Consultanta - o profesie in agricultura

Detalii

29 Noiembrie 2007

Ea s-a ivit din necesitatea de a asigura asistenţă de specialitate (tehnică, tehnologică, economică, managerială, juridică sau cu caracter social) sferei agriculturii, în vederea eficientizării activităţii acesteia. Pentru obţinerea statutului de consultant, mai mult ca în cazul altor profesii, este nevoie de inalt profesionalism, obţinut prin instrucţie şi experienţă practică.

Elementele generale ale consultanţei agricole

Consultantul trebuie sa fie un altruist, impărtăşind din cunoştinţele sale beneficiarului. Beneficiarul trebuie sa colaboreze cu consultantul cât mai mult cu putinţă, pentru ca misiunea acestuia să se incheie cu succes. Pentru ambii parteneri (consultant-beneficiar) orice misiune de consultanţă reprezintă o experienţă reciprocă de învăţare şi de perfecţionare a maiestriei profesionale.

Acţiunile consultanţei agricole:

· Actiunile cu caracter corectiv urmăresc ameliorarea unor situaţii ce se inrăutăţesc. De exemplu: starea de sănătate a unei culturi sau a unui animal, situaţia economică de ansamblu a exploataţiei agricole, scăderea producţiilor medii etc.

· Acţiunile cu caracter informativ sunt acele actiuni prin care beneficiarul obţine informaţii într-un domeniu care-i este mai puţin familiar (caracteristicile unor soiuri, rase sau hibrizi, performanţele unor tipuri noi de maşini sau de substanţe chimice, elementele tehnologice ale unei activităţi noi, modalităţile de obţinere a unor credite).

· Acţiunile cu caracter progresiv vizează creşterea performanţelor faţă de un nivel de referinţă. Ele se referă, de exemplu, la asigurarea de asistenţă pentru ameliorarea unor soluri, extinderea activităţii prin creşterea dimensiunii exploataţiei, creşterea cifrei de afaceri, diversificarea pieţelor etc.

· Acţiunile cu caracter creativ sunt solicitate pentru crearea unor situaţii noi, cu caracter novator. Aceste acţiuni au o paletă foarte largă, cum ar fi: infiinţarea unei exploataţii agricole, retehnologizarea unei activităţi, introducerea unui nou tip de management asistat de calculator etc.

Obiectivele principale ale consultanţei

· Desfasora activitati de popularizare a unor noutăţi din domeniul agriculturii si dezvoltarii rurale

· Ofera asistenţă tehnică de specialitate producatorilor agricoli, specialiştilor si altor agenţi economici.

· Realizeaza fluxului informaţional prin editarea, multiplicarea si distribuirea de reviste, cărţi, broşuri, pliante, filme si alte materiale audiovizuale privind:

o managementul exploataţiilor agricole;

o legislaţia în agricultură şi industria alimentară;

o prognoze cu caracter economic;

o tehnologia de cultură a plantelor si de creştere a animalelor;

o utilizarea tractoarelor, maşinilor si instalaţiilor agricole;

o valorificarea raţională si eficientă a produselor agricole;

o elaborarea de proiecte model pentru exploatatiile agricole.

· Iniţiaza cursuri de instruire si perfecţionare destinate producătorilor agricoli sau altor categorii profesionale din domeniul agriculturii sau tangent acesteia (specialişti agricoli sau agenţi economici din sfera aprovizionarii si valorificarii produselor agricole etc.)

Elementele specifice ale consultanţei agricole.

Atribuţiunea consultantului este depistarea necesităţii schimbării şi identificarea modalităţilor pentru realizarea ei.

Beneficiarul rămâne răspunzător pentru propria activitate, pe timpul misiunii de consultanţă, atât în ce priveşte implementarea soluţiei avansate de consultant, cât şi al controlului efectului acesteia. In unele situaţii, prin inţelegere prealabilă, această responsabilitate este asumată parţial sau total de catre consultant.

Consultantul î-şi îndeplineşte misiunea în condiţii de independenţă, fără a fi subordonat organizaţional, beneficiarului;

Înţelegerea corectă a rolurilor pe care le indeplineşte fiecare parte (consultant-beneficiar) asigură, în mare măsură, eficienţa misiunii de consultanţă.

Motivele potenţiale pentru care se apeleză la consultanţă:

· Obţinerea unor cunostinte sau tehnici speciale. De exemplu: diagnosticarea şi combaterea unor patogeni sau dăunatori, intocmirea unui studiu de fezabilitate sau a unui plan de afaceri pentru obţinerea unor credite etc. Faptul ca unii manageri sau producători agricoli nu dispun de o serie de cunoştinte, chiar dacă au o experienţă indelungată in activitatea productiva, nu constituie un fapt neobişnuit si nu reprezintă neapărat un semn de incompetenţă profesională, întrucât, datorită ritmului rapid al schimbărilor care se petrec in mediul economic, tehnologic sau social, în care exploataţiile agricole îşi desfăşoară activitatea, producătorii agricoli nu îi pot, întotdeauna, face faţă.

· Apelarea la asistenţă specializată intensă, cu caracter temporar. Unii manageri agricoli dispun de competenţa si experienţa necesară pentru rezolvarea unor probleme majore, dar, datorita lipsei de timp, sunt obligaţi să apeleze la servicii de consultanta. Exemplu: elaborarea unor planuri strategice de dezvoltare, actiuni de retehnologizare etc. Consultanţii pot rezolva aceste probleme la timp si cu mai mult profesionalism.

