Intre raiul dreptilor si iadul pacatosilor

Detalii

Categorie: Vesnicia s-a nascut la tara

21 Iunie 2008

Cand pulberea mormintelor se misca si din toate partile multimea mortilor alearga la picioarele dreptului judecator, toate tainele se dezvaluie, constiinta nu mai are intunecimi si fiecare asteapta in tacere, soarta ce-i este destinata pentru intotdeauna. Cele doua cete se despart; sentinta cea mare e rostita. Inconjurat de multimea stralucitoare a alesilor, Isus Hristos, se urca iarasi in slava Sa; satan i-si apuca prada sa si o tareste in iad: toate s-au sfarsit pentru intotdeauna; nimic nu mai ramane decat bucuriile cerului si deznadejedea iadului.

Sa traim cu prevedere pentru ziua judecatii

In toate lucrurile cauta la sfarsit sa te intrebi, cum te vei infatisa inainte strasnicului Judecator. Acestuia nu-i este nimic ascuns si astfel va judeca dupa dreptate. Nu este important cum esti judecat de oameni pe pamant. Important este sa iesi OK la judecata de dincolo de moarte. Este tragic ca traim fara nici o prevedere pentru ziua judecatii. Acum este important sa ne dezvinovatim. Acum lacrimile ne sunt ascultate, suspinul ne este primit si durerea ne este curata.

Purificare pentru ziua judecatii

Viata este o continua incercare in care se purifica intocmai ca aurul in cuptor, pentru barbatul care:

• se roaga pentru dusmani;
• iarta din inima greselile altora;
• i-si cere iertare cand supara pe altii;
• mai lesne se milostiveste decat se manie;
• care i-si face lui sila deseori pentru a supune carnea la duh;

Este mult mai folositor a te spala de pacat cat esti in viata, decat a te incredinta dupa moarte rugaciunilor urmasilor tai. Iar daca nu ai urmasi, care sa se roage, sperantele tale de spalare a pacatului sunt zero.

In ce a pacatui omul, in aceea se va pedepsii mai aspru

Daca urmezi poftele trupului aduni mult material pentru ardere. In ce a pacatui omul, in aceea se va pedepsii mai aspru, astfel:

• ghimpii puternici nu vor lasa in veci pe lenes in odihna;
• foamea si setea vor muncii pe lacom;
• in rusinea clocotitoare si in pucioasa fierbinte vor fi desfranatii;
• ca si cainele turbat va urla de durere pizmasul;
• rusinea si ocara navalnica va cadea pe cel mandru;
• saracia cu toate ticolasiile sale va apasa pe avar si zgarcit;

Acolo, un ceas de chin va fi mai greu decat aici o suta de ani in cea mai aspra pocainta. Acolo saracul si smeritul vor avea mare indrazneala iar cel mandru se va cutremura.

Atunci, se va vedea ca acela a fost Intelept si mare om in lumea aceasta care a invatat a spune adevarul si a fi virtos, pentru Hristos.

Atunci ne vom bucura pentru necazurile suferite cu rabdare; si toata "faradelegea isi va stupa gura sa".

Atunci va salta de intristare tot necredinciosul.

Atunci trupul pedepsit aici, pentru duh, se va bucura mai mult decat ar fi avut, pe pamant, toate bunurile.

Atunci imbracamintea cea groasa a dreptilor va straluci, iar cea de matase a pacatosilor se va intuneca.

Atunci proasta casuta a saracului in care locuia fapta buna, se va pretui mai scump decat palatul aurit al bogatului, in care domnea pacatul.

Atunci, mai mult va putea rabdarea statornica, decat toata puterea lumii si ascultarea simpla se va inalta peste toata vicleana intelepciune a capului celui mai mare intrigat.

Atunci o constiinta buna si curata va inveseli mai mult, decat toata invatatura filozofului.

Atunci, lepadarea de bogatii va apasa in cumpana mai mult decat toate comorile pamantului.

Atunci, aducerea aminte de o rugaciune sfanta iti va pricinui mai multa bucurie, decat pranzul cel mai stralucit.

Atunci vor fi laudate faptele cele mai bune decat cuvintele cele mai frumoase.

Atunci viata aspra, lepadarea de sine, pocainta, vor plati mai mult decat toate placerile lumii.

Trebuie sa invatam sa patimim putin acum, ca sa fim scapati atunci de suferinte mai mari.

Acum trebuie sa rabdam durerea cea mica, pentru a nu suferi muncile fara sfarsit ale iadului.

Sunt doua feluri de bucurii care nu se pot unii, repectiv, placerile trecatoare pe pamant si bucuria vesnica in cer cu Isus Hristos.

Toate bucuriile de pe pamant sunt pana la urma o desertaciune, in afara de aceea de a iubii pe Dumnezeu si a sluji Lui, Unuia.

Cel ce iubeste pe Dumnezeu cu toata inima sa nu se teme nici de moarte, nici de chin, nici de judecata, nici de iad, pentruca dragostea cea desavarsita ii daruieste puterea de a se apropia cu indrazneala de Dumnezeu.

Daca nu avem inca dragoste de Dumnezeu ne este de folos si frica de iad.

Orice om care leapada frica de Dumneze si frica de iad, nu va ramane multa vreme in dragostea binelui, ci curand va cadea in cursa diavolului.

• < Anterior
• Următor >