Biruinta

Detalii

18 Mai 2008

Mangaierea dumnezeiasca

Nu este greu sa te desparti de toata mangaierea omeneasca atunci cand o ai pe cea dumnezeiasca. Dar este foarte greu sa renuntam la toata bucuria lumii acesteia pentru cinstirea lui Dumnezeu.

Atunci cand Darul lui Dumnezeu e cu tine, esti vesel si plin de ravna. Ceasul acesta este dorit de toti! Este dulce si vesela calatoria aceluia pe care-l sprijineste dragostea lui Dumnezeu. Si nu e de mirare ca unul ca acesta nu simte greutatea sarcinii de vreme ce o poarta cel Autoputernic si este mereu calauzit de Indreptatorul cel prea Inalt.

Suferinta cu blandete

In aceasta lume multi sunt cei despartiti pentru o vreme de cei dragi. Pentru dragostea lui Hristos trebuie sa suferim cu blandete despartirile. Trebuie ca dragostea fata de Facator sa biruiasca dragostea catre faptura. Trebuie sa alegem ceea ce place lui Dumnezeu, si nu mangaierea ce ne-o poate darui omul.

Trebuie sa invatam, ca in acest chip, sa ne despartim de cel mai iubit si trebuincios prieten. Si sa nu cartim atunci cand suntem parasiti de un prieten, pentruca mai devreme sau mai tarziu, ceasul despartirii trebuie sa vina.

Truda pana la biruinta

Este o mare truda pentru om pana ajunge sa se biruie si sa doreasca dragostea lui Dumnezeu.

Cel care a invatat a iubi cu adevarat pe Hristos si a lucrat fapta buna cu ravna, doreste mai vartos sa suporte ispitele grele, si pentru dragostea lui Isus sa se trudeasca cat mai mult. El nu doreste mangaierile omenesti si nici nu cauta bucurii trupesti.

Cand omul se reazima numai pe sine, usor ajunge sa doreasca mangaierea oamenilor.

Intre mangaiere si ispita

Cand Dumnezeu trimite sufletului tau vreo mangaiere, primesti-o cu recunostinta. Socoteste-o ca un dar a lui Dumnezeu si nu ca o rasplata cuvenita vredniciei tale. Nu te socoti mai bun, nu te bucura prea mult si nici nu te mandri in zadar.

Darul acesta, trebuie sa te faca mai smerit, mai harnic, mai prevazator in toate lucrurile tale. Ceasul mangaierii va trece si ispita va urma. Iar dupa ce trece mangaierea, nu trebuie sa cadem in deznadejdie, ci cu smerenie si rabdare trebuie sa asteptam o noua mangaiere. Dumnezeu, fiind Atotputernic, poate sa te mangaie mereu.

Sfintii si Prorocii au cunoscut aceasta oscilare intre mangaieri si ispite, deoarece pentru ei nu este ceva nou sau straina aceasta cale.

Ruga in momentul tulburarii

Cand primim darul lui Dumnezeu, simtim ca nu ne clatinam in veci. Dupa ce mangaierea sa indepartat ne tulburam.

In aceasta tulburare, nu trebuie sa deznadajduim, ci sa ne rugam cat mai fierbinte.

Dumnezeu ne incearca pe noi pacatosii, dandu-ne si luind de la noi, mila Lui.

Smerita rabdare

Cand ma paraseste darul lui Dumnezeu, raman in saracia mea. Chiar daca in vremea asta voi avea in preajma barbati adevarati, evlaviosi, virtuosi si credinciosi cu toate ca ma ajuta mult, totusi nu ma indestuleaza deplin. Chiar daca ascult cantari dulci in lauda lui Dumnezeu, sau citesc sfitele scripturi, raman in saracia mea.

In astfel de stare nu exista mijloc mai mantuitor decat smerita rabdare si lasarea deplina in voia lui Dumnezeu.

Dusmanul nu doarme

Sfintii inainte de a fi rapiti cat mai sus sau sau de a fi luminati sunt ispititi. Cel ce nu a suferit nici un necaz pentru imparatia lui Dumnezeu, nu este vrednic a se inalta la Dumnezeu. Toata ispita ce vine se poate socoti ca o inainte mergatoare a mangaierii ceresti.

Mangaierea ni se da de a prinde noi puteri pentru povara necazurilor. Ispita care urmeaza acestei mangaieri este data ca omul sa nu se mandreasca cu fapta buna ce a savarsit. Caci satana nu doarme, si trupul inca nu e mort. Staruie in lupta ce ai inceput, pentruca si dusmanii tai staruie.

• < Anterior
• Următor >