Se vorbeste tot mai mult despre potentialul agricol al Romaniei, de rezervele uriase pe care inca le avem dar care nu sunt valorificate suficient. Cert este ca majoritatea detinatorilor sau administratorilor de teren au ramas la nivelul de la care doar privesc in jur si considera ca… pana aici ne-a fost.
Adica, mai mult nu se poate. Nimic mai eronat. Nu vom putea intra nicicand in competitie cu suratele noastre din Uniunea Europeana de vom continua sa gandim astfel.
Mai grav este ca in vreme ce uriase rezerve – pamant, apa, relief, paduri – raman insuficient exploatate, devenim tot mai dependenti de produsele agricole – inclusiv de prima necesitate – de calitate indoielnică, venite de te miri unde, obtinute in conditii de poluare excesiva si pe terenuri incomparabil mai proaste decat cele pe care mama natura ni le-a pus noua, romanilor, pe tava.
Dar de ce o asemenea stare? Incerc sa trec in revista doar cateva din cauze. I-am lasat de izbeliste sau i-am amagit cu diverse tipuri de subventii care pana la urma n-au intrat in buzunarul lor, pe producatorii agricoli si ne-am resemnat cu eticheta de agricultura de subzistenta.
Pamantul cu care ne-a harazit providenta n-a fost si nu este valorificat la adevaratul sau potential, iar forta de munca din agricultura nu este utilizata eficient. Continuam sa transformam terenul agricol in teren pentru diferite afaceri imobiliare, motiv pentru care, cu siguranta nu vom scapa de condamnarea urmasilor nostri. Am lasat de fiecare data agricultura in coada tuturor prioritatilor, cu consecinte grave asupra asigurarii necesarului de produse agroalimentare din productie proprie, ceea ce ne-a obligat la importuri uneori de peste 70%.
Ne-am batut joc de cercetarea agricola si am facut aproape orice ca sa o distrugem, facand astfel loc importurilor de material genetic – importante cantitati de seminte, material de plantat si material seminal fiind acum asigurate de prin alte parti ale lumii. Apoi, dam ajutoare sociale unor oameni apti de munca din mediul rural in loc sa-i motivam si sa-i orientam catre activitati si servicii care ar aduce tarrii crestere economica si lor venituri pentru un trai decent… la ei acasa.
Ma intreb uneori daca toate acestea, putine din cate sunt de fapt, care au condus la prabusirea celei mai importante ramuri ale economiei, au fost facute cu buna stiinta, sau pur si simplu nu au existat strategii adecvate starii economiei si regimului politic venit la putere după 1990.
E clar ca daca ne dorim sa fim egali cu partenerii nostri europeni, producatorii agricoli vor avea sarcina dificila de a iesi, in anii care vor urma, din regimul de subzistenta si a construi o agricultura moderna.
Actualul guvern afirma prin reprezentantii sai ca doreste sa sustina cresterea productiei agricole prin stimularea comasarii voluntare a terenurilor si exploatarea mai eficienta a acestora, precum si prin cresterea ponderii zootehniei in agricultura. Pentru sporirea productiei si a calitatii acesteia, noul guvern isi propune, printre altele, sa stimuleze agricultura ecologica, dar si sectoare precum pomicultura, legumicultura si viticultura.
Suna bine, nu? Sper ca toate acestea sa nu ramana doar la nivel declarativ si din nou, orbiti de crize, situatii de urgenta, putere sau interese personale, sa lasam agricultura iarasi… fara busola.
I. BANU
Sursa: www.lumeasatului.ro
© 2024 Gazeta de Agricultura | Termeni si Conditii >>>