Am invatat la scoala ca "nimic nu se castiga sau se pierde ci se transforma". Chiar si uscaturile pot devenii utile daca sunt maruntite si transformate in compost.
Sunt fericit cand vad cate un catelus cu un bat in gura si pe care il sfarma ca pe un os plin de maduva unsuroasa. Sunt si mai incantat cand vad anumite termite care musca cu multa maestrie din uscaciunile padurilor tropicale. Numai la noi uscaturile sunt lasate in pace sa domine meisajul mioritic.
Romania este o tara sufocata de uscaturi. Parca ai fi intr-un desert unde nu vezi decat nisip si din loc in loc cioate de trunchiuri uscate de seceta si caldura tropicala. Cum sunt iubitor de codru verde si de poieni infloritoare, ma bucur ca exista si uscaturi care transformate in ingrasamint organic, dau si mai multa sanatate si frumusete naturii inconjuratoare.
Dar de 20 de ani sunt de-a dreptul dezolat cand vad cum au ajuns ca uscaturile sa joace cele mai importante roluri in natura romaneasca. Uscaturi care nu suporta existenta codrilor verzi si a livezilor roditoare, dar le imita, perfect. Mimetismul este o smecherie pur romaneasca de vopsire a decorului autohton cu culori nemtesti. Asfel avem smecheri peste smecheri de uscaturi. Ca la depozitul de lemn de foc. Uscaturi care se vopsesc cu spor pentru a ne arata cat sunt de naturale, moraliste, spirituale si pline de viata.
Tot mai multe suprafete din ecosistemele naturale si din sisteme agricole ajung sub stapanirea uscaturilor. Uscaturi care transforma natura pardisiaca in obiect de tranzactii imobiliare cu multe zerouri la coada. Astfel sa ajuns ca uscaturile sa devina obiectele si subiectele cele mai mediatizate in Romania, pentru masurile cu "cantec" pe care le iau, ca "sa traim bine". Ba mai mult, constat ca in fruntea tuturor ecosistemelor politice au fost plantati cu functii de raspunde tot mai multe uscaturi. In loc sa fie reciclate si transformate in cenusa minerala sau ingrasamant organic, uscaturile ne transforma in iad visul revolutionar de a trai intr-un colt de rai.
Este clar ca aceste uscaturi nu pot prelua functia codrului verde si a poienilor inmiresmate. Este clar ca nu pot sa faca alceva decat sa transforme totul intr-o imensa uscaciune. Functia uscaciunilor asta este si nu alta pe care o pretind ca au. Uscatura insemana moarte. Iar moartea nu poate prelua o functie dadatoare de viata. Uscaturile sunt doar simple obiecte practice, propte pentru alte uscaturi sau sicrie pentru un popor incercat in lunga sa istorie. Uscaturile nu pot sa dea romanilor nici viata morala, nici spirituala si nici trupesca. Nu pot nimic, decat sa transforme totul in nimic. Uscaciune nu poate trai decat in amagirea, ca intr-o buna zi va fi din nou verde si infloritoare.
In acesta amagire traim si noi care mai vegetam doar cu cateva petale si ramuri verzi, din lipsa solului fertil. Asta este soarta unei natiuni cand uscaturile refuza sa se transforme in gunoi fertil pentru tinerele plante verzi. Chiar daca este primavara, uscaturile ne tin in continuare in negura iernilor geroase si in dogoarea verilor fierbinti.
Cred ca a sosit vremea ca sa m-uscam din uscaturi si sa le transformam in pamant ecologic dadator de viata.
"M-ecologistul"
© 2024 Gazeta de Agricultura | Termeni si Conditii >>>