Restaurarea paradisului pe pamant
- Detalii
- Categorie: Editorial
- 20 Septembrie 2008
Omul a creat cu propriile maini nevoia de munca si
truda.
Scopul final al omului nu este
cresterea animalelor si cultivarea plantelor ci cultivarea si perfectionarea
fiintei umane.
Tehnologia de
perfectionare si crestere umana se bazeaza pe niste principii de care nu prea
tinem seama. Este vorba de cele 10 porunci. In loc sa ne ocupam de ele noi am
creat propria noastra munca si truda.
Va aduceti
aminte cum traiau Adam si Eva in paradis. Nu trebuiau sa trudeasca si nici nu
trebuia sa puna mana pe ceva. Un singur lucru nu trebuia sa-l faca, sa
manace din fructul oprit. Au mancat si
astfel au ajuns din paradis in infern, iar urmasii lor au trebuit, pana astazi,
prin munca si truda sa-si castige mancarea cea de toate zilele.
Suntem in
Uniunea Europeana dar nu suntem in paradis. Ba putem spune ca ne-am indepartat
si mai mult.
De fapt ce este
paradisul? Pot spune ca reprezinta biodiversitata naturala existenta, la facerea
lumii si a omului, in care plantele cresteau fara ingrasaminte chimice, pesticide
sau erbicide. Omul a dorit ceva mai mult, respectiv productii mai mari, fructe
mai frumoase. A dorit sa abuzeze de aceasta biodiversitate. Prin aceasta
dorinta excesiva, sau placere bolnavicioasa, a dorit mai mult si astfel s-au
creat dezechilibrele naturale prezente si in care natura a fost pus in
incapacitate de auto-reinoire. Omul a intrerup legatura dintre pamant si
Dumnezeu prin mandria si ambitia de a demonstra ca creatia sa lumeasca este
mai buna decat cea divina.
Sunt
cinci principii pentru a avea un paradis, oriunde in lume:
- SA NU
CULTIVAM TERENUL;
- SA NU
INGRASAM TERENUL;
- NU NU
FOLOSIM PESTICIDE;
- SA NU PLIVIM
CULTURILE;
- SA NU FACEM
TAIERI;
Pare
ceva absurd. Noi credeam ca vom avea nevoie de multa munca si truda pentru a
crea un paradis terestru, si cand colo constatam ca in afara de a semana si
conserva biodiversitatea nu trebuie sa facem mai nimic, la fel
ca si Adam si Eva.
Vom constata ca
arborii si ierburile vor da seminte, care vor cadea pe pamant si din care vor
creste noi plante. Frunzele cazute, toamna in padure, in cateva luni se transforma
in compost si devine ingrasamat natural pentru un nou ciclu
de viata al plantelor. Milioane de organisme vii, aproximativ 4 tone de rame/ha,
si aproape o tona de insecte si animale/ha, participa la realizarea paradisului in
locul muncii noastre.
Agricultura
stiintifica conventionala si cea ecologica pe care o facem noi, nu reprezinta
de fapt paradisul terestrul mai sus prezentat. Masurile pe care le luam pentru
protejarea naturii sunt de fapt masuri distructive.
Desi peste o
mie de boli ataca padurea in fiecare an, natura este in echilibru, si nu este
nevoie acolo de pesticide. In loc sa ne folosim de cunostiinte, pentru a crea echilibrul natural, creem confuzie prin
identificarea bolillor si insectelor daunatoare, pentru combaterea carora
avem nevoia de munca si truda.
Natura poate recicla multa materie organica pentru a
avea un mediu echilibrat. Dar pentru asta e nevoie si de un pic de sprijin din
partea noastra. Omul a primit in dar, de la Dumnezeu, pamantul pentru a avea
grija de el. Dar a uitat de datorie.
Cum
arata milioanele de hectare de teren agricol din tara noastra? Daca am
fi semanat salcam in zona nisipurilor am fi avut un mic paradis. Daca am fi
creat perdele de protectie naturale, in zonele secetoase am fi avut un mic
paradis. Daca am fi cultivat in fiecare regiune atat culturi perene de
leguminoase, cat si legume, vii, arbori si pomi fructiferi, am fi transformat
tara intr-un paradis.
Multi oameni
sunt ingrijorati, astazi, de uscarea terenurilor arabile si de pierderea
vegetatiei in intreaga lume. Civilizatia umana a gresit iar metodele de
cultivare moderne si monocultura, au dus la aceasta situatie dezastroasa.
Nu trebuie sa
amenajam lacuri in zonele secetoase ci trebuie sa infiintam paduri care sa atraga
ploile si care sa refaca vegetatia distrusa.
Noi cautam
cauze si efecte. In natura nu exista nici cauza si nici efect. Natura
nu face nimic impotriva ei. Omul este acela care nu se poate subordona. Sau mai
bine zis nu a ajuns la nivelul de perfectiune sau de disciplina, prin care se va subordona si
el sistemului natural.
Ar
trebui sa reinvetam soiurile locale si sistemele de inmultire pe cale naturala.
Intr-o ferma naturala trebuie sa existe o padure, o livada, o gradina de
legume, piersici, pruni, stupi de albine, plantele pentru ingrasaminte verzi si
flori impreuna. Se cunoaste simbioza intre plante si bacterii sau
ciuperci, compatibilitatea intre culturi, insecte si animale folositoare
agriculturii, rolul unor culturi de a elimina sau inabusii buruienile.
Toate aceste
cunostiinte ne pot ajuta sa restauram paradisul pe pamant. Dar mai intai sa nu
uitam sa semanam si sa udam. Nu credeti ?
