Repausul sufletului in munca cinstita

Detalii

Categorie: Vesnicia s-a nascut la tara

06 Iulie 2008

Sufletul nu are intotdeauna ravna fierbinte pentru sporul duhovnices, nici nu ramane neobosit privind la cele ceresti. Din pricina pacatului stramosesc, trebuie sa ne intoarcem uneori la munca cea de jos si sa ne purtam fara voie sarcina acestei vieti pacatoase.

Cata vreme vom purta aceste trupuri muritoare, vom simti mare urat si greutate in inima.

Trebuie sa ne ostenim trupul in munca cinstita din afara ca sa cunoastem pacea si linistea dinlauntru. Patimirile vremii de acum, nu sunt vrednice maririi ce se va descoperii noua.

Sa suferim cu rabdare strainatatea si pustiitatea inimii, prin munca pana cand Dumnezeu ne va cerceta din nou si ne va scoate din toate necazurile noastre.

Fericit e sufletul, care in mijlocul suferintelor, ramane in pace, fara a se descuraja si fara a carti.

Repausul in munca cea cinstita, reprezinta crucea pe care trebuie sa o purtam pe drumul Calvarului.

Dupa ce sufletul a luat parte la ospatul Mirelui, trebuie sa fie gata ca sa participe si la jertfa Sa, strigand ca unul dintre Apostoli: "Sa mergem si noi si sa murim cu Dansul".

De acea este bine sa ne cautam repausul in munca cinstita cand sufletul ne este ostenit.

• < Anterior
• Următor >