Taranii si PIB-ul
- Detalii
- Categorie: Editorial
- 03 Septembrie 2008
Astazi putem
vorbi, fara sa gresim, despre productia de… servicii. Inclusiv in agricultura.
Mergand mai departe, putem spune ca agentul veterinar face productie. Cum
productie face si soferul camionetei unei campanii de servicii, care vine la
poarta taranului, seara de seara, sa adune laptele dupa ce au fost mulse
vacile.
E normal sa gandim asa? Bineinteles.
Pentru ca si serviciile produc valoare adaugata. Pana si manualul marxist de
economie politica, pentru studentii de la ASE, din anii ’80, recunostea ca "o tara este cu atat mai bogata cu cat are
posibilitatea de a ocupa in sfera productiva (in sensul vechi al conceptului, de fabricare a bunurilor materiale – n.a.) o populatie mai putin numeroasa, in raport cu cea din sfera neproductiva". Caci o tara degeaba fabrica otel daca nu adauga valoare; dar poate adauga
valoare dezvoltand cercetari in agricultura.
Atunci insa deciziile
politice erau subordonate unei alte dogme: aceea ca
munca prestatoare de servicii n-ar produce venit national. Rand pe rand, nu
doar comertul, turismul, unitatile de reparatii, ci si cercetarea agricola au
fost decimate sub impulsul acestei ideologii. Romania, in ceea ce priveste
ponderea populatiei active in servicii si ponderea serviciilor in PIB, s-a
situat in coada Europei.
Acum, lucrurile s-au
schimbat. Dar nu intr-atat cat ar fi fost posibil. Si, mai
ales, nu intr-atat cat ar fi nevoie. Pentru ca investitiile in
servicii sant inca putine. Mult prea putine. Cu deosebire, investitiile in
serviciile pentru agricultura.
Cine sa investeasca in
aceste servicii? Statului nu-i mai ajung banii. Solutia nu poate fi
decat amplificarea investitiilor private. Societatea romaneasca n-a invatat,
deocamdată, ca explozia afacerilor legate de agricultura ne-ar aduce bani multi.
Fara indoiala ca
economia de piata a castigat batalia in societatea romaneasca. Un lucru se intelege insa ceva mai greu: ca trebuie sa
acceptam si legile pietei. Putem noi sa
preamarim mult si bine taranul, in sensul vechi al cuvantului, acela de truditor
al pamantului. El va sucomba daca lucrarea lui nu va fi pusa in valoare
de servicii performante.
Sprijinita
astfel, munca taranului ar deveni competitiva. Deocamdata nu este. In
agricultura noastra, care doar rareori e sprijinita de servicii bine organizate,
productivitatea e de cateva ori mai mica decat in tarile dezvoltate. Eficienta – la fel. Iar calitatea multor produse e jalnica.
Mancam din greu legume si fructe umflate cu "chimicale".
Cum putem iesi din acest
cerc vicios? Fara sa fie atrase noi resurse, inclusiv financiare, fara
programe de cercetare, nu vor putea fi folosite mai bine resursele existente. Caci
e nevoie de mai multi bani pentru investitii, de doxa si de o buna organizare. Daca nu se va investi mai mult, daca nu vor fi create
noi locuri de munca – prin atragerea in productia de servicii a lucratorilor
disponibilizati din productia de fabricate – si daca nu vor fi initiate cercetari
care sa sporeasca productivitatea si calitatea muncii, agricultura nu va iesi din
actualul impas.
Daca ar exista preocupare, taranii cu spirit gospodaresc s-ar putea imbogati
practicand o agricultura in stil traditional, cu ingrasaminte naturale. Produsele lor ar putea astfel sa fie vandute in toata lumea, din America pana
in Japonia. Dar in primul rand, in Romania. S-ar imbogati taranii si s-ar imbogati tara.
Adrian Vasilescu
