Se stie ca daca o masina nu are ulei se gripeaza, iar daca nu are benzina, nu porneste de pe loc. Si organismul omului este o masina asemanatoare in anumite privinte cu masinariile create de om. Carburantul utilizat este hrana, care furnizeaza energia necesara functionarii corpului.

Masina vie poseda o caracteristica care lipseste celorlalte masini: este capabila sa sa-si dezvolte propriile sale mecanisme si sa repare partile uzate prin propriile sale eforturi. Acesta este miracolul aparent al cresterii si al echilibrului vital. El se indeplineste prin folosirea hranei. Hrana furnizeaza elemente indispensabile elaborarii, mentinerii functionarii si repararii masinii vii. Pentru acest motiv ea este de o importanta biologica extraordinara si de aceea este cunoscuta de catre toti ca fiind nevoia cea mai fundamentala a vietii. Prin hrana, omul capata energia necesara functiunilor sale, precum si materia prima pentru formarea tesuturilor si pentru intocmirea pierderilor fiziologice.

Daca hrana nu ar fi avut al rol decat sa furnizeze energie, omul ar fi putut trai, asa cum si-a inchipuit Hipocrat, ca o masina, cu un singur fel de hrana, cu un carburant invariabil. Omul are insa nevoie de hrana pentru a obtine o serie intreaga de substante necesare pentru ca organismul sau complex, viu sa poata functiona. Dat fiind ca organismul omenesc nu poate produce aceste substante nemijlocit, ele trebuie incluse in alimentatie daca vrem ca mecanismul viu sa nu sufere de lipsuri grave.

O alimentatie rationala, suficienta si completa trebuie sa fie adecvata din doua puncte de vedere: ea trebuie sa sa furnizeze organismului intreag energie necesara, precum si substantele variate care-i sunt trebuicioase pentru a-si mentine echilibrul. Se crede ca pentru un echilibru nutritiv perfect al organismului sunt necesare vreo patruzeci de elemente. Daca un individ nu absoarbe atata energie cat cheltuieste atunci el sufera de foamen generala sau foame de energie. Daca diferenta dintre energia pe care o absoarbe si cea pe care o cheltuieste este foarte mare, el sufera de o semiinfometare, iar daca deficienta este completa, de foame absoluta. Acest lucru s-a intamplat cu martirii din lagarele de concentrare naziste din Europa; ratiile lor de hrana le furnizau numai 500 pana la 1000 de calorii, in timp ce media zilnica necesara este de 3000 de calorii.

Cand, in afara de problema energiei, din alimentatie lipseste sau este  insuficient unul sau mai multe elemente chimice esentiale, organismul sufera de foame partiala sau specifica. Multe dintre aceste lipsuri nutritive, cum sunt denumite diferitele forme de foame partiala, nu prezinta simptome exterene, cu toate ca compromit sanatatea. Altele se prezinta deschis sub forma de boli tipice - boli produse de lipsa in organism a anumitor substante. Numarul acestor boli este foarte mare, intensitatea lor este variabila, iar combinatiile lor posibile sunt in mod practic infinite. Bolile cele mai comune sunt acele care rezulta dintr-un consum insuficient de proteine, unele grasimi, de saruri minerale si de unele vitamine.

Foamea ascunsa pune probleme complexe din punctul de vedere al diagnosticului. Adeseori este foarte greu sa se identifice cu precizie elementele care lipsesc, din cauza ca alte elemente se gasesc din abundenta. Diagnosticul unei asemenea stari de foame constituie intradevar unul dintre domeniile cele mai interesante ale medicinii moderne.

Din cele prezentate mai sus se desprinde faptul ca numarul impresionat de boli se datoreste foamei. Poate ca boala cea mai raspindita si mai serioasa care afecteaza omenirea  este proasta alimentatie. Iar aceasta stare, de proasta alimentatie, care vatama sanatatea a cel putin 85% din populatia globului nu mai trebuie sa continue.

Foamea este o tema in tratarea careia este foarte greu sa pastrezi obiectivitatea. Un mare specialist englez, in agricultura, a scris , in prefata unei carti, urmatoarele: "Cand este vorba de pamant, nu ma intereseaza politica."  Trebuie sa abordam problema foamei ca pe cea mai urgenta problema a omenirii intregi, si deci a tuturor partidelor. In Austria, o tara cu agricultura si populatie sanatoasa, Ministerul Agriculturii se gaseste in cladirea Ministerului de Interne. Protectia interna a austricilor este asigurata de ministerul care da hrana variata, sanatoasa si imbelsugata. Si pentru romanii, Ministerul de Interne trebuie sa se numeasca Ministerul Agriculturii. Conflictele de strada se pot preintimpina, daca romanii vor avea mancare pe masa. Daca nu, i-si vor cere, violent,  dreptul la o viata sanatoasa.

Suhoverschi Mircea