Alternativa producatorilor
- Detalii
- Categorie: Editorial
- 04 Noiembrie 2008
Sindicatele si patronatele din agricultura si din industria alimentara au format o alianta a producatorilor. Ei vor elabora in perioada urmatoare un program de dezvoltare a agriculturii pe termen scurt, mediu si lung, numit "Alternativa Producatorilor".
Principalul obiectiv este scoaterea agriculturii din criza. O alternativa la programul de guvernare realizata de producatori pentru producatori. Asa defineste presedintele federatiei sindicale Agrostar, Stefan Nicolae, nou-infiintata "Alternativa a producatorilor", un program care isi propune scoaterea agriculturii din criza si mentinerea unei coerente a politicilor agricole.
"Agricultura romaneasca se afla intr-o criza fara precedent. Avem 60% din suprafata nelucrata si 80% din produsele agroalimentare din import. Populatia Romaniei ar trebui sa manance cu cel putin 60% mai ieftin fata de de cum sunt acum preturile in piata", a declarat Stefan Nicolae, presedintele Federatiei Sindicatelor Agrostar.
Programul propune si cateva masuri. "Se refera la subventionarea motorinei, in UE motorina este undeva la 0,4 eurocenti, subventionarea semintei, crearea unor filiere de piata, punerea in aplicare a mecanismelor de piata, de interventie pe piata, pentru a nu mai pierde si consumatorul si producstorul agricol. Si, pe de alta parte, o politica clara de investitii in ce priveste distributia de produse agroalimentare, pentru a crea o alternativa la supermarketuri", a mai spus Nicolae. Alianta producatorilor va colabora cu Ministerul Agriculturii, comisiile de specialitate din Parlament si cu structurile internationale la care sunt afiliate organizatiile din alianta. Stefan Nicolae a mai spus ca aceasta va face tot ce-i sta in putinta sa-i impuna programul Executivului.
O alta solutie reprezinta reluarea agriculturi traditionale bazate pe culturi specifice Romaniei si reducerea importului. Odata cu exacerbarea pe plan mondial a crizei alimentelor, autoritatile din Africa de Sud se reintorc la o veche solutie, respectiv reluarea agriculturii traditionale. In timp ce criza globala a alimentelor a lovit puternic populatia saraca din Africa de Sud, autoritatile locale se gandesc la reintroducerea agricultuii traditionale drept unica sursa de subzistenta durabila pentru cetatenii defavorizati ai acestei tari. “O parte semnificativa din suprafata tarii consta in zone rurale inconjurate de sate. Putem investi orice suma de bani necesara pentru reluarea practicilor agricole care sa-i ajute pe fermierii saraci sa-si produca macar propriile alimente necesare traiului de zi cu zi”, declara Trevor Manuel, ministrul de Finante al tarii. Pretul alimentelor a crescut in ultimele 12 luni cu peste 15,3% pentru alimentele de baza, in timp ce preturile pentru carne si uleiuri naturale s-au ridicat cu 52%. Pretul cerealelor a crescut si el cu circa 22,9 %. “Uleiul pentru gatit a crescut intr-un singur an de la 1,70 dolari litrul la 5,30 dolari”, confirma ministrul Trevor Manuel. Ministerul sau intentioneaza sa subventioneze micii fermieri si agricultori in care isi pune toate sperantele privitoare la succesul acestora pe piata interna de alimente.
O alternativa a producatorilor reprezinta agricultura ecologica de nevoie care merge mana in mana cu agricultura traditionala. In conditia actuala de criza trebuie sa luam exemplul Cubei care a solutionat problema prin prioritizarea productiei de alimente si incurajarea dezvoltarii micilor fermieri. Totodata, sistarea importului de ingrasaminte chimice rusesti a determinat reorientarea specificului agricol catre profilul bio. Oamenii au fost incurajati sa se mute de la orase la sate, iar cercetatorii, impreuna cu fermierii, au pus bazele noii politici agricole, care a asigurat independenta producatorilor de industria chimica. Cele peste 220 de centre de biopesticide ofera acum agricultorilor cubanezi alternative naturale pentru inlaturarea insectelor care distrug recoltele. De asemenea, tara a dezvoltat o adevarata industrie a vermi-compostului (ingrasamant natural produs din deseuri cu ajutorul ramelor). Peste 200 de centre produc, in prezent, acest ingrasamant miraculos, mult mai eficient decat azotatii sau fosfatii. Pentru populatia urbana din Cuba, salvarea a venit prin infiintarea de ferme agricole in orase. Cubanezii le numesc “organoponicos” si, indiferent ca sunt mari sau mai mici, toate au la baza doua principii – sa utilizeze metode organice si sa raspunda nevoii de hrana a locuitorilor. Marimea acestora variaza de la cativa metri patrati pana la doua hectare, fiind situate pe terenurile virane din orase, in locul unor foste parcari pentru masini, in spatiul dintre strazi sau chiar pe acoperisul cladirilor. Exista si o agricultura de balcon. Toate furnizeaza legume si fructe suta la suta naturale – de la fasole, rosii, salata verde, vinete sau ceapa, pana la banane si mere, pe care populatia din orase nu isi permite sa le transporte de la distante mari. Procesul de dezvoltare a fermelor urbane a fost unul rapid. Acum, in cele 7.000 de gradini lucreaza peste 200.000 de cubanezi, care produc 3,4 milioane de tone de legume si fructe pe an.
Mai exista o varianta in situatia actula de criza, care se numeste permacultura (agricultura permanenta) cu diferitele sale modele precum agricultura naturala, gradina silvica, agricultura sinergica, bazate pe asocierea culturilor, breslele de plante, culturi perene, culturile alei, etc.
