Caracteristicele agriculurii europene ne sunt inca necunoscute

Detalii

Categorie: Editorial

Am intrat de doi ani in Uniunea Europeana, dar inca suntem derutati de faptul ca am avut unumite asteptari inainte de integrare si altele dupa ce am intrat. Ar fi bine sa stam si sa ne gandim unde am gresit, pentru a putea merge pe caile inoirii si nu pe autostrada ratacirii.

Agricultura si silvicultura acopera vasta majoritate a teritoriului nostru si joaca un rol esential in influentarea sanatatii economiei rurale si a peisajului rural. Asta in UE, dar nu la noi!

Craciunescu, marele arbitru de fotbal, a candidat la alegerile uninominale, in judetul Valcea si a ramas suprins de saracia din casele oamenilor. A avut si o expresie semnificativa: "Satele sunt ca vai de mama lor". Nu-i vinea sa creada ca altfel se vede saracia din curtea taranilor si altfel se vad satele romanesti in timp ce treci prin ele cu 120 km/ora. Craciunescu nu a intrat in parlament pentruca a avut un moment de sinceritate. Au intrat altii, care pretind ca satele pe care le reprezinta sunt un model de dezvoltare rurala pentru Europa! Daca exista atata saracie in comunele cu holde imbelsugate si codrii verzi inseamna ca aceste doua domenii nu au influentat cu nimic nici sanatatea economica rurala si nici peisajul rural. De la Nicolae Grigorescu, primul si ultimul nostru peisagist, se dau dau banii pentru realizarea de peisaje rurale, dar in lipsa pictorilor, banii intra in buzunarele flamande ale unor "reptile politice", care lasa in urma lor un peisaj dezolant. Nu este de mirare ca banii veniti la sate pentru dezvoltarea rurale sunt folositi fara cap. In loc sa dezvotam agricultura, silvicultura, economia rurala si peisajul rural, facem tot felul de prostii cu banii publici si cu fondurile nerambursabile venite de la UE. "Stricam" banii publici si fondurile nerambursabile din "uitarea, nepasarea si nestiinta".

Agricultura trebuie sa aiba o contributie valoroasa la dezvoltarea economica durabila a satelor. Agricultorii trebuie sa isi asume o serie de functii diferite, incepand cu productia de produse alimentare si nealimentare si pana la gestionarea peisajului rural, conservarea mediului natural si turism. Din 2000 se fac proiecte in Romania dar putine dintre ele indeplinesc aceste functii multiple. Pentru a face un asemenea proiect i-ti trebuiesc oameni foarte bine informati, oameni de stiinta si cercetatori. Tocmai acesti oameni au fost dati uitari din cauza nepasarii si nestiintei celor care ne conduc.

In spatiul rural se petrec doua efecte ciudate. Unii nu stiu sa faca proiecte si nici nu stiu sa utilizeze responsabil fondurile. Altii pot face proiecte (pentruca sunt ajutati prin copierea unor proiecte deja facute de altii) dar risipesc si strica fondurile respective intr-o veselie. Cei care stiu sa faca proiecte, ce pot indeplinii functiile multiple mentionate mai sus, sunt indepartatii sau marginalizati.

Europa este atat unul dintre principalii exportatori, cat si cel mai mare importator mondial de produse alimentare, mai ales din tarile in curs de dezvoltare. Aceasta caracteristica europeana lipseste la noi cu desavarsire. In conditiile in care avem un potential de export extraordinar, noi importam majoritatea produselor agroalimentare. Romania a fost inainte de 1989 un mare exportator. Am avut doua firme de agroexport si fructexport pe care cineva cu buna stiinta le-a distrus. Nu am timp sa dau vina pe cei care au pus mana la distrugerile din agricultura, dar vreau ca exportul agricol sa devina o prioritate pentru Romania.

Am avut o industrie alimentara destul de bine pusa la punct. Spre exemplu, abatorul de pasari din Pecica, judetul Arad, livra la exporta piept de pasare si ficat de gasca. Acum acest abator a fost demolat. In Arad a existat un abator care exporta conserve de carne in SUA. Acum si acest abator este demolat. Saptamanal mergeau cateva tiruri cu unt, spre fostul URSS, produse de Fabrica de lactate din Arad, si care astazi nu mai exista. Serele Arad, si producatorii de legume din Curtici sau Macea livrau mii de tone la export, iar acum serele nu mai exista iar producatorii din Curtici si Macea vand pe pietele locale la preturi de nimic. Exportul romanesc va trebuii reorganizat de catre oameni competenti si cat mai urgent.

