Semintele de buruieni toxice

Detalii

Categorie: Boli si daunatori

03 Septembrie 2008

In functie de usurinta cu care se realizeaza curatirea impuritatilor, acestea se pot clasifica in impuritati negre, albe si greu separabile.

Impuritatile negre sunt formate din impuritati minerale, boabe alterate, impuritati organice, boabe compromise integral de insecte, seminte de buruieni etc. Impuritatile albe sunt boabele sparte, strivite, patate, seci ale culturii de baza. Impuritatile greu separabile sunt semintele care au forma si dimeniuni similare semintelor din cultura de baza. Dintre semintele de buruieni greu separabile, cele mai des intalnite sunt: zazania (Lolium temulentum), graul prepelitei (Melampyrum sp.), obsiga (Bromus secalinus), odosul (Avena fatua, Avena ludoviciana), ridichea salbatica (Raphanus raphanistrum), mohorul (Echinocloa crus-galii, orzicola şi macrocarpa).

Semintele de buruieni toxice cele mai des intalnite sunt :

Neghina (Agrostema githago) Este intalnita mai frecvent in cerealele de toamna dar poate aparea si in cerealele de primavara, in cantitati ce poat atinge frecvent peste 3% din masa totala a cerealelor. Neghina contine un alcaloid puternic numit agrostemina si o sapotoxina extreme de toxica numita githagina care are proprietati hemolitice puternice. Temperatura ridicata poate sa scada toxicitatea ei, fara sa o elimine total, asa cum se intampla la coacerea painii. Cum astazi sunt tot mai frecvente dietele care includ cereale crude (ovaz, secara, orz etc.) in diferite combinatii cu lapte, iaurt, creme si altele, fara sa fie trecute printr-o faza termica, trebuie acordata o mai mare atentie inlaturarii neghinei. Simptomele acestei intoxicatii acute sunt: greata, varsaturi, diaree, saliva abundenta. In cazurile grave apar convulsii, tulburari respiratorii, astenie, hipotermie. In astfel de situatii trebuie chemat medicul de urgenta. Randamentul optim de eliminare a neghinei la nivelul procesului de curatire a cerealelor trebuie sa fie stabilit astfel incat in produsul finit aceasta sa nu ajunga intr-o cantitate mai mare de 0,1%. Faina obtinuta din grau la care eliminarea neghinei s-a realizat defectuos are o culoare inchisa, cu particule de culoare neagra iar miezul painii fabricate dintr-o astfel de faina are o nuanta verde-albastruie si gust intepator. Deseurile rezultate la nivelul operatiilor de curatire a cerealelor cu continut mare de neghina nu sunt recomandate furajarii animalelor.

Graul prepelitei (Melampyrum arvense), cunoscut si sub denumirile de grau negru, condroniu, cioromoiag, miazanoapte, are o samanta care se aseamana foarte mult cu cea a graului, dar o coaja mult mai rezistenta decat a acestuia. La macinat are proprietatea de a colora valturile. Painea provenita din faina cu continut mare de faina de Melampyrum arvense, are o culoare violet murdara, gust neplacut si este nesanatoasa.

Zazania (Lolium temulentum) este cunoscută popular si sub numele de salbatie. Se gaseste in special in cerealele provenite din regiunile secetoase. Pasionatii de homeopatie, cunosc cazul descris de unul dintre pionerii acestei forme de medicina alternativa, dr. Dessaix. O ruda a acestuia a capatat brusc simptome asemanatoare intoxicatiei produse de salbatie. Fermierii si taranii din zona in care acesta locuia i-au recomandat atunci sa manance din painea lor obtinuta din faina din grau cu continut mare de seminte de salbatie pe baza unei logici care continea unul dintre principiile homeopatiei: "pâinea produce aceleasi simptome ca acelea de care suferi tu, si deci, aceasta paine ar trebui sa te vindece". Toxicitatea este generată de loline, (1-aminopirolizidine saturate) alcaloizi cu actiune insecticida produse ca urmare a simbiozei dintre o specie de fungi endofiti (Neotyphodium ceonophialum ) si plante din genurile Lolium şi Festuca. Fenomenele de intoxicatie se manifesta la nivelul sistemului nervos (creier si maduva spinarii), simptomatice fiind: durerile de cap, ameteala, tulburarea vederii, vajaituri in urechi, oboseala. Prezenta fainii de zazanie in faina de grau poate fi evidentiata prin prepararea unui aluat din alcool si faina. Dacă aluatul format devine verzui si are miros urat, atunci graul din care a fost obtinuta faina a avut un continut ridicat de seminte de zazanie.

Obsiga secarii (Bromus secalinus) determina obtinere unei faini neutilizabile, de culoare cenusie. Painea obtinuta este greu digerabila, determinand tulburari gastrice si ameteala.

Mustarul salbatic (Sinapsis arvensis) produce seminte care se elimina destul de usor din masa de cereale la curatirea acesteia. Totusi, daca eliminarea semintelor de mustar se face defectuos, faina obtinuta are un gust amar si este toxica, iritand tubul digestiv si provocand tulburari gastrice.

Ridichea salbatica (Raphanus raphanistrum) determina obtinerea unor fainuri cu gust iute si intepator, a caror consum determina intoxicatii si leziuni intestinale. Semintele ajung in masa de cereale in silicva in care sunt inchise. Planta se mai numeste popular si rapita de ogoare sau ridichioara.

Nemtisorul de camp (Delphinium consolida) desi folosita si ca planta medicinala, toate partile plantei contin toxine susceptibile sa provoace tulburari grave.

Alte seminte de buruieni cu potential toxigen intalnite in masa de cereale sunt: Ovazul salbatic (Avena fatua), Turita (Galium aparine), Mohorul (Setaria sp.), Punguta (Thlapsi arvense), Piciorul cocosului (Ranunculus arvensis).

Sursa: Revista de morarit si panificatie

• < Anterior
• Următor >