· Obţinerea unui punct de vedere imparţial. Chiar si cei mai buni manageri pot fi influenţaţi de implicarea lor personală în propria activitate, pentru „a vedea“ o problema in adevarata ei lumină, afectând, astfel, fezabilitatea soluţiilor pe care le propun. Consultantul, fiind independent de client, poate oferi un punct de vedere imparţial, uneori cu caracter original care reprezintă un avantaj pentru beneficiar.

· Justificarea unor decizii sau acţiuni. Adesea, o parte din managerii agricoli, inaintea demarării unor acţiuni cu caracter strategic sau cu implicaţii economice majore, apelează la consultanţi, care analizează conţinutul deciziilor si intocmesc rapoarte ce susţin, dacă este cazul, in faţa şefilor, acţionarilor sau subalternilor, oportunitatea acestora. De asemenea, in cazul unor decizii trecute, pot apărea controverse, iar managerii, pentru a se justifica, pot aduce ca argumente părerile sau rapoartele consultanţilor. Rapoarte ale consultanţilor mai sunt solicitate şi de unele instituţii bancare sau financiare când se solicită credite sau facilităţi fiscale. In toate situaţiile menţionate mai sus, rapoartele consultanţilor trebuie sa aibă un caracter imparţial, fără să fie influenţate, în nici un fel, de conţinutul deciziilor managerilor.

· Necesitatea de a invăţa din consultanţă. In conceptul modern de consultanţă, cea mai importanta componenta a activităţii consultanţilor este aceea de a invăţa pe oameni sa-si rezolve problemele cu care se confrunta. Mulţi manageri sau producatori agricoli recurg la consultanţi nu pentru a găsi o soluţie la o problema anume, ci pentru a-şi insuşi cunoştinte cu caracter special. Exemple: utilizarea calculatoarelor in procesul de informatizare a managementului exploatatiilor agricole, interpretarea unor rezultate chimice, studierea comportamentului anormal al animalelor etc.

Principiile consultanţei

· Competenta profesionala si inalta specializare in activitatea de consultanta. Prin insăsi continutul si specificul activitatii sale, consultantul trebuie sa deţină o inaltă competenţă şi să fie un bun profesionist. Aceste calitaţi se dobândesc prin instruire (de regulă universitară si postuniversitară) şi prin stagii de practica sau instruire specializată. In unele ţări (Marea Britanie, Olanda etc.), exigenţele privind nivelul profesional al consultantilor sunt foarte ridicate. Astfel, stagiile de instruire specializată în domeniul consultanţei dureaza 1,5-2 ani. Numai după parcurgerea acestor stagii, specialiştii agricoli cu diploma si o anumita activitate practică, pot profesa consultanta în agricultură.

· Consultantul trebuie să dispună de independenţă totală in activitatea sa Prin insăşi definţia sa, consultanţa constituie o activitate independentă. Aceasta presupune că persoana care indeplineşte asemenea misiuni să nu aibă nici un fel de legături de dependenţă faţă de beneficiar. Ea trebuie sa aibă condiţii să îşi formeze opinii proprii si să le exprime in mod deschis fără ca acest aspect sa-i influenţeze interesele proprii. Pentru a-şi asigura poziţia de independenţă faţă de beneficiar, consultantul nu trebuie să fie influenţat de opiniile politice ale beneficiarului, să nu aibă interese economice in structurile organizatorice ale acestuia şi să fie faţă de el, detaşat afectiv. Consultantul trebuie sa renunţe la misiune dacă nu poate fi obiectiv din motive sentimentale.

· Consultanţa trebuie sa fie, in esenta, o activitate de consiliere, de recomandare, astfel incât, propunerile sau soluţiile avansate să nu aibă un caracter imperativ pentru beneficiari. Consultanţii trebuie să aibă statut de consilieri, ei neputându-şi asuma autoritatea ierarhică in legatură cu deciziile ce urmează a fi luate. Responsabilitatea acestora se extinde asupra calităţii sfaturilor sau recomandarilor pe care le avansează.

· Confidenţialitatea. Caracterul de confidenţialitate privind conţinutul activităţii, a informaţiilor la care are acces şi a soluţiilor sau a propunerilor avansate constituie unul din principiile importante pe care consultantul trebuie sa le respecte. Din aceste considerente, consultanţii au datoria să nu divulge vreo informaţie despre clienţi şi nici să folosească aceste informaţii pentru a obţine beneficii sau avantaje. Prin conduita lor, consultanţii trebuie să-i convingă pe beneficiari să aibă incredere in ei, pentru a avea acces la toate sursele de informatii de care au nevoie pentru a reuşi in misiunea lor.

· Consultantul, în activitatea sa, trebuie să promoveze noul, precum şi realizările ştiinţifice importante din domeniul în care-şi desfăşoară activitatea. In momentul când recomandă diferite soluţii tehnologice (de exemplu, un tratament cu substanţe chimice sau un sortiment nou de soiuri), consultanţii trebuie să fie la curent cu rezultatele cercetării privind efectele acestora şi dacă ele au fost încercate în condiţii similare locului în care urmeaza a fi aplicate. Consultanţii au obligaţia morală de a se informa permanent în legătură cu rezultatele cercetării în domeniul în care sunt specializaţi.

• < Anterior
• Următor >