Pentru grija si plangere

Detalii

Categorie: Vesnicia s-a nascut la tara

10 August 2008

Un batran oarecare a adormit in Domnul si peste putina vreme iar a inviat, iar fratii au inceput a-l intreba, sa le spuna, ce a vazut acolo. El le-a raspuns, zicand : fiilor, eu acolo inca n-am apucat sa merg sa vad ceva, decat am auzit tipete si vaiete, cu glasuri de multime de noroade strigand: vai si amar mie ! Asa ni se cade si noua pururea a plange in viata aceasta si a zice: Vai ! Vai ! Si: amar mie ca am scarbit pe Domnul Dumnezeul meu !

Intrebat-a un frate pe un batran oarecare, zicand: ce sa fac, parinte, sa ma mantuiesc ? Batranul i-a raspuns: mergi, fiule si sezi cu liniste si cu tacere in chilia ta si sileste-ti inima sa plangi si sa versi lacrimi din ochii tai ! Asa fa si te vei mantui.

Ne spunea noua un batran oarecare, ca era un tanar care dorea si voia sa iasa din lume si sa mearga la o manastire sa se faca calugar si nu-l lasa mama sa nicidecum sa faca aceasta. El totdeauna zicea mamei sale: lasa-ma sa merg la manastire dupa dorinta mea, caci vreau sa-mi mantuiesc sufletul! Iar ea, de multe ori oprindu-l n-a mai putut sa-l opreasca, ci l-a slobozit si el s-a dus. Asa mergand la o manastire, s-a calugarit si a inceput a trai in trandavie si lenevie, neavand nici o purtare de grija pentru mantuirea sa. Dupa catava vreme i-a murit mama, iar el petrecandu-si zilele sale asa, in multa lenevie si nepurtare de grija i s-a intamplat de s-a imbolnavit de o boala foarte grea, lesinand, a vazut o vedenie foarte inspaimantatoare. A fost rapit si dus in temnitele iadului, unde sunt sufletele oamenilor celor osanditi la muncile cele vesnice. Acolo a gasit-o pe mama lui zacand impreuna cu cei osanditi. Ea, daca l-a vazut s-a mirat si i-a zis: dar aceasta ce este, fiul meu ? Si tu esti osandit aici, in acest loc, care este al celor osanditi ? Unde este cuvantul tau, fiule, in care spuneai ca mergi la manastire sa te calugaresti, sa-ti mantuiesti sufletul? El s-a rusinat de acele cuvinte ale mamei si neavand ce sa-i raspunda tacea mahnit. Asa tacand, a auzit glas poruncind si zicand: luati-l pe acesta de aici si-l duceti acolo, de unde l-ati luat, caci nu v-am trimis sa-l aduceti aici, ci pe cutare din cutare manastire, care este numit cu acelasi nume. Acestea graindu-se, s-a desteptat, si venindu-si in fire, a spus tuturor fratilor inspaimantatoarea vedenie. Iar ei auzind, se minunau. Apoi au trimis la acea manastire sa-l vada pe calugar, la care s-a trimis sa-l ia si sa il duca la locul osanditilor. Mergand trimisul, l-a gasit raposat. Si asa mai vartos se minunau toti fratii, incredintandu-se de acea vedenie inspaimantatoare. Iar acestui frate, cu mila lui Dumnezeu, a inceput a-i fi mai bine. Curand dupa aceea l-a lasat infricosata vedenie pe care i-a aratat-o Domnul Dumnezeu, si s-a inchis intr-o chilie si sezand plangea cu lacrimi ziua si noaptea in toata viata sa, ingrijindu-se pentru mantuirea sufletului si caindu-se pentru viata lui cea de mai dinainte, petrecuta in lenevire si in desert. Si atata ii daduse Dumnezeu lui umilinta, lacrimi si plangere, incat de multe ori mergeau fratii la dansul si voiau sa-l mangaie sa nu inebuneasca de atata plangere. El insa nu voia nicidecum sa se mangaie, ci le zicea lor asa: fratilor, de vreme ce n-am putut de rusine sa sufar dojenirea de la maica mea, cum voi putea suferi rusinea cea care va fi inaintea lui Hristos si a sfintilor Sai ingeri in ziua judecatii ?

Zis-a un batran oarecare : la infricosata a doua venire a lui Hristos, dupa invierea mortilor, de s-ar putea sa mai moara oamenii, toti ar muri de frica si de marea spaima ce va fi atunci. Ca infricosat este a vedea cerul desfacandu-se si Dumnezeu aratandu-se cu manie si urgie, cu oaste de ingeri fara numar; si toti oamenii cati s-au nascut pe pamant, de la Adam pana atunci, impreuna de fata vor sta, asteptand fiecare hotararea lui judecata. Pentru aceea, acestea gandindu-le pururea si asteptandu-le noi, datori suntem a trai ca si cum am fi in toate zilele intrebati si cercati pentru viata noastra, de Insusi Domnul Dumnezeu.

Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand: oare, parinte, pentru ce imi este inima asa de impietrita, incit n-am nicidecum frica lui Dumnezeu in inima? Batranul i-a raspuns: mi se pare, fiule, ca deoarece nu are omul mustrarea inimii, pentru aceasta nu dobandeste frica lui Dumnezeu. Si i-a zis lui fratele: dar ce este parinte, acea mustrare a inimii? Zis-a lui batranul: intristrarea inimii aceasta este, sa se mustre omul pe sine totdeauna in toate lucrurile sale, zicand asa: adu-ti aminte, ticaloase, ca dupa scurta vreme o sa stai inaintea lui Dumnezeu si o sa dai raspuns pentru toate lucrurile si vorbele, gandurile si cugetele tale. Deci dar, de ce trebuie sa sezi cu oamenii la vorba desarta ? Intru acestea, fiule, invatandu-te si deprinzandu-te a le vorbi pururea in gandul tau, iti va veni frica lui Dumnezeu in inima si te vei mantui.

Zis-a un batran: precum umbra noastra pururea o avem cu noi, ori incotro mergem, asa ni se cade noua sa avem umilinta si plangerea pururea cu noi, ori incotro vom merge si ori unde vom fi.

Un frate l-a intrebat pe un batran oarecare, zicand: spune-mi mie, parinte, ce voi face, ca doreste sufletul meu lacrimi si nu am, ca-mi este inima foarte impietrita pentru umilinta, macar ca citesc vietile sfintilor parinti sau le aud; si nicidecum nu-mi pot umili inima si foarte scarbit e sufletul meu de aceasta. Batranul i-a raspuns: fiii lui Israil dupa 40 de ani au intrat in Pamantul Fagaduintei, in care, daca au intrat, nu s-au mai temut de razboaie. Asa si noua ne-a poruncit Dumnezeu, sa ne mahnim si sa ne scarbim pentru mantuirea noastra. Caci scris este: cu multe scarbe ni se cade sa intram intru Imparatia Cerului, iar fara de scarbe, nu vom putea intra in Pamantul Fagaduintei. Asculta, fiule, sa-ti spun o istorie a unui tanar. Era un tanar care dorind viata calugareasca, a mers la muntele Nitriei si acolo s-a facut calugar. Si era chilia lui aproape de chilia unui frate, pe care il auzea in toate zilele plangandu-si cu mare tanguire si lacrimi pacatele sale, iar inima lui era impietrita si nu-i venea umilinta si lacrimi ca sa poata plange. Deci se intistra pe sine zicand : nu vrei ticaloase, sa plangi si sa versi lacrimi pentru pacatele tale acum pana ai vreme si esti fara de simtire si nebagator de seama ! Sa stii, ca daca nu vrei sa plangi, eu te voi face si te voi invata sa plangi. Si avea o funie tare impletita si luand acea funie, se desbraca de haine si se batea cu funia peste spatele gol, pana cand i se ranea foarte trupul lui si nu mai putea suferi si atunci incepea sa planga. Iar acel frate, care era aproape de dansul cu chilia, luand seama ce face si vazandu-l de multe ori facand asa, batandu-se si insusi muncindu-se, se minuna foarte. Si a inceput a se ruga lui Dumnezeu ca sa-i arate, daca este placut lui Dumnezeu lucrul acelui frate, care se bate el insusi, si se munceste asa ? Si i-a aratat lui Dumnezeu. Intr-o noapte in vis l-a vazut fiind in ceata mucenicilor, purtand cununa muceniceasca pe cap si il arata lui cineva cu degetul, zicand: vezi, iata mucenicul cel bun, care rabda pentru Hristos ! Acesta impreuna cu mucenicii fiind primit, s-a incununat. Asa si tu, fiule, sileste-te pentru Hristos sa patimesti si sa rabzi toate scarbele ce ti se vor intampla si asa nu numai umilinta si lacrimile pe care le doresti, ti le va da Dumnezeu, ci si cu cununa muceniceasca te va incununa.

Un frate l-a intrebat pe un batran zicand: ce voi face, parinte, ca sa ma mantuiesc ? Spune-mi un cuvant de invatatura! Batranul i-a raspuns: cand a batut si a certat Dumnezeu Egiptul, atunci nu era acolo nici o casa in care sa nu fie plangere. Asa fa si tu, fiule, de vrei sa te mantuiesti : lacrimeaza si plangi si Dumnezeu te va mantui si te vei mantui.

Ne spuneau noua parintii ca sezand ei odinioara la masa unui frate si pentru dragoste ospatand, a ras un frate la masa. Si vazand aceasta avva Ioan, a plans si a zis: ce este in inima acelui frate de a ras, fiind dator a plange, fiindca mananca din osteneala straina ?

Un batran l-a vazut pe un frate razand si i-a zis: frate, dar nu stii ca avem sa dam cuvant de toata viata noastra inaintea lui Dumnezeu Celui ce este peste cer si peste pamant si tu razi in loc sa plangi ?

PATERICUL - cuvinte folositoare ale sfintilor batrani.

• < Anterior
• Următor >