Turism cultural - Manastirea Sfantului Ion Casian

Detalii

Categorie: Turism rural

24 August 2010

Istoria Manastirii Sfantului Ion Casian, este legata de acest mare ascet, teolog, organizator de manastiri, dascal, apologet si scriitor bisericesc de renume al Bisericii lui Hristos, din secolele IV-V (circa 360-435).

El s-a nascut pe la anul 360 d. Hr. in Dacia Pontica (Dobrogea de azi), la 40 km nord-vest de orasul Constanta, in „hotarele Casienilor si al (districtului) Pesterilor".

Parintii sai, crestini evlaviosi si cu stare, i-au dat fiului lor Ioan Casian o educatie crestineasca aleasa, deprinzandu-l de mic cu citirea Sfintei Scripturi si practicarea unei inalte trairi duhovnicesti, in rugaciune, asceza, feciorie si ravna pentru cele dumnezeiesti.

Dupa propria sa marturie, Sfantul Ioan Casian „inca din copilarie a trait printre calugari, ale caror indemnuri le auzea si ale caror exemple le vedea". In codrii seculari din mijlocul ca si din nordul Dobrogei secolului IV exista un puternic centru monahal cu mai multe manastiri si cu sute de calugari „sciti" si sihastri iubitori de Hristos.

Sfantul Ioan Casian sa hotarat din frageda tinerete sa ia jugul cel bun al lui Hristos, calugarindu-se intr-una din manastirile Eparhiei Tomisului, unde deja se nevoia Cuviosul Gherman, rudenia si prietenul sau de toata viata.

Cand avea doar 20 de ani, Cuviosul Ioan Casian a plecat la Ierusalim impreuna cu sora sa si cu Cuviosul Gherman. Aici, cei doi calugari s-au stabilit la o manastire din Betleem, aproape de pestera unde s-a nascut Hristos, si unde au stat cinci ani.

Sfantul Ioan Casian, impreuna cu prietenul sau Gherman, au fost calauziti de harul Duhului Sfant sa viziteze manastirile si sihastriile din Egipt, patria monahismului crestin, unde au invatat timp de sapte ani mestesugul nevointei duhovnicesti, desavarsindu-se in sfintenie, in rugaciune si smerenie. Tot aici a inceput sa scrie Cuviosul Ioan Casian celebra sa opera literara în 24 de carti, numita „Convorbiri cu Parintii".

Sfantul Ioan Casian, sa dus, mai apoi, la Constantinopol, la Sfantul Ioan Gura de Aur, despre care auzise si pe care il iubea atat de mult. Marele patriarh si dascal a toata lumea, vazand sfintenia vietii Cuviosului Ioan Casian, precum si adanca sa cultura teologica, l-a hirotonit diacon si l-a facut ucenic al sau. Cinci ani de zile a trait Sfantul Ioan Casian in preajma Sfantului Ioan Gura de Aur, invatand de la el multe fapte si cuvinte de folos.

Mai tarziu Sfantul Ioan Casian ajunge in sudul Frantei unde infiinteaza mai multe manastiri. Francezii il considera pe Ioan Casian primul lor sfant si primul calugar din Galia romana. Se roaga la racla lui si ii rostesc numele cu adanca emotie. Capul Sf. Ioan Casian este conservat si venerat la Manastirea Abatia Saint-Victor din Marsilia, Provence.

Sunt multe lucruri tainice in Tinutul Casienilor, dar nimic nu se compara cu lucrarea si forta Sfantului. Altfel, nu se explica staruinta de neclintit a oamenilor, care vin la Pestera lui Casian, urca din greu scarile ametitoare si, ajungand la altarul natural din mijloc, cad cu genunchii in nisipul umed, se roaga, cer sfat, isi usureaza sufletul.

Pentru taranii din Cheia, Targusor sau Casieni, Sfantul e inca viu si grabnic ajutator, e duhovnicul de taina si rugatorul lor. Pe multi i-a ajutat sa-si gaseasca vitele pierdute sau sa se ridice din patul de suferinta. Pe altii i-a ajutat cu serviciul sau le-a dat spor in casa. Parintele Iustin, de la Manastirea Sfantului Ion Casian, e convins de forta rugaciunii Cuviosului Ioan Casian, sub privirea lui, un copil epileptic gasindu-si vindecarea, si o femeie indracita (care striga cumplit: „Casiane, de ce m-ai adus aici? Lasa-ma sa plec, Casiane!”) recapatandu-si pe data linistea si limpezimea mintii.

Nu exista o pestera mai frumoasa si mai tulburatoare. Cand intri in ea, cu genunchii inca tremurand de emotia inaltimii, patrunzi ca intr-o bazilica romana - simpla si monumentala totodata. In fata, e altarul profilat pe un perete stralucind in irizari de vernil, ocru si opal. In stanga, doua nise incapatoare, ca niste strane calugaresti, si urcand apoi pe un coridor abrupt si intunecat, ajungi la camera Sfantului - o chilie incredibil de calduroasa si de uscata, in care intri aproape taras, pe o usita cat statura unui copil.

In noaptea de Pasti a anului 2003, stralucirea lumanarilor aprinse de 30 de credinciosi la Pestera se vedea de la cativa kilometri, dincolo de raul Casimcea. De departe, parea ca muntele luase foc. Erau lumina si stralucirea sarbatorii, a Invierii.

De la acest mare proto-roman, Ioan Casian, au ramas doua "metode" pentru cei care cauta desavarsirea.

Metoda exterioara, ne invata despre: Despatimirea sau tamaduirea celor 8 pacate; Crucificarea propriei vointe; Purificarea mintii de orice urma grosiera, prin unirea cu Hristos;

Ca procedeu de meditatie, sfantul propune repetarea catorva formule filocalice. Recomanda rugaciune scurta si silentioasa, care sa ajute concentrarea. Iar ca sa domini "valurile de gandire, agitatia interioara" el spune ca singurul mod este: sa tii mintea nedezlipita de Dumnezeu. Insista mult pe dobandirea discernamantului, "puterea de a deosebi lucrurile", "dreapta socoteala". La intrebarea care este virtutea cea mai inalta dintre cele trei (postire, despuiere, milostenie), el raspunde ca cea mai inalta intre cele trei este... a patra: dreapta socoteala! Fara aceasta, orice virtute se transforma in contrariul ei!

Despre metoda secreta, aflam doar cateva jaloane, si nu avem dreptul s-o spunem decat tot codificat. Metoda secreta este "rugaciunea focului", numita intr-un "cod" stabilit mai tarziu, "rugaciunea vazatoare". O convorbire cu Dumnezeu care incepe sa se petreaca atunci cand tac gandurile. Rugaciunea focului nu trebuie descrisa, ci practicata. Si foarte putini o dobandesc intr-un veac.

Sursa: www.ioancasian.ro

• < Anterior
• Următor >