Sectorul agricol european foloseste metode de productie sigure, curate, ecologice, care asigura obtinerea unor produse de calitate ce satisfac cerintele consumatorilor. In Romania exista oameni care fac productie de calitate dar nu sunt organizati. Prin organizarea filierelor de productie traditionala (artizanat), cooperatista (grupuri de producatori), capitalista (agrobussines), de stat (ajutoare, rezerva de stat, scoli, spitale, etc), am putea asigura satisfacerea cerintelor de calitate ale tuturor consumatorilor. Avem un sistem engross si de supermarket in sfera distributie cat de cat organizat. Jalea mare este in sfera producatorilor si apoi in cel al procesarii productiei agricole. Agricultura romaneasca lucreaza inca foarte mult la negru si astfel multi produc de calitate indoielnica.

Sectorul agricol al Uniunii Europene serveste comunitatile rurale. Acest rol a fost uitat de catre conducatorii nostrii. Nu auzi decat de potenti investitori autohtoni si straini care cumparar terenuri, fabrici, uzine, etc. Servesc oare comunitatilor rurale sau doar propriilor interese ? In judetul Arad au venit multi investitori straini, dar satele nu arata mai bine. Pot spune ca arata mai rau. Oamenii au vandut pamanturile, apoi au lucrat care pe unde au apucat, fara a avea vreun venit sigur. Cei care au vazut ca lucrurile nu se vor schimba in bine prea curand au plecat la lucru in afara. Ar trebui ca sectorul agricol din Romania, ca in afara de a produce hrana, sa asigure supravietuirea mediului rural ca un loc in care sa traim, sa muncim si pe care sa il vizitam. Agroturism romanesc demostreaza ca avem potential si ca oamenii de la oras vor in afara de mancare, un peisaj frumos si un loc pentru odihna si relaxare. Asta le putem oferii si cu un efort destul de mic. Sunt cateva sate romanesti care fac parte din patrimoniul cultural european si care pot fi modele de urmat.

Politica agricola a Europei se decide la nivelul UE de catre guvernele statelor membre si este pusa in aplicare de catre statele membre. Aceasta politica urmareste sprijinirea veniturilor agricultorilor, incurajandu-i totodata sa produca marfuri de inalta calitate cerute de piata si sa gaseasca noi modalitati de a-si imbunatati activitatea, precum sursele ecologice regenerabile de energie. Aceasta politica a strabaut doi ani dar nu a ajuns inca in Romania. Cei care ne reprezinta la nivelul UE au mers in acest timp la Bruxelles doar pentru a cumpara cadouri si suveniruri pentru "familie" si pentru "sefi". Spun asta deoarece fermierii romani nu sunt inca incurajati sa produca de calitate, nu sunt sprijiniti cu noi modalitati pentru a-si imbunatii activitatea, iar resursele ecologice nu sunt folosite la potentialul maxim. Sunt aproape 5 milioane de hectare de teren agricol care nu a vazut pesticide si ingrasaminte in ultimii 18 ani, si pe care se poate face agricultura ecologica. Iar resursele regenerabile ale Romaniei sunt inca neatinse.

Caracteristicele agriculurii europene ne sunt inca necunoscute pentruca nici nu vrem sa ne schimbam proastele obiceiuri. Pe guvernanti, Uniunea Europeana ii impinge de la spate sa implementeze Politica Agricola Comuna la nivel de institutii centrale. Dar guvernantii au uitat sa-i impinga de la spate pe fermieri. Fermierii mai asteapata inca "micul stimul" care sa-i scoata din amorteala. Asteapta un gest. Gestul venit dintr-o dorinta puternica. Ceva de genul "Vreau sa ajunt dezvoltarea rurala romaneasca prin orice mijloc" sau "Cat de mult iubesc, eu politician de Romania, satul romanesc".

Mircea Suhoverschi

• < Anterior
• Următor >