In cateva tari din Asia (japonia, Corea) si Europa (Spania, Italia) se utilizeaza pe scara larga altoirea plantelor de pepene verde pe portaltoi rezistenti la clima rece si la boli (Fusarium oxysporum).


Cei mai importanti portaltoi, utilizati in cultura de pepene verde, sunt: Lagenaria siceraia; C.maxima x C.moschata; Citrullus lanatus, var. Citroides.

Metodele standar de altoire sunt prin insertie, prin despicatura si prin imbinare.

Avand in vedere interdictia utilizarii bromurii de metil pentru dezinfectie solurilor, se pare ca metoda altoirii va creste ca utilizare in viitorul apropiat.

Plantele de pepene verde altoite produc fructe cu pulpa mai ferma si culoare rosie mai pregnanta, pe o durata de timp mai mare.

Pepenele verde altoit produce mai multe fructe pe planta.

Fructele au o calitate mai buna, cea ce justifica si pretul putin mai mare.

Pepenele verde altoit pe portaltoi C.maxim x C. moschata poate creste pe soluri saraturate, pe care soiurile nealtoite nu cresc.

Este de asteptat ca pepenele verde altoit sa-si extinda aria in America de Nord si Sud, precum si in Europa.

Trebuie subliniat ca in Japonia si in Coreea de Sud, s-au creat roboti pentru altoit, luandu-se in considerare cantitatea mare de munca manuala ceruta de acesta activitate.

Cultura pepenului verde cu maturitate timpurie, in China, Coreea de Sud, Japonia, Spania si Israel, este realizat in solarii acoperite cu plastic, neincalzite. In nordul Chinei, in Coreea si Japonia, cultura cu maturitate timpurie incepe in luna decembrie. Ea se realizeaza in solarii acoperite cu plastic. In interiorul acestora se mai pun inele mici de plastic peste plantele din timpul noptii, iar peste solarii se mai aseaza rogojini, paie, pentru conservarea temperaturii interne. Cu acest gen de cultura, producatorii reusesc sa maturizeze pepenele verde in luna aprilie, cand practic afara apar ingheturile tarzii si uneori cand uneori nu ninge. Cultura pepenului verde este protejata de solarii, in China, si de ploi, in sezonul de ploi excesive.

Cultivatorii de pepene verde obtin pana la 3 recolte de la o singura planta, atunci cand productia este realizata in solarii de plastic, deoarece vrejul este retezat imediat dupa ce fructul este recoltat pentru a permite acestuia sa creasca in continuare.

In China exista 20000 ha cultivata cu pepene verde in sera si 200 000 ha cultivata in solarii de plastic. In Coreea de Sud, 80% din recoltata de pepene verde este realizat in solarii din plastic.

Planta de pepene verde altoit, crescuta in solariile din Asia, este taiata la 3-4 ramuri si este polenizata manual. Soiurile cu fructe mici sunt crescute in impletituri de nuiele cu densitatea de 2 plante/mp. Soiurile cu fructe mari se cultiva de obicei direct pe sol, cu taierea vrejului inaintea fructificarii.

Producatorii din Europa si Orientul Mijlociu care utilizeaza solariile de plastic, folosesc polenizarea naturala cu ajutorul albinelor fara a taia vrejurile.

In prezent pepenele verde, ca fruct a fost mult ameliorat din punct de vedere al suculentei, oferind celor interesati un nivel nutritiv ridicat, fiind astfel din ce in ce mai adaptat cererii pietei.

Productia in spatii protejate in regiunile asiatice a adus la o revolutie majora din punct de vedere al pretului final de vanzare. Astfel s-a ajuns ca pepenele verde in Japonia sa se vanda cu 50$ si chiar mai mult pe bucata.

Mai nou pe langa caracterul racoritor al fructului, a inceput sa fie luat in considerare valoarea nutritiva a continutului pulpei, sursa de fitonutrienti, licopen si citrulina.

Pana nu demult, pigmentul licopen era considerat important pentru culoarea pulpei. Licopenul este unul dintre cele mai importante substante carotenoide in dieta din lumea vestica si reprezinta cca.50% din serul uman.

In urma utilizarii dietei de pepene verde s-a observat schimbari remarcabile, in sens pozitiv, al valorilor acestora in cazul cancerului de prostata, bolilor de pancreas si stomac.

Efectele citrulinei, o substanta care se gaseste in pepene, sunt: vasodilatarea si vasoprotectia (respectiv o mai buna circulatie a oxigenului in vasele capilare, reducerea tensiunii arteriale si reducerea bolilor coronariene ale inimii); ameliorarea simtomelor de anemie celulara; protectia inimii (prin reducerea producerii de celule spongioase).

Autor: Dr. ing. Antonia Ivascu - ISTIS