Cand si binele ajunge sa faca rau

Detalii

Categorie: Editorial

Pe calea ce pare fara intoarcere a desfiintarii agriculturii romanesti, 2010 se contureaza anul cu contributie cruciala in ajungerea pana la capat.

O combinatie sui generis de factori purtand semnatura 2010 va da agriculturii lovitura de gratie resimtita in maximum doi-trei ani dupa aceea.

Absolut paradoxal, 2010 este anul in care autoritatile (nu conteaza care sunt acelea, nici ca nume, nici ca apartenenta de partid), odata scapate din corsetul ultimilor trei ani de continua campanie electorala, au gasit de cuviinta sa vina, in sfarsit, cu doua masuri aparent nepopulare, dar care ar putea, in principiu, sa miste intrucatva lucrurile in agricultura impresurata de faliment.

Prima ar fi impozitul pe parloaga, masura care trebuia sa opereze de mult spre a descuraja jaful in scopuri imobiliare din zonele agricole limitrofe oraselor si speculatiile cu terenuri pentru oportunitati inca neaparute. Se pare ca vreo 40% din suprafata agricola a tarii ramane parloaga, in timp de Romania traieste din importuri agroalimentare la cote jenant de mari. Cu acest impozit, care trebuie sa fie semnificativ pentru a-si face treaba, detinerea de terenuri pentru specula, si nu pentru productie, devine costisitoare. Iar in cazul micilor producatori impozitul constituie un indemn indirect de a recurge la diferite forme de asociere spre a-si lucra mai eficient pamantul.

A doua masura este acordarea de subventii doar celor care sunt inregistrati la Registrul Comertului, ceea ce inseamna, de fapt, doar celor care platesc impozite. De asemenea, este vorba de obligarea micilor producatori de a apela la forme asociative pentru lucrarea pamantului, procurarea inventarului si desfacerea produselor. Si, in mod clar, este vorba de a forta restructurarile, in afara carora nu poate fi conceputa si nu poate avea loc iesirea agriculturii din marasm. Precum si de a intreprinde o reforma reala in fiscalitate, caci aceasta este vorba goala fara fiscalizarea zonei vaste a agriculturii, cum este situatia in prezent!

Din pacate, ambele masuri vin intr-un moment unic probabil in istoria Europei: agricultura din Romania nu mai primeste de la statul in care este practicata nici o subventie, ceea ce o decompetitivizeaza complet pe piata interna si externa, pentru ca toate produsele de provenienta europeană sunt masiv competitive gratie subventiilor pe care le incorporeaza. Subventiile de la statul roman ajutau cat de cat micii producatori sa-si porneasca productia si sa reziste pana la recoltare. Bruma de subventii primite de la Uniunea Europeana folosea la traiul peste iarna si la plata unor datorii facute pentru executarea lucrarilor agricole. Bruma, pentru ca este de patru ori mai mica decat cea primita de catre agricultorii din vechiul nucleu al Uniunii Europene! Venind in asemenea conditii, cele doua masuri noi - in principiu, pozitive - nu numai ca nu vor face binele preconizat si sperat, ci mai degraba vor pune bomboana pe coliva agriculturii. Se apreciază ca efectul lor, combinat cu absenta subventiilor, ar putea scoate din joc vreo 30-40% din micii producatori in 2010, ceea ce ar fi absolut dramatic!

Vremea - de care recoltele depind in Romania nu in proportia uzuala de maximum o treime in jos sau in sus precum in tarile normale, ci in proportie de 3 la 1 - se pare ca anul acesta va juca favorabil. S-a strans atata apa in sol, incat perspectiva unor recolte rezonabile mai este legata doar de conditia ca terenul sa fie lucrat. Efectul pe termen lung va fi insa pervers. La nivel imediat se va reduce mult din consecintele dezastruoase anterior mentionate, dar, din pacate, se va putea spune: iaca, merge si asa! Adica fara subventii! Si nimic nu se va face! Si astfel, la primul an cu conditii meteo opozite, va fi prapad!

Dumnezeul mai mic de la Bruxelles va pune si el umarul! Dupa ce cartile au facut ca un roman sa ajunga comisar pe Agricultura, adica tocmai in domeniul in care Romania este dezastrul la patrat, totul se transforma intr-un mare dezavantaj pentru Romania. Comisarul, dl Dacian Ciolos, sufla si-n iaurt ca nu cumva sa fie suspectat ca ar favoriza Romania. Si, din aceasta preocupare, a si iesit deja initiativa sa ca platile directe pentru agricultura sa fie acordate doar daca pamantul este lucrat. Ceea ce, in principiu, este corect, dar, ca urmare, din putinul pe care il au la dispozitie din cauza mentionatei discriminari in acordarea subventiilor comunitare, taranii romani vor mai pierde inca vreo 400 milioane euro.

Victoria impotriva agriculturii din Romania se apropie! Pentru a o aclama, taranii romani isi vor ridica mainile cat mai sus posibil. Dar nu foarte sus, caci o vor face din mormant!

Autor: Horia Serbanescu

Sursa: www.romanialibera.ro

• < Anterior
• Următor >