lui Hristos in iesle. De aceea, icoana Nasterii lui Hristos in pestera se picteaza la Proscomidiar, unde se pregatesc darurile pentru Sfanta Euharistie.

Mantuitorul Iisus Hristos este cinstit de magi, de oameni intelepti veniti de la mari departari, de oameni necunoscuti, pentru ca Dumnezeu sa dea o lectie celor cunoscuti, celor din aproape care nu L-au primit pe Iisus Hristos; nimeni dintre cei care erau de un neam cu El nu I-a adus daruri. Regele Iudeii, al patriei lui Iisus, cauta sa-L omoare pe Prunc, dar alti regi, niste straini, I-au adus daruri. Prin aceasta lucrare tainica, neasteptata, Sfanta Evanghelie a Nasterii Domnului ne arata ca Dumnezeu doreste sa faca din oameni indepartati, oameni apropiati, sa cheme si alte popoare la mantuire, nu doar pe poporul ales. Din straini Dumnezeu face prieteni si inchinatori ai lui Iisus, din pelerini veniti de departe Dumnezeu face marturisitori apropiati ai dumnezeirii si imparatiei Pruncului Iisus.

Darurile aduse de magi au si ele multe intelesuri. Aurul este simbol imparatesc, semn al demnitatii imparatesti. Tamaia Il arata pe Prunc ca va fi Mare Preot care aduce jertfa lui Dumnezeu, fiind El insusi jertfa si jertfitor, iar smirna arata ca Iisus va trece prin moarte, pentru a darui oamenilor invierea si viata vesnica. Deci iata cum, iubiti credinciosi, luminile cunostintei care stralucesc din Taina Nasterii Mantuitorului Iisus Hristos ne indeamna sa iubim mai mult pe Dumnezeu si pe semenii nostrii.

Dragi crestini,

In aceasta perioada a Sarbatorii Nasterii Domnului auzim colinde multe si frumoase despre Mos Craciun, dar mai nou apare in societate si un fel de Mos Craciun secularizat si comercial, simbol al consumismului si al materialismului individualist. Totusi, adevaratul inteles al lui Mos Craciun se afla in iubirea parinteasca a lui Dumnezeu-Tatal, iubire care se arata in lume prin nasterea Fiului Sau Celui vesnic, Mantuitorul lumii.

Mos Craciun vine dintr-o tara indepartata – de obicei se spune ca vine din Nord, de acolo unde este frig si intuneric mai mult, adica in mod simbolic el vine de acolo unde este transcendenta si mister, unde este inaccesibilitate si nepatrundere a intelesurilor. Insa Mos Craciun se arata noua intr-un mod minunat, care contrasteaza cu intunericul si cu frigul, si anume el aduce lumina fetei sale si caldura interioara a inimii sale, aduce atata iubire milostiva si atata darnicie, incat intunericul, indepartarea si frigul sunt biruite de bunatatea si caldura sa sufleteasca.

Prin aceasta, Mos Craciun ne mai arata ca iubirea lui Dumnezeu-Tatal este mai tare decat intunericul pacatului si decat raceala sau frigul instrainarii omului de Dumnezeu si al instrainarii oamenilor unii fata de altii.

Mos Craciun cel bun este iubirea lui Dumnezeu - Tatal Cel Bun, Parintele luminilor, de la Care vine „toata darea cea buna si tot darul”(cf. Iacov 1, 17) si Care ne-a daruit pe Fiul Sau ca Mantuitor (cf. Ioan 3, 16).

Astfel, Mos Craciun, care personifica iubirea Tatalui ceresc, ne indeamna sa fim buni, sa raspundem la bunatatea lui Dumnezeu cu bunatatea noastra fata de El si fata de semeni, sa raspundem prin rugaciune de multumire si prin fapte bune, prin daruri ale recunostintei fata de Dumnezeu si prin daruri ale iubirii noastre fata de saraci si straini, bolnavi si batrani, orfani si calatori.

Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos ne indeamna, de asemenea, la bucurie si speranta, pentru ca, in ciuda dificultatilor, a pacatelor si a relelor din lume, exista totusi speranta si bucurie pentru oameni, daca oamenii iubesc pe Dumnezeu si pe semenii lor. Totodata, Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos ne arata ca noi nu suntem singuri, ca Fiul lui Dumnezeu din ceruri coboara la noi, pe pamant, Se face Om pentru ca pe oameni sa-i inalte la ceruri, sa-i uneasca vesnic cu Dumnezeu Cel milostiv si sfant. De aceea canta Biserica acum: „Hristos Se naste, mariti-L, Hristos din ceruri, intampinati-L, Hristos pe pamant, inaltati-va!

Iubiti credinciosi si credincioase,

In tot timpul anului comemorativ-omagial 2009, poporul roman dreptcredincios a cinstit, cu multa bucurie si cu mult folos duhovnicesc, pe Sfantul Ierarh Vasile cel Mare si pe toti Sfintii Capadocieni. Noul an 2010 a fost declarat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane ca fiind: “Anul omagial al Crezului ortodox si al Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane”.

Ca atare, in anul urmator 2010 suntem chemati sa intelegem mai bine si sa marturisim mai mult credinta ortodoxa, ca lumina a vietii crestine si temelie a mantuirii noastre, ca arvuna a vietii si a fericirii vesnice.

De asememea, in anul 2010, cu pretuire si recunostinta, vom pomeni pe toti slujitorii sfintelor altare si ai institutiilor noastre bisericesti, clerici si mireni, care au contribuit timp de 125 de ani, din 1885, anul recunoasterii Autocefaliei Bisericii noastre, pana acum la pastrarea si promovarea credintei ortodoxe in poporul roman, la dezvoltarea culturii crestine romanesti, la intarirea unitatii noastre nationale, la dialogul si cooperarea Bisericii noastre cu alte Biserici si popoare crestine, precum si la cultivarea demnitatii romanesti.

La inceputul anului 2010 se va publica o “Enciclopedie a Ortodoxiei Romanesti”, si speram mai multe carti dedicate Crezului ortodox, istoriei si vietii Bisericii Ortodoxe Romane.

In noaptea de 31 decembrie 2009 spre 1 ianuarie 2010, toti suntem chemati sa inaltam rugaciuni de multumire (TE-DEUM) pentru binefacerile primite de la Dumnezeu in anul 2009 si sa-I cerem ajutorul Sau pentru a ne imbogati cu faptele bune ale credintei in anul nou 2010.

Sa nu uitam in rugaciunile noastre nici pe romanii din afara hotarelor Romaniei, care se bucura cand simt pretuirea si dragostea noastra a tuturor celor din tara. Sa cultivam darul unitatii nationale si al pacii intre oameni, sa fim harnici si milostivi, sa unim libertatea cu responsabilitatea pentru a savarsi binele in jurul nostru. Cu prilejul Sfintelor Sarbatori ale Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, Anului Nou – 2010 si Botezului Domnului, va adresam tuturor calde si parintesti doriri de pace si sanatate, fericire si mult ajutor de la Dumnezeu in toata fapta cea buna!

“Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu-Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti”! (II Corinteni 13, 13)

Al vostru catre Hristos-Domnul rugator,

† D A N I E L

ARHIEPISCOP AL BUCURESTILOR,

MITROPOLIT AL MUNTENIEI SI DOBROGEI,

LOCTIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI SI PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE.

• < Anterior
• Următor >