Crizele omenirii
- Detalii
- Categorie: Editorial
- 28 Iulie 2008
Am fost in ultima vreme partas la
mai multe dezbateri privind crizele la nivel global, fenomene ce ar putea
afecta, dupa opinia multor specialisti, pana si evolutia vietii pe pamant.
Fara indoiala ca
ele exista, unele manifestandu-se chiar cu multi ani in urma, altele fiind
actuale, generate poate si de o dezvoltare a stiintei uneori in neconcordanta
cu cerintele reale ale vietii, cu capacitatea de absorbtie a noului de catre
natura si om.
Mai nou, se
vorbeste de crize care abia se prefigureaza, dar care vor fi iminente daca nu
se va tine seama macar de cauzele ce le determina pe cele actuale.
Sigur, in
anumite momente, unele sunt generate artificial si folosite spre a manipula
masele. „False crize“.
Dar sa vorbim de cele reale, ale caror efecte deja le simtim.
Prima criza, daca trebuie sa le
abordam într-o ordine a importanţei pentru omenire, ar fi cea a apei potabile,
despre care se vorbeste de mult, dar care de la o vreme a fost data uitarii. Sa nu
uitam ca in prezenta ei a aparut viata pe pamant si ar sfarsi in absenta ei. Dar
asupra acesteia si a necesitatii gestionarii responsabile a ei, voi reveni.
A doua criză ar
fi cea alimentara, apoi cea a energiei si a preturilor – ultima generata de
penultima – si nu in ultimul rand criza educationala, care ar putea determina o
exacerbare comportamentala cu consecinte imprevizibile asupra existentei
omenirii, incepand cu zonele aglomerate de pe glob.
Iata problemele
majore la nivel global, asupra carora carmuitorii nationali, europeni si
mondiali trebuie sa-si indrepte atentia. Ma intreb, daca rezolvarea acestora
este si in concordanta cu interesele grupurilor din care fac parte?
Revenind la
criza apei, considerata de cel mai mare interes… „se impune sa atragem atentia
asupra necesitatii gestionarii atente a ei, utilizarii eficiente atat in
consumul casnic, cat mai ales in cel industrial si agricol“ – spunea, cu
prilejul unei dezbateri pe această tema, academicianul Cristian Hera, presedintele
ASAS.
Fara indoiala,
apa este in prezent utilizata in cele mai multe cazuri ineficient. In vreme ce
in Romania de pilda, apa pentru irigat este inca transportata pe canale
deschise, cu pierderi prin infiltratie si evaporare de peste 40%, situatie ce
genereaza cresterea pretului la consumator de 7-10 ori, in statele dezvoltate
aceasta este adusa la beneficiar prin conducte ingropate si administrate
plantelor „cu picatura“. Adica prin sisteme de irigatii prin picurare, cu
efecte benefice asupra costurilor si multiple alte avantaje.
Si tot in
aceste state, apele uzate sunt epurate, colectate si redate agricultorilor
pentru irigat, in mod gratuit.
Este un mod
eficient si rational de folosire a apei. Eficienta naste eficienta! Cred ca se
impune sa reflectam asupra acestui aspect. Poate si asupra sistemului de irigatii
romanesc.
O tara cu atata
apa potabila inca, cu bazine hidografice si relief ce permite transportul apei
prin cadere, este pacat sa nu aiba o agricultura performanta. Sa nu uitam ca ea
poate produce si energie si impreuna alimente ieftine.
Asadar, sa
acordam prioritate...prioritatilor
I.BANU (Revista
Lumea Satului, nr 14, 16-31 iulie 2008)
