Un model de turism elvetian

Detalii

23 August 2007

Comerţul invizibil, realizat pe baza turismului este extrem de vizibil în ţara cantoanelor. Elveţienii de acum un secol îşi mulgeau vaca şi trăiau liniştiţi. Însă cei de azi continuă să mulgă “dar pe turişti”. Turiştii, care se lasă mulşi, nu regretă nici o zi trăită în această ţară. Elveţia a reuşit să facă din turism o artă ca apoi să o transforme într-o industrie.

.

Printre cei dîntîi propagandişti ai virtuţilor turistice elveţiene au fost marii scriitori, poeţi şi compozitori romantici din întraga Europa. Aici sa născut, cu 250 de ani în urmă, Jean-Jaques Rousseau, cel care a insuflat în sufletele oamenilor sentimentul naturii. Totdeauna, peste tot în lume, adevărata cultură a stimulat realitatea. Nu proza, ci poezia este acea care prin Albert de Haller, tipărită în 1729, a avut darul să zguduie conştiinţele elveţienilor. Mai apoi Chopin şi Wagner compozitori inscrişi în cartea de aur a Elveţiei, n-au obosit în a elogia acestă ţară. Poetul german Schiller, alegîndu-şi drept erou pe Wilhem Tell a făcut un real serviciu elveţienilor stimulind enorm dorinţa europenilor de a vizita această ţară.

Muntele Blestemat - Mont Blanc, a atras atâţia turişti la 1800 încât un brav locuitor dintr-o micuţă aşezare montană a avut idea teribilă de a crea cel dintîi “HOTEL”. În 1816 pe vârful muntelui Rigi s-a construit un hotel de lux. Azi zona este vizitată de peste 100 000 turişti pe lună. Industria hotelieră din Elveţia î-şi are eroii săi . Un asemenea erou este Cesar Ritz, care alungat de un patron de hotel, a lucrat picolo, apoi chelner de cafenea la Paris unde mai târziu a a intemaiat celebru hotel parizian “RITZ”, clasificat printre cele cinci instituţii hoes classe (mai presus de orce clasă).

În 1892 un norvegean a făcut o demonstraţie de schi elveţienilor care nici nu bănuiau existenţa acestora ciudate scândurele. Sucesul a fost fulgerător. Azi şcolile de schi din Elveţia se bucură de celebritate mondială.

Prin travesarea alpilor prin tunelul Simplon lung de 19 803 m, dezvoltarea reţelelor feroviare şi mai apoi a celei rutiere, a apărut necesitatea unor hoteluri pentru pungile mai modeste. Şi aceasta nu prin diminuarea calitaţii ci prin îmbunatăţirea funcţionalitaţii şi a serviciilor. In micul orăşel Brig a trăit un medic numit “doctorul asfalt” care a inventat reţeta de azi a drumurilor asfaltate, pentru a înlatura praful pe care îl stirneau automobilele, atunci când treceau prin faţa cabinetului său. Industria hoteliera s-a adaptat rapid asfaltului şi aşa au apărut motelurile şi campingurile, imediat dupa al doilea război mondial.

În 1971, Elveţia a înregistrat 34 600 000 nopţi/turist la hoteluri şi 25 000 000 de nopţi/turist în apartamente de vacanţă, în camere particulare, în campinguri etc. Prinţi, miliardari, stele ale cinematografiei moderne stau inscrişi în registrele de oaspeţi ale hotelurilor din St. Moritz. Hotelurile au creat la rândul lor prestigiose şcoli de pregătire a personalului din restaurante: bucatari şi cofetari, chelneri, şefi de sală etc. Fiecare elveţian cunoaşte istoria, geografia, stiinţa şi cultura ţării oferind clienţilor servici impecabile, dar care costă. Indrăzneala şi îndemănarea elveţianului este aidoma legendarului Tell. Ea s-a obţinut cu răbdare şi modestie. Elveţia este tărâmul unde toată lumea are timp pentru orce lucru. Dacă intr-un local elveţian ceri un plic, o hirtie şi un pix, fetiţa patronului ţi le va aduce. Apoi la plată va spune cit a costat hirtia şi plicul şi î-ţi va scoate dintr-un portofel de căprioară prins la cingătoare monedele de rest fără să perceapă “remiză”. Turismul aduce un benificiu curata de peste 3 000 de milioane de franci elveţieni pe un singur an.

Agricultura a permis dezvoltare industrie textile iar ţesăturile elveţiene cu o tradiţie de secole are posibilitatea de a lupta cu concurenţa prin finisaj, delicateţea şi calitatea superioară a produselor. Batistele brodate şi broderiile sunt specialitatea elveţienilor. Cele mai scumpe articole de pielărie si în special de încălţăminte poartă marcă elveţiană.

Industria laptelui ocupă un loc important prin prelucrarea laptelui. Au fost infiinţate institute de cercetări pentru prelucrarea laptelui, şi diverse scoli de pregătire a lucrătorilor din această ramură. Asociaţile de producători organizează permanent un control sever al calităţii laptelui. Atelierele alpine care aparţin coperativelor pentru valorificarea laptelui, sunt complet modernizate. Sortimentele cele mai solicitate de comerţ sunt caşcavalurile grase “emmental”, gruyere” şi “sbriz”. Elveţia produce peste 100 000 tone de cascaval şi peste 30 000 tone de unt din care 60% este unt “floealp” (acidulat). Grupul “Nestle” la inceputul secolului trecut s-a specializat în producţia de lapte praf ca mai apoi în laboratoarele sale sa pună la punct în anul 1937 procedeul de fabricare a cafelei solubile. Laptele a devenit materia primă şi pentru renumita ciocolată elveţiană produsă de “Nestle”, “Suchard”, “Lindt”.

Culturile furajere ocupă 74% (in special păşuni naturale si cultivate), cerealele 16% iar legumele 5% din suprafaţa arabila a ţării de un milion de hectare.

Rasa roşcată de vaci cu pete (Simmental) este rasa elveţiană prin excelenţă de mare productivitate de lapte, carne şi muncă şi reprezintă 50% din efective, fiind urmată indeaproape de rasa “brună” cu 47%. Elveţienii preferă de la vaci să obţină producţii medii de lapte (5000-6000litri) dar de foarte bună calitate. Elveţia deţine în jur de 2 milione de bovine, tot atîtea porcine şi aproape 500 000 de oi şi capre.

Munca in agricultura se face în familie cu participarea adulţilor şi copiilor. In Elveţia există peste 50 de şcoli agricole şi 370 de săli pentru cursuri profesionale.

Elveţia o ţară saracă în resurse are în schimb o economie bogată în realizari. Pentru elveţian valea este esenţială din punct de vedere economic, în timp ce muntele este hotărâtor din punct de vedere psihologic.

• < Anterior
• Următor >