Discursul sustinut in cadrul intalnirii plenare, din cadrul Conferintei la nivel inalt pentru Securitatea Alimentara Mondiala, Schimbari Climatice si Bioenergie, desfasurata sub egida Organizatiei Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (FAO), la Roma de catre Domnul Dacian CIOLOS, Ministrul agriculturii si Dezvoltarii Rurale
Domnule Presedinte,
Doamnelor si Domnilor,
Salut, in
numele Guvernului Romaniei, initiativa FAO de a organiza aceasta conferinta, al
carui subiect prezinta un interes deosebit pe plan mondial, si inca de la inceput
doresc sa va asigur ca Romania, in calitate de stat membru UE, va contribui in
mod activ la dezbaterile ce vor urma.
Prin specificul
sau, agricultura este unul din sectoarele economice care resimte cel mai
puternic efectele schimbarilor climatice, impactul acestora avand efect si
asupra capacitatii de a asigura securitatea alimentara.
In acest
context, securitatea alimentara a devenit, inca o data, un subiect de prima
pagina al dezbaterilor publice la nivel mondial. Ceea ce piata resimte cel mai
stringent in acest proces este criza alimentara datorata cresterii preturilor.
Criza globala a
resurselor, cresterea pretului petrolului, aparitia unor fenomene climatice cu
efecte directe asupra recoltelor de cereale, cererea mare din tarile cu
economii emergente al caror standard de viata a crescut in ultimii ani ca
urmare a dezvoltarii economice, au impact direct asupra preturilor produselor
alimentare, cu efecte directe asupra celor mai saraci.
Ne aflam in fata
unei situatii paradoxale in care dezvoltarea la unii, poate avea ca
rezultat saracia la altii, ceea ce justifica inca o data responsabilitatea
comuna pentru solutionarea acestei probleme.
Toate acestea
justifica faptul ca agricultura si productia de alimente trebuie sa-si
redobândească locul prioritar în cadrul politicilor privind dezvoltarea
durabilă la nivel mondial.
In acest
context, Romania
se alatura analizei si strategiei propuse de Uniunea Europeana care propune solutii privind masuri pe termen
scurt, mediu si lung pentru a face fata provocarilor cu care se confrunta.
Daca termenul
scurt presupune cresterea resurselor financiare destinate asistentei umanitare
in favoarea tarilor care se confrunta cu probleme grave privind accesul
la alimente si riscul subnutritiei, dezvoltarea unor mecanisme de protectie
sociala, pe termen mediu si
lung va fi necesara revizuirea politicilor pentru cresterea durabila a productiei
agricole.
(Mica agricultura si pietele locale)
Astfel,
consideram ca pe termen mediu si lung numai agricultura extensiva, specifica
marilor exploatatii orientate catre piata mondiala, cu vocatie pentru
export, nu constituie o rezolvare pentru criza alimentara. Un rol suplimentar
poate si trebuie sa fie jucat de catre mica agricultura, pentru hrana si
subzistenta, care reprezinta atat in Nord cat si in Sud, o resursa
nevalorificata indeajuns, pentru aprovizionarea pietelor cu alimente. Desigur,
acest tip de agricultura poate sa raspunda mai bine exigentelor si specificului
pietelor locale, dar, din nefericire, in programele de dezvoltare nu s-a tinut
suficient seama de aceasta oportunitate.
Acceptand
aceasta, nu numai ca recunoastem dreptul popoarelor de a se hrani singure, dar
depasim si ideea ca principala solutie pentru foamete este doar liberalizarea
schimburilor si intensificarea si mai mult a productiei in Nord.
Desigur, tehnologiile
moderne ne vor permite sa sporim productia agricola in tarile dezvoltate, dar
logica gestionarii rationale a resurselor si utilizarea lor echilibrata, ne
facem din ce in ce mai mult sa gandim global si sa actionam local.
In aceasta logica,
mica agricultura, agricultura pentru hrana, trebuie sa se afle in centrul atentiei
programelor de dezvoltare, deoarece, datorita numarului mare de mici
agricultori, in special in multe din tarile care se confrunta astazi cu
insuficienta alimentara, ea poate juca un rol mai important in reducerea
foametei in lume.
Sprijinirea accesului la tehnologii moderne al
acestei agriculturi trebuie, dupa parerea noastra coroborat cu sprijinul pentru
organizarea agricultorilor si pentru organizarea pietelor locale.
Marea
agricultura trebuie sa poata coexista cu mica agricultura, atat pe camp, cat si
pe piata, iar cercetarile tehnologice si economice trebuie sa aduca solutii in
acest sens.
Astfel, echilibrul
preturilor produselor alimentare (important atat pentru stabilitatea
veniturilor agricultorilor, cat si pentru accesul la alimente al
consumatorilor) ar putea fi mai bine asigurat prin politici agricole regionale,
in regiunile omogene din punct de vedere al conditiilor naturale de productie si
al conditiilor de piata. In acest fel este incurajata libera concurenta si sunt
oferite sanse egale de acces la piata pentru toti agricultorii.
(Biocarburanti)
Dezvoltarea
biocarburantilor poate reprezenta o provocare din punct de vedere al
combaterii schimbarilor climatice si in acelasi timp o sansa pentru atingerea
securitatii energetice. Totusi, e necesar sa se faca o evaluare a consecintelor
politicii privind biocarburantii asupra securitatii alimentare. In acelasi
timp, noi consideram importanta sustinerea cercetarilor pentru dezvoltarea si imbunatatirea
productiei de biocarburanti din generatia a doua.
Doamnelor si domnilor,
Vreau sa ma
refer de asemenea la cercetare si rolul pe care aceasta poate si trebuie sa-l
joace pentru a gasi solutii pentru problemele legate de schimbarile climatice si
de securitatea alimentara.
Logica noastra
pe termen scurt si „complet economica” trebuie sa cedeze locul din ce in ce mai
mult unei abordari integrate, sustinute de rezultatele unor cercetari aplicate
care, in spiritul expresiei „a gandi global si a actiona local”, ne permite sa
combinam rezultatele stiintei moderne cu cunostintele traditionale privind
productia agricola, care deseori sunt mai durabile si respecta mai mult
gestiunea resurselor ca apa si solul.
Doamnelor şi domnilor,
Aceste discutii
asupra securitatii alimentare, care se afla pe prim plan in preocuparile societatii
noastre, efectele pe care le au din ce in ce mai mult schimbarile climatice
asupra vietii noastre cotidiene in toate zonele planetei, dau o imagine din ce in
ce mai concreta notiunii de „sat planetar”.
Aceasta ne
obliga din ce în ce mai mult sa iesim din casele noastre, sa facem eforturi
pentru a cunoaste si intelege mai bine pe ceilalti, pentru a putea imagina solutii
impreuna.
Ieri, aici, au
fost aratate mai multe cifre care dovedesc faptul ca in lume exista capacitatea
economica pentru a rezolva problema foametei.
Totul este sa stim
sa ne stapanim egoismul si uneori ipocrizia pentru a putea apoi lasa sa apara
solutiile bune.
Daca aceasta
reuniune m-a invatat ceva, atunci ea mi-a oferit mai ales cheile pentru citirea
unei realitatii ale carei probleme ofera deja solutii. Acum ne trebuie curajul si
memoria pentru a actiona zilnic in acest sens.
Va multumesc pentru atentie!
Biroul
de presa al Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale
Data publicarii: 9 iunie 2008
© 2024 Gazeta de Agricultura | Termeni si Conditii >